Moise și Aaron înaintea lui Faraon
1 După aceea, Moise și Aaron s‑au dus și i‑au spus lui Faraon: „Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: «Lasă‑Mi poporul să plece, ca să țină o sărbătoare în cinstea Mea, în pustiu!»” 2 Faraon a răspuns: „Cine este DOMNUL, ca să ascult de glasul Lui și să‑l las pe Israel să plece? Eu nu‑l cunosc pe DOMNUL și nici nu‑l voi lăsa pe Israel să plece.” 3 Ei au zis: „Ne‑am întâlnit cu Dumnezeul evreilor. Dă‑ne voie să mergem cale de trei zile în pustiu, pentru a aduce jertfe DOMNULUI, Dumnezeului nostru, ca să nu ne bată cu ciumă sau cu sabie!” 4 Și împăratul Egiptului le‑a zis: „Moise și Aaron, de ce abateți poporul de la lucrările lui? Plecați la muncile voastre!”
5 Faraon a zis: „Iată, acum poporul s‑a înmulțit în țară, iar voi vreți să‑l opriți de la muncile lui?” 6 Și chiar în ziua aceea, Faraon le‑a poruncit asupritorilor poporului și supraveghetorilor: 7 „Să nu le mai dați fiilor lui Israel paie pentru facerea cărămizilor, ca mai înainte, ci să se ducă să‑și strângă singuri paie! 8 Dar să le cereți același număr de cărămizi pe care‑l făceau mai înainte; să nu le scădeți nimic din el, căci sunt niște leneși, de aceea strigă mereu: «Lasă‑ne să aducem jertfe Dumnezeului nostru!» 9 Să le fie îngreunată munca, așa încât să aibă ce lucra și să nu se mai ia după cuvinte înșelătoare!”
10 Asupritorii poporului și supraveghetorii au venit și au spus poporului astfel: „Așa vorbește Faraon: «Nu vă mai dau paie; 11 duceți‑vă să vă luați paie singuri de unde veți găsi, dar nu vi se va scădea nimic din munca voastră!»” 12 Poporul s‑a răspândit în toată țara Egiptului, ca să strângă miriște în loc de paie. 13 Asupritorii lor îi sileau, zicând: „Terminați‑vă lucrările zi de zi, ca atunci când erau paie!” 14 Iar supraveghetorii fiilor lui Israel, puși peste ei de asupritorii lui Faraon, erau bătuți și li se zicea: „De ce n‑ați terminat nici ieri, nici azi numărul de cărămizi pe care le aveați de făcut, la fel ca înainte?”
15 Supraveghetorii fiilor lui Israel s‑au dus și s‑au plâns lui Faraon, zicând: „De ce te porți așa cu robii tăi? 16 Robilor tăi nu li se mai dau paie, și totuși ni se spune cu privire la cărămizi: «Faceți‑le!» Iată, robii tăi sunt bătuți, iar poporul tău este scos vinovat.” 17 El a răspuns: „Sunteți niște leneși! Niște leneși! De aceea ziceți voi: «Haidem să aducem jertfe DOMNULUI!» 18 Acum, mergeți și lucrați; nu vi se vor da paie, dar veți face același număr de cărămizi!”
19 Supraveghetorii fiilor lui Israel s‑au văzut la strâmtoare, fiindcă li se zicea: „Să nu scădeți nimic din numărul cărămizilor voastre, din sarcina de zi cu zi!” 20 Când au ieșit de la Faraon, s‑au întâlnit cu Moise și Aaron, care îi așteptau, 21 și le‑au zis: „DOMNUL să vă vadă și să vă judece, fiindcă voi ne‑ați făcut de ocară înaintea lui Faraon și a slujitorilor lui și le‑ați pus în mână sabia ca să ne omoare.” 22 Moise s‑a întors la DOMNUL și a zis: „Stăpâne, de ce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia? De ce m‑ai trimis astfel? 23 De când m‑am dus la Faraon ca să‑i vorbesc în Numele Tău, el face și mai rău poporului acestuia, și n‑ai izbăvit nicidecum poporul Tău.”
Moise și Aaron înaintea lui Faraon
1 Și după acestea Moise și Aaron au intrat și au zis lui Faraon: Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Lasă pe poporul meu să meargă și să‐mi țină o sărbătoare în pustie. 2 Și Faraon a zis: Cine este Domnul ca să ascult de glasul lui și să las pe Israel să meargă? Nu cunosc pe Domnul și nici nu voi lăsa pe Israel să meargă. 3 Și ei au zis : Dumnezeul evreilor s‐a întâlnit cu noi; lasă‐ne, te rugăm, să mergem cale de trei zile în pustie și să jertfim Domnului Dumnezeului nostru ca să nu cadă asupra noastră cu ciumă sau cu sabie. 4 Și împăratul Egiptului le‐a zis: Pentru ce, Moise și Aaron, abateți pe popor de la lucrul său? Plecați, la sarcinile voastre.
Mărirea muncilor
5 Și Faraon a zis: Iată acum poporul țării este mult și vreți să‐i faceți să se odihnească de la sarcinile lor. 6 Și Faraon a poruncit în aceeași zi asupritorilor poporului și ispravnicilor lor zicând: 7 Să nu mai dați pleavă poporului pentru facerea cărămizii ca până acum; să meargă și să‐și adune singuri pleavă. 8 Și să puneți peste ei numărul cărămizilor pe care le făceau până acum; nu veți micșora nimic din el, căci sunt leneși; de aceea strigă zicând: Să mergem să jertfim Dumnezeului nostru. 9 Să se pună muncă mai grea pe oameni ca să fie prinși cu ea și să nu se uite la vorbe deșerte. 10 Și asupritorii poporului și ispravnicii lor au ieșit și au vorbit poporului zicând: Așa zice Faraon: Nu vă dau pleavă! 11 Duceți‐vă și strângeți‐vă singuri pleavă de unde veți găsi; dar nimic din lucrul vostru nu se va micșora. 12 Și poporul s‐a risipit în toată țara Egiptului ca să strângă miriște în loc de pleavă. 13 Și asupritorii grăbeau zicând: Împliniți‐vă muncile voastre, lucrul zilei în ziua ei ca și atunci când era pleavă. 14 Și ispravnicii copiilor lui Israel pe care‐i puseseră asupritorii lui Faraon peste ei au fost bătuți, zicând: Pentru ce nu v‐ați împlinit sarcina nici astăzi, nici ieri, făcând cărămidă ca și mai înainte? 15 Și ispravnicii copiilor lui Israel au venit și au strigat la Faraon zicând: Pentru ce faci așa cu robii tăi? 16 Nu se dă pleavă robilor tăi și ni se zice: Faceți cărămidă! Și iată robii tăi sunt bătuți, dar poporul tău este de vină. 17 Și el a zis: Voi sunteți leneși! leneși! De aceea ziceți: Să mergem să jertfim Domnului! 18 Și acum duceți‐vă, lucrați! Și nu vi se va da pleavă și veți da măsura de cărămizi.
Cârtirea Israeliților
19 Și ispravnicii copiilor lui Israel au văzut că era rău de ei deoarece s‐a zis: Nu veți micșora nimic din cărămizile voastre, lucrul zilei în ziua ei. 20 Și au întâlnit pe Moise și pe Aaron care stăteau acolo să‐i întâmpine când ieșeau de la Faraon. 21 Și le‐au zis: Să vă vadă Domnul și să judece; că ați făcut mirosul nostru să fie urât în ochii lui Faraon și în ochii robilor lui punându‐le o sabie în mână ca să ne ucidă. 22 Și Moise s‐a întors la Domnul și a zis: Doamne, pentru ce ai făcut rău poporului acestuia? Pentru ce deci m‐ai trimis? 23 Căci de când am venit eu la Faraon să vorbesc în numele tău, a făcut rău acestui popor și n‐ai izbăvit nicidecum pe poporul tău.