Trecerea Mării Roșii
1 DOMNUL i‑a vorbit lui Moise astfel: 2 „Spune‑le fiilor lui Israel să se întoarcă și să poposească înaintea Pi‑Hahirotului , între Migdol și mare, față în față cu Baal‑Țefonul: în dreptul lui să poposiți, lângă mare. 3 Faraon va zice despre fiii lui Israel: «S‑au rătăcit prin țară; i‑a închis pustiul!» 4 Voi îndârji inima lui Faraon și‑i va urmări, dar Eu voi fi slăvit din pricina lui Faraon și a întregii lui oștiri, iar egiptenii vor ști că Eu sunt DOMNUL.” Fiii lui Israel au făcut așa. 5 S‑a dat de știre împăratului Egiptului că poporul a fugit. Atunci, inima lui Faraon și a slujitorilor lui s‑a schimbat față de popor. Ei au zis: „Cum de l‑am lăsat pe Israel să plece din slujba noastră?” 6 Faraon și‑a pregătit carul de război și și‑a luat poporul cu el. 7 A luat șase sute de care de luptă alese și toate carele Egiptului; toate erau pline de luptători. 8 DOMNUL a îndârjit inima lui Faraon, împăratul Egiptului, și Faraon i‑a urmărit pe fiii lui Israel. Fiii lui Israel ieșiseră plini de încredere . 9 Egiptenii i‑au urmărit; și toți caii, carele lui Faraon, călăreții lui și oștirea lui i‑au ajuns pe când poposiseră lângă mare, lângă Pi‑Hahirot, față în față cu Baal‑Țefonul.
10 Faraon se apropia. Fiii lui Israel și‑au ridicat ochii, și iată că egiptenii înaintau după ei. Și fiii lui Israel s‑au înspăimântat foarte tare și au strigat către DOMNUL. 11 Și i‑au zis lui Moise: „Nu erau oare morminte în Egipt, de ne‑ai adus să murim în pustiu? Ce ne‑ai făcut? De ce ne‑ai scos din Egipt? 12 Oare nu lucrul acesta ți‑l spuneam noi în Egipt: «Lasă‑ne să slujim ca robi egiptenilor»? Ar fi fost mai bine să slujim ca robi egiptenilor decât să murim în pustiu.” 13 Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeți , stați pe loc, și veți vedea izbăvirea pe care v‑o va da astăzi DOMNUL, căci pe egiptenii pe care‑i vedeți azi nu‑i veți mai vedea niciodată! 14 DOMNUL va lupta pentru voi, dar voi stați liniștiți!”
15 DOMNUL i‑a zis lui Moise: „De ce strigi spre Mine? Spune‑le fiilor lui Israel să pornească! 16 Tu ridică‑ți toiagul, întinde‑ți mâna spre mare și despic‑o, iar fiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat! 17 Cât despre Mine, iată că voi îndârji inima egiptenilor, ca să intre în mare după ei. Iar Eu voi fi slăvit din pricina lui Faraon, a întregii lui oștiri, a carelor și a călăreților lui. 18 Și egiptenii vor ști că Eu sunt DOMNUL când voi fi slăvit din pricina lui Faraon, a carelor și a călăreților lui.” 19 Îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei lui Israel, Și‑a schimbat locul și a mers în urma lor, și stâlpul de nor, care mergea înaintea lor, și‑a schimbat locul și a stat în urma lor. 20 El a venit între tabăra egiptenilor și tabăra lui Israel. Era nor și întuneric pe o parte, iar pe cealaltă norul lumina noaptea. Și toată noaptea nu s‑au apropiat unii de alții.
21 Moise și‑a întins mâna spre mare. Și DOMNUL a pus marea în mișcare printr‑un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea. El a prefăcut marea în uscat , iar apele s‑au despărțit în două. 22 Fiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, și apele erau zid la dreapta și la stânga lor. 23 Egiptenii i‑au urmărit, și toți caii lui Faraon, carele și călăreții lui au intrat după ei în mijlocul mării. 24 În straja dimineții, DOMNUL , din stâlpul de foc și de nor, a privit în jos spre tabăra egiptenilor și a stârnit învălmășeală în tabăra lor. 25 Le‑a împotmolit roțile carelor și le‑a îngreunat mersul. Atunci, egiptenii au zis: „Să fugim dinaintea lui Israel, căci DOMNUL luptă pentru el împotriva egiptenilor!”
26 DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Întinde‑ți mâna asupra mării, și apele au să se întoarcă peste egipteni, peste carele lor și peste călăreții lor!” 27 Moise și‑a întins mâna asupra mării și, pe când se crăpa de ziuă, marea s‑a întors iarăși la locul ei. La apropierea ei, egiptenii au fugit, dar DOMNUL i‑a prăvălit în mijlocul mării. 28 Apele s‑au întors peste egipteni și au acoperit carele, călăreții și toată oștirea lui Faraon, pe toți cei care intraseră în mare după fiii lui Israel; nici măcar unul n‑a rămas. 29 Dar fiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele erau făcute zid la dreapta și la stânga lor.
30 În ziua aceea, DOMNUL l‑a izbăvit pe Israel din mâna egiptenilor, și Israel i‑a văzut pe egipteni morți pe țărmul mării. 31 Israel a văzut mâna puternică pe care o îndreptase DOMNUL împotriva egiptenilor. Iar poporul s‑a temut de DOMNUL și a crezut în DOMNUL și în robul Său Moise.
Trecerea Mării Roșii.
1 Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 2 Vorbește copiilor lui Israel să se întoarcă și să tăbărască în fața Pihahirotului între Migdol și mare; să tăbărâți în față cu Baal‐Țefon în dreptul lui lângă mare. 3 Și Faraon va zice despre copiii lui Israel : S‐au încurcat prin țară, i‐a închis pustia. 4 Și voi învârtoșa inima lui Faraon și vă va urmări și voi fi slăvit în Faraon și în toată oștirea lui și egiptenii vor cunoaște că eu sunt Domnul. Și au făcut așa. 5 Și s‐a spus împăratului Egiptului că poporul a fugit. Și inima lui Faraon și a robilor lui s‐a întors împotriva poporului și au zis: Ce am făcut de am lăsat pe Israel să plece din slujba noastră? 6 Și a înhămat la carul său și și‐a luat poporul cu sine. 7 Și a luat șase sute de care alese și toate carele din Egipt și fruntași peste toate. 8 Și Domnul a învârtoșat inima lui Faraon, împăratul Egiptului, și a urmărit pe copiii lui Israel. Și copiii lui Israel au ieșit cu mână ridicată. 9 Și egiptenii i‐au urmărit; și toți caii și carele lui Faraon și călăreții lui și oștirea lui i‐au ajuns tăbărâți lângă mare la Pihahirot în dreptul Baal‐Țefonului. 10 Și Faraon s‐a apropiat. Și copiii lui Israel și‐au ridicat ochii și iată egiptenii mergeau în urma lor și copiii lui Israel s‐au temut foarte mult și au strigat către Domnul. 11 Și au zis lui Moise: Oare pentru că nu erau morminte în Egipt ne‐ai adus să murim în pustie? Ce ne‐ai făcut de ne‐ai scos din Egipt? 12 Oare nu este acesta cuvântul pe care ți l‐am spus în Egipt zicând: Lasă‐ne și vom sluji egiptenilor? Căci este mai bine pentru noi să slujim egiptenilor decât să murim în pustie. 13 Și Moise a zis poporului: Nu vă temeți; stați liniștiți și veți vedea mântuirea Domnului pe care o va lucra astăzi pentru voi: căci egiptenii pe care‐i vedeți astăzi nu‐i veți mai vedea în veac. 14 Domnul va lupta pentru voi, iar voi veți tăcea. 15 Și Domnul a zis lui Moise: De ce strigi către mine? Vorbește copiilor lui Israel să meargă înainte. 16 Și ridică‐ți toiagul și întinde‐ți mâna peste mare și despic‐o și copiii lui Israel să intre în mijlocul mării pe uscat. 17 Și iată voi învârtoșa inima egiptenilor și vor intra după ei și voi fi slăvit în Faraon și în toată oștirea lui și în carele lui și în călăreții lui. 18 Și egiptenii vor cunoaște că eu sunt Domnul când voi fi slăvit în Faraon, în carele lui și în călăreții lui. 19 Și Îngerul lui Dumnezeu care mergea înaintea taberei lui Israel a plecat și a mers în urma lor. Și stâlpul de nor s‐a ridicat dinaintea lor și a stat în urma lor. 20 Și a venit între tabăra egiptenilor și tabăra lui Israel. Și era nor și întuneric și lumina noaptea și nu s‐au apropiat unii de alții toată noaptea. 21 Și Moise și‐a întins mâna peste mare; și Domnul a făcut ca marea să se retragă toată noaptea printr‐un vânt tare de răsărit și a făcut marea pământ uscat și apele s‐au despicat . 22 Și copiii lui Israel au intrat în mijlocul mării pe uscat și apele le erau un perete la dreapta și la stânga lor. 23 Și egiptenii i‐au urmărit și au intrat după ei, în mijlocul mării, toți caii lui Faraon, carele lui și călăreții lui. 24 Și a fost așa : la straja dimineții Domnul s‐a uitat la oștirea egiptenilor prin stâlpul de foc și de nor și a tulburat oștirea egiptenilor. 25 Și le‐a depărtat roatele carelor și i‐a făcut să mâne cu greutate. Și egiptenii au zis: Să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul se luptă pentru ei împotriva egiptenilor! 26 Și Domnul a zis lui Moise: Întinde‐ți mâna peste mare ca apele să se întoarcă peste egipteni, peste carele lor și peste călăreții lor. 27 Și Moise și‐a întins mâna peste mare și marea s‐a întors la puterea ei spre ziuă și egiptenii au fugit înaintea ei. Și Domnul a scuturat pe egipteni în mijlocul mării. 28 Și apele s‐au întors și au acoperit carele și pe călăreții din toată oastea lui Faraon care intraseră după ei în mare; n‐a rămas niciunul din ei. 29 Și copiii lui Israel au umblat pe uscat în mijlocul mării și apele le‐au fost un perete la dreapta și la stânga lor. 30 Și Domnul a mântuit pe Israel din mâna egiptenilor în ziua aceea și Israel a văzut pe egipteni morți pe țărmul mării. 31 Și Israel a văzut mâna cea tare pe care a arătat‐o Domnul împotriva egiptenilor. Și poporul s‐a temut de Domnul și a crezut în Domnul și în Moise, robul său.