1 și DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Du‑te la Faraon și spune‑i: «Așa vorbește DOMNUL: ‘Lasă‑Mi poporul să plece ca să‑Mi slujească! 2 Dacă nu vrei să‑l lași să plece, iată că am să lovesc cu broaște toată întinderea țării tale. 3 Râul va mișuna de broaște, și ele se vor sui și vor intra în casa ta, în odaia ta de dormit și în patul tău, în casele slujitorilor tăi și ale poporului tău, în cuptoarele și în covețile de frământat. 4 Chiar și pe tine, pe poporul tău și pe toți slujitorii tăi se vor sui broaștele.’»”
5 DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Spune‑i lui Aaron : «Întinde‑ți mâna cu toiagul tău peste râuri, peste canale și peste iazuri și scoate broaște din ele peste țara Egiptului!»” 6 Aaron și‑a întins mâna peste apele Egiptului și a scos din ele broaște, care au acoperit țara Egiptului. 7 Dar și vrăjitorii au făcut la fel prin descântecele lor: și ei au făcut să apară broaște peste țara Egiptului.
8 Faraon i‑a chemat pe Moise și pe Aaron și le‑a zis : „Rugați‑vă DOMNULUI să îndepărteze broaștele de la mine și de la poporul meu, și am să las poporul să plece să‑I aducă jertfe DOMNULUI!” 9 Moise i‑a zis lui Faraon: „Binevoiește și spune‑mi când să mă rog pentru tine, pentru slujitorii tăi și pentru poporul tău, ca broaștele să fie nimicite de la tine și din casele tale și să rămână numai în Râu!” 10 El i‑a răspuns: „Mâine.” Și Moise i‑a zis: „Va fi după cuvântul tău, ca să știi că nimeni nu este ca DOMNUL, Dumnezeul nostru. 11 Broaștele vor fi îndepărtate de la tine și din casele tale, de la slujitorii tăi și de la poporul tău; nu vor mai rămâne decât în Râu.”
12 Moise și Aaron au ieșit de la Faraon, și Moise a strigat către DOMNUL cu privire la broaștele pe care le‑a adus peste Faraon. 13 DOMNUL a făcut după cuvântul lui Moise, și broaștele din case, din curți și din ogoare au murit. 14 Le‑au strâns grămezi‑grămezi, și țara s‑a împuțit. 15 Când Faraon a văzut că are răgaz, și‑a împietrit inima și n‑a ascultat de ei, după cum spusese DOMNUL.
Urgia a treia: țânțarii
16 DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Spune‑i lui Aaron: «Întinde‑ți toiagul și lovește țărâna pământului, și se va preface în țânțari în toată țara Egiptului!»” 17 Așa au făcut: Aaron și‑a întins mâna cu toiagul său și a lovit țărâna pământului, și aceasta s‑a prefăcut în țânțari pe oameni și pe vite. Toată țărâna pământului s‑a prefăcut în țânțari în toată țara Egiptului. 18 Vrăjitorii au căutat să facă și ei țânțari prin descântecele lor, dar n‑au putut. Iar țânțarii erau pe oameni și pe vite. 19 Și vrăjitorii i‑au zis lui Faraon: „Acesta este degetul lui Dumnezeu!” Dar inima lui Faraon s‑a îndârjit și n‑a ascultat de ei, după cum spusese DOMNUL.
Urgia a patra: muștele
20 DOMNUL i‑a zis lui Moise : „Trezește‑te dis‑de‑dimineață și du‑te înaintea lui Faraon! Iată, el va ieși la apă; să‑i spui: «Așa vorbește DOMNUL : ‘Lasă‑Mi poporul să plece, ca să‑Mi slujească! 21 Dacă nu‑Mi vei lăsa poporul să plece, iată că voi trimite roiuri de muște asupra ta, a slujitorilor tăi, a poporului tău și a caselor tale; se vor umple de muște toate casele egiptenilor, ba chiar și pământul pe care se află. 22 Dar în ziua aceea Mă voi purta altfel cu ținutul Goșen, unde locuiește poporul Meu, și acolo nu vor fi muște, ca să cunoști că Eu, DOMNUL, sunt în mijlocul acelui ținut. 23 Voi face o deosebire între poporul Meu și poporul tău. Semnul acesta va fi mâine.’»” 24 DOMNUL a făcut așa: muștele au năvălit roiuri‑roiuri în casa lui Faraon și în casele slujitorilor lui, și în toată țara Egiptului a fost prăpăd pe pământ din cauza muștelor.
25 Faraon i‑a chemat pe Moise și pe Aaron și le‑a zis: „Duceți‑vă să Îi aduceți jertfe Dumnezeului vostru aici în țară!” 26 Moise a răspuns: „Nu este deloc potrivit să facem așa, căci jertfele aduse DOMNULUI, Dumnezeului nostru, sunt o urâciune pentru egipteni. Și dacă am aduce sub ochii lor jertfe care sunt o urâciune pentru ei, oare nu ne vor ucide cu pietre? 27 Vom face un drum de trei zile în pustiu și acolo Îi vom aduce jertfe DOMNULUI, Dumnezeului nostru, după cum ne va spune.” 28 Faraon a zis: „Vă voi lăsa să plecați ca să Îi aduceți jertfe DOMNULUI, Dumnezeului vostru, în pustiu; numai să nu vă îndepărtați prea mult, dacă plecați . Rugați‑vă pentru mine!” 29 Moise a răspuns: „Iată, voi ieși de la tine și mă voi ruga DOMNULUI. Roiurile de muște se vor îndepărta de la Faraon, de la slujitorii lui și de la poporul lui mâine. Dar să nu ne înșele Faraon iarăși, nelăsând poporul să plece ca să Îi aducă jertfe DOMNULUI.”
30 Moise a ieșit de la Faraon și s‑a rugat DOMNULUI. 31 DOMNUL a făcut după cuvântul lui Moise și a îndepărtat roiurile de muște de la Faraon, de la slujitorii lui și de la poporul lui; n‑a mai rămas nici urmă de ele . 32 Dar Faraon și‑a împietrit inima și de această dată și n‑a lăsat poporul să plece.
Broaștele
1 Și Domnul a zis lui Moise: Intră la Faraon și zi‐i: Așa zice Domnul: Lasă pe poporul meu să meargă să‐mi slujească. 2 Și dacă nu vei voi să‐l lași să meargă, iată voi bate cu broaște toate hotarele tale. 3 Și râul va foi de broaște și se vor sui și vor intra în casa ta și în odaia ta de dormit și pe patul tău și în casa robilor tăi și printre poporul tău și în cuptoarele tale și în covețele tale. 4 Și broaștele se vor sui peste tine și peste poporul tău și peste toți robii tăi. 5 Și Domnul a zis lui Moise: Zi lui Aaron: Întinde‐ți mâna cu toiagul tău asupra râurilor și asupra șivoaielor și asupra bălților și fă să se suie broaște peste țara Egiptului. 6 Și Aaron și‐a întins mâna peste apele Egiptului și broaștele s‐au suit și au acoperit țara Egiptului. 7 Și ghicitorii au făcut la fel cu fermecătoriile lor și au făcut să se suie broaște peste țara Egiptului. 8 Și Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron și a zis: Rugați‐vă Domnului să ia broaștele de la mine și de la poporul meu și voi lăsa pe popor să meargă și vor jertfi Domnului. 9 Și Moise a zis lui Faraon: Ai slava aceasta asupra mea! Pe ce vreme să mă rog pentru tine și pentru robii tăi și pentru poporul tău ca să curețe broaștele de la tine și de la casele tale; vor rămânea numai în râu. 10 Și el a zis: Pe mâine. Și el a zis: După cuvântul tău! ca să cunoști că nu este niciunul ca Domnul Dumnezeul nostru. 11 Și broaștele se vor depărta de la tine și din casele tale și de la robii tăi și de la poporul tău: vor mai rămânea numai în râu. 12 Și Moise și Aaron au ieșit de la Faraon și Moise a strigat către Domnul pentru broaștele pe care le pusese peste Faraon. 13 Și Domnul a făcut după cuvântul lui Moise. Și broaștele au murit în case, în curți și în câmpuri. 14 Și le‐au strâns împreună în grămezi și țara s‐a împuțit. 15 Și Faraon a văzut că avea răgaz și și‐a învârtoșat inima și n‐a ascultat de ei, după cum zisese Domnul.
Păduchii
16 Și Domnul a zis lui Moise: Zi lui Aaron: Întinde‐ți toiagul și lovește țărâna pământului și se va preface în păduchi în toată țara Egiptului. 17 Și au făcut așa. Și Aaron și‐a întins mâna cu toiagul său și a lovit țărâna pământului și s‐a prefăcut în păduchi asupra oamenilor și asupra dobitoacelor; toată țărâna pământului s‐a prefăcut în păduchi în toată țara Egiptului. 18 Și ghicitorii au făcut la fel cu fermecătoriile lor ca să scoată păduchi, dar n‐au putut. Și păduchii au fost asupra oamenilor și asupra dobitoacelor. 19 Și ghicitorii au zis lui Faraon: Acesta este degetul lui Dumnezeu! Și inima lui Faraon s‐a învârtoșat și nu i‐a ascultat, după cum zisese Domnul.
Musca otrăvitoare
20 Și Domnul a zis lui Moise : Scoală‐te dis de dimineață și stai înaintea lui Faraon. Iată va ieși la apă și‐i vei zice: Așa zice Domnul : Lasă pe poporul meu să meargă ca să‐mi slujească! 21 Căci dacă nu vei lăsa pe poporul meu să meargă, iată voi trimite musca otrăvitoare peste tine și peste robii tăi și peste poporul tău și în casele tale și casele egiptenilor se vor umplea de musca otrăvitoare precum și pământul pe care sunt ei. 22 Și voi deosebi în ziua aceea ținutul Gosen, în care stă poporul meu, ca să nu fie muște otrăvitoare acolo; ca să cunoști că eu, Domnul, sunt în mijlocul țării. 23 Și voi pune o despărțire între poporul meu și poporul tău. Mâine va fi acest semn. 24 Și Domnul a făcut așa și muștele au intrat mulțime în casa lui Faraon și în casele robilor săi și în toată țara Egiptului; țara s‐a prăpădit de musca otrăvitoare. 25 Și Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron și a zis: Mergeți, jertfiți Dumnezeului vostru în țară! 26 Și Moise a zis: Nu se cuvine să facem așa; căci am jertfi Domnului Dumnezeului nostru urâciunea egiptenilor; iată, vom jertfi urâciunea egiptenilor înaintea ochilor lor și nu ne vor ucide ei oare cu pietre? 27 Vom merge cale de trei zile în pustie și vom jertfi Domnului Dumnezeului nostru cum ne va porunci. 28 Și Faraon a zis: Vă voi lăsa să mergeți ca să jertfiți Domnului Dumnezeului vostru în pustie; numai nu mergeți foarte departe. Rugați‐vă pentru mine. 29 Și Moise a zis: Iată ies de la tine și mă voi ruga Domnului și mâine se vor depărta muștele de la Faraon și de la robii lui și de la poporul lui. Numai să nu ne mai înșele Faraon nelăsând pe popor să meargă ca să jertfească Domnului. 30 Și Moise a ieșit de la Faraon și s‐a rugat Domnului. 31 Și Domnul a făcut după cuvântul lui Moise și a îndepărtat muștele de la Faraon, de la robii săi și de la poporul său; n‐a rămas una. 32 Și Faraon și‐a învârtoșat inima și de astă dată și n‐a lăsat pe popor să meargă.