Rebeca, cerută în căsătorie pentru Isaac
1 Avraam era bătrân, înaintat în zile, dar DOMNUL îl binecuvântase în toate. 2 Avraam a zis celui mai bătrân slujitor din casa lui, celui care îi chivernisea toate averile: „Te rog, pune‑ți mâna sub coapsa mea, 3 ca să te pun să juri pe DOMNUL, Dumnezeul cerului și al pământului, că nu‑i vei lua fiului meu nevastă dintre fiicele canaaniților în mijlocul cărora locuiesc, 4 ci te vei duce în țara mea, la rudele mele, ca să iei o nevastă fiului meu Isaac!” 5 Slujitorul i‑a răspuns: „Poate că femeia nu va vrea să mă urmeze în țara aceasta. Va trebui oare să‑l duc numaidecât pe fiul tău în țara de unde ai ieșit tu?” 6 Avraam i‑a zis: „Să nu care cumva să‑l duci pe fiul meu acolo! 7 DOMNUL, Dumnezeul cerului, care m‑a scos din casa tatălui meu și din ținutul meu de baștină, care mi‑a vorbit și mi‑a jurat zicând: «Seminței tale îi voi da țara aceasta», El îl va trimite pe îngerul Său înaintea ta și îi vei lua de acolo o nevastă fiului meu. 8 Iar dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei fi dezlegat de jurământul acesta față de mine. Dar pe fiul meu cu niciun chip să nu‑l duci acolo!” 9 Slujitorul și‑a pus mâna sub coapsa stăpânului său, Avraam, și i‑a jurat că va face după cuvântul lui.
10 Slujitorul a luat zece dintre cămilele stăpânului său și a plecat, având cu el tot felul de daruri de la stăpânul său. S‑a sculat și a plecat către Aram‑Naharaim , în cetatea lui Nahor. 11 A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, în afara cetății, lângă fântână. Era pe înserate, la ceasul când ies femeile să scoată apă.
12 El a zis: „DOAMNE, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, te rog, călăuzește‑mă Tu astăzi și arată bunăvoință față de stăpânul meu, Avraam! 13 Iată, eu stau lângă izvorul acesta de apă, și fiicele oamenilor din cetate vin să scoată apă. 14 Fă Tu ca fata căreia îi voi zice: «Apleacă‑ți, te rog, vadra, ca să beau» și care va răspunde: «Bea, și am să dau de băut și cămilelor tale» să fie aceea pe care ai hărăzit‑o robului Tău Isaac! Și prin aceasta voi ști că ai arătat bunăvoință față de stăpânul meu.”
15 Nici nu sfârșise el de vorbit și iată, a ieșit cu vadra pe umăr Rebeca, fiica lui Betuel, fiul Milcăi , nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam. 16 Fata era foarte frumoasă la chip; era fecioară și nu se apropiase de ea niciun bărbat. Ea a coborât la izvor, și‑a umplut vadra și a urcat înapoi. 17 Slujitorul a alergat înaintea ei și i‑a zis: „Te rog, dă‑mi să beau puțină apă din vadra ta!” 18 „Bea, domnul meu!”, a răspuns ea. Și îndată a plecat vadra pe mână și i‑a dat să bea. 19 Și după ce i‑a dat să bea pe săturate, a zis: „Voi scoate apă și pentru cămilele tale, până vor bea și se vor sătura.” 20 A vărsat degrabă vadra în adăpătoare și a alergat iarăși la fântână ca să scoată apă; și a scos pentru toate cămilele lui. 21 Omul o privea cu luare‑aminte, în tăcere, ca să afle dacă DOMNUL i‑a dat sau nu izbândă în călătorie.
22 Când s‑au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă pentru nas, de aur, de o jumătate de siclu în greutate, și două brățări de zece sicli de aur 23 și a zis: „Spune‑mi, te rog: a cui fată ești? Oare este loc pentru noi în casa tatălui tău, ca să rămânem peste noapte?” 24 Ea a răspuns: „Eu sunt fiica lui Betuel, fiul Milcăi, pe care i l‑a născut lui Nahor.” 25 Și a adăugat: „Avem paie și nutreț din belșug, precum și loc de găzduit peste noapte!” 26 Atunci, omul s‑a plecat și s‑a închinat DOMNULUI, 27 zicând: „Binecuvântat să fie DOMNUL, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, care nu și‑a îndepărtat harul și credincioșia de la stăpânul meu! DOMNUL m‑a condus la casa fraților stăpânului meu!”
28 Tânăra a alergat și le‑a istorisit celor din casa mamei sale cele întâmplate. 29 Rebeca avea un frate, pe nume Laban , și Laban a alergat afară la omul acela, la izvor. (30 Văzuse veriga pentru nas și brățările de pe mâinile surorii sale și o auzise pe sora sa, Rebeca, spunând: „Așa mi‑a vorbit omul acela.”) A venit deci la omul acela, care stătea lângă cămile la izvor, 31 și i‑a zis: „Vino, binecuvântatul DOMNULUI! De ce stai afară, când eu am pregătit casa și loc pentru cămile?” 32 Omul a intrat în casă și a dat jos încărcătura de pe cămile, iar Laban a dat paie și nutreț cămilelor și a adus apă pentru spălarea picioarelor omului aceluia și ale oamenilor care erau cu el. 33 Apoi i s‑a pus dinainte mâncare, dar el a zis: „Nu mănânc până nu spun ce am de spus!” „Spune!”, a zis Laban.
34 Atunci, el a zis: „Eu sunt robul lui Avraam. 35 DOMNUL l‑a binecuvântat mult pe stăpânul meu, care a ajuns mare. I‑a dat oi și boi, argint și aur, robi și slujnice, cămile și măgari. 36 Sara, nevasta stăpânului meu, i‑a născut un fiu la bătrânețe, și lui i‑a dat el tot ce are. 37 Stăpânul meu m‑a pus să jur, zicând: «Să nu iei fiului meu nevastă dintre fiicele canaaniților, în țara cărora locuiesc, 38 ci să te duci în casa tatălui meu și la familia mea, ca să îi iei nevastă fiului meu!» 39 Eu i‑am zis stăpânului meu: «Poate că femeia nu va vrea să mă urmeze.» 40 Și el mi‑a răspuns : «DOMNUL, înaintea căruia umblu, îl va trimite pe îngerul Său cu tine, îți va da izbândă în călătorie și îi vei lua fiului meu o nevastă din familia mea, din casa tatălui meu. 41 Vei fi dezlegat de jurământul pe care mi‑l faci numai dacă te vei duce la familia mea și nu ți‑o vor da; numai atunci vei fi dezlegat de jurământul pe care mi‑l faci!» 42 Eu am ajuns astăzi la izvor și am zis: «DOAMNE Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, dacă binevoiești să‑mi dai izbândă în călătoria pe care o fac, 43 iată, eu stau la izvorul de apă. Fata care va ieși să scoată apă și căreia îi voi zice: ‘Dă‑mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta’ 44 și care îmi va răspunde: ‘Bea tu însuți și voi adăpa și cămilele tale’, fata aceea să fie nevasta pe care a hărăzit‑o DOMNUL pentru fiul stăpânului meu!» 45 Nici nu sfârșisem de vorbit în inima mea și iată, Rebeca a ieșit cu vadra pe umăr, s‑a coborât la izvor și a scos apă. Eu i‑am zis: «Te rog, dă‑mi să beau!» 46 Ea și‑a plecat îndată vadra de pe umăr și a zis: «Bea, și voi da de băut și cămilelor tale!» Am băut, și ea a dat de băut și cămilelor mele. 47 Eu am întrebat‑o și am zis: «A cui fiică ești?» Ea a răspuns: «Sunt fiica lui Betuel, fiul lui Nahor, pe care i l‑a născut Milca.» I‑am pus inelul în nas și brățările la mâini. 48 Apoi m‑am plecat și m‑am închinat DOMNULUI și L‑am binecuvântat pe DOMNUL, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, care m‑a condus pe calea cea bună, ca să o iau pe fiica fratelui stăpânului meu pentru fiul lui. 49 Acum, dacă vreți să arătați bunăvoință și credincioșie față de stăpânul meu, spuneți‑mi; dacă nu, spuneți‑mi iarăși , ca s‑o iau la dreapta sau la stânga!”
50 Laban și Betuel au răspuns: „De la DOMNUL vine lucrul acesta; noi nu‑ți mai putem spune nici rău, nici bine. 51 Iată, Rebeca este înaintea ta; ia‑o și du‑te, ca să fie nevasta fiului stăpânului tău, cum a spus DOMNUL!” 52 Când a auzit slujitorul lui Avraam cuvintele lor, s‑a închinat DOMNULUI până la pământ . 53 Slujitorul a scos giuvaiere de argint și de aur și veșminte, pe care le‑a dat Rebecăi. Le‑a dat, de asemenea, daruri bogate fratelui ei și mamei ei. 54 Apoi el și oamenii care erau împreună cu el au mâncat și au băut; și au rămas peste noapte.
Dimineața, când s‑au sculat, slujitorul a zis: „Îngăduiți‑mi să mă întorc la stăpânul meu!” 55 Fratele și mama fetei au zis: „Fata să mai rămână câtva timp cu noi, măcar vreo zece zile: pe urmă, poate să plece.” 56 El le‑a răspuns: „Nu mă țineți în loc , acum când DOMNUL mi‑a dat izbândă în călătoria mea; îngăduiți‑mi să plec și să mă duc la stăpânul meu!” 57 Atunci, ei au răspuns: „S‑o chemăm pe tânără și să aflăm din gura ei!” 58 Au chemat‑o deci pe Rebeca și i‑au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta?” „Mă duc”, a răspuns ea. 59 Și i‑au lăsat să plece pe Rebeca, sora lor, pe doica ei, pe slujitorul lui Avraam și pe oamenii lui. 60 Au binecuvântat‑o pe Rebeca și i‑au zis:
„Sora noastră, să ajungi mama a mii de zeci de mii ,
și seminția ta să stăpânească cetatea vrăjmașilor ei!”
61 Rebeca și slujnicele ei s‑au sculat, au încălecat pe cămile și l‑au urmat pe omul acela. Astfel, slujitorul a luat‑o pe Rebeca și a plecat.
62 Isaac se întorsese de la Beˀer‑Lahai‑Roí și locuia în ținutul Neghev. 63 Într‑o seară, pe când ieșise să cugete pe câmp la lăsarea serii, a ridicat ochii, s‑a uitat și, iată, veneau niște cămile. 64 Rebeca a ridicat și ea ochii, l‑a zărit pe Isaac, s‑a dat jos de pe cămilă 65 și i‑a zis slujitorului: „Cine este omul acesta care vine în întâmpinarea noastră pe câmp?” Slujitorul a răspuns: „Este stăpânul meu!” Atunci, ea și‑a luat vălul și s‑a acoperit. 66 Slujitorul i‑a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse. 67 Isaac a dus‑o pe Rebeca în cortul Sarei, mama sa; a luat‑o pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, și el a iubit‑o. Astfel a fost mângâiat Isaac pentru pierderea mamei sale.
Rebeca cerută în căsătorie pentru Isaac
1 Și Avraam era bătrân, înaintat în zile și Domnul binecuvântase pe Avraam în toate. 2 Și Avraam a zis robului său celui mai bătrân din casa sa care era mai mare peste toate ale sale : Pune‐ți, te rog, mâna sub coapsa mea. 3 Și te voi face să juri pe Domnul Dumnezeul cerurilor și Dumnezeul pământului că nu vei lua nevastă fiului meu dintre fetele Cananiților între care locuiesc. 4 Ci vei merge în țara mea și la rudenia mea și vei lua nevastă fiului meu Isaac. 5 Și robul i‐a zis: Poate că femeia nu va vrea să mă urmeze în țara aceasta; trebuie să duc pe fiul tău iarăși în țara din care ai venit? 6 Și Avraam i‐a zis: Ferește‐te să duci pe fiul meu iarăși acolo. 7 Domnul Dumnezeul cerurilor care m‐a luat din casa tatălui meu și din țara nașterii mele și care mi‐a vorbit și mi‐a jurat zicând : Seminței tale voi da țara aceasta ! el însuși va trimite pe îngerul său înaintea ta și vei lua nevastă fiului meu de acolo. 8 Și dacă femeia nu va voi să te urmeze, atunci vei fi dezlegat de acest jurământ al meu: numai să nu duci pe fiul meu iarăși acolo. 9 Și robul și‐a pus mâna sub coapsa lui Avraam, stăpânul său, și i‐a jurat pentru lucrul acesta. 10 Și robul a luat zece cămile din cămilele stăpânului său și a plecat , având în mâna sa toate bunătățile stăpânului său. Și s‐a sculat și s‐a dus în Mesopotamia la cetatea lui Nahor. 11 Și a făcut să îngenunche cămilele afară din cetate lângă o fântână cu apă la vremea serii când ies cele ce au să scoată apă. 12 Și a zis : Doamne Dumnezeul stăpânului meu Avraam, rogu‐te , trimite‐mi întâlnire astăzi, și arată îndurare stăpânului meu Avraam! 13 Iată stau lângă fântâna cu apă și fetele oamenilor ies din cetate ca să scoată apă. 14 Și fie ca fecioara căreia îi voi zice: Rogu‐te, pleacă‐ți vadra și să beau! Și va zice: Bea și voi adăpa și cămilele tale! ea să fie cea pe care ai rânduit‐o pentru robul tău Isaac și prin aceasta voi cunoaște că ai arătat îndurare stăpânului meu. 15 Și a fost așa : înainte de a sfârși el de vorbit iată, ieșea cu vadra pe umăr Rebeca cea născută lui Betuel, fiul Milchei, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam. 16 Și fata era foarte frumoasă la față, fecioară, și bărbat n‐o cunoscuse. Și s‐a pogorât la fântână și și‐a umplut vadra și s‐a suit. 17 Și robul a alergat s‐o întâmpine și i‐a zis: Dă‐mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta. 18 Și ea a zis: Bea, domnul meu! Și s‐a grăbit și și‐a pogorât vadra pe mână și i‐a dat să bea. 19 Și după ce i‐a dat să bea, a zis: Am să scot și pentru cămilele tale până vor isprăvi de băut. 20 Și s‐a grăbit și și‐a golit vadra în adăpătoare și a alergat iarăși la fântână să scoată și a scos pentru toate cămilele lui. 21 Și omul se uita țintă la ea și tăcea ca să cunoască dacă Domnul i‐a făcut calea cu izbândă sau nu. 22 Și a fost așa : după ce cămilele au isprăvit de băut, omul a luat o verigă de nas de aur, grea de o jumătate de siclu, și două brățări pentru mâinile ei în greutate de zece sicli de aur. 23 Și a zis: A cui fiică ești tu? Spune‐mi, te rog. Este în casa tatălui tău loc pentru noi să mânem? 24 Și ea i‐a zis : Eu sunt fiica lui Betuel, fiul Milchei, pe care l‐a născut ea lui Nahor. 25 Și i‐a mai zis: Paie și nutreț sunt destule la noi și loc de mas. 26 Și omul și‐a plecat capul și s‐a închinat Domnului. 27 Și a zis : Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul stăpânului meu Avraam, care n‐a părăsit îndurarea sa și adevărul său față de stăpânul meu; pe mine Domnul m‐a dus pe cale la casa fraților stăpânului meu. 28 Și fata a alergat și a spus aceste cuvinte casei mamei sale. 29 Și Rebeca avea un frate și numele lui era Laban. Și Laban a alergat afară la acel om la fântână. 30 Și a fost așa : când a văzut veriga de nas și brățările pe mâinile sorei sale și când a auzit cuvintele Rebecăi, sora sa, zicând: Așa mi‐a vorbit omul! a venit la om și iată el sta lângă cămile la fântână. 31 Și a zis: Vino înăuntru , binecuvântat al Domnului! Pentru ce stai afară? Căci am pregătit casa și loc pentru cămile. 32 Și omul a intrat în casă și a deschingat cămilele și a dat paie și nutreț pentru cămile și apă de spălat pentru picioarele lui și pentru picioarele oamenilor care erau cu el. 33 Și i s‐a pus înainte de mâncare. Dar el a zis : Nu voi mânca până voi spune ce am de spus. Și el a zis: Vorbește. 34 Și el a zis: Eu sunt robul lui Avraam. 35 Și Domnul a binecuvântat mult pe stăpânul meu și a ajuns mare și i‐a dat oi și boi și argint și aur și robi și roabe și cămile și măgari. 36 Și Sara, nevasta stăpânului meu, a născut un fiu stăpânului meu la bătrânețele ei: și lui i‐a dat tot ce are. 37 Și stăpânul meu m‐a pus să jur zicând: Să nu iei nevastă fiului meu din fetele Cananiților în a căror țară locuiesc. 38 Ci să te duci negreșit la casa tatălui meu și la rudenia mea și să iei nevastă fiului meu. 39 Și am zis stăpânului meu: Poate că femeia nu va voi să mă urmeze. 40 Și el mi‐a zis : Domnul înaintea căruia umblu va trimite pe îngerul său cu tine și‐ți va da izbândă în calea ta ca să iei nevastă fiului meu din rudenia mea și din casa tatălui meu. 41 Când te vei duce la rudenia mea, atunci vei fi dezlegat de jurământul meu. Și dacă nu ți‐o vor da, vei fi dezlegat de jurământul meu. 42 Și eu am venit astăzi la fântână și am zis: Doamne Dumnezeul stăpânului meu Avraam, dacă acum îmi dai izbândă în calea mea pe care merg, 43 iată stau lângă fântâna cu apă și fie ca fecioara care va ieși să scoată și căreia îi voi zice: Dă‐mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta! 44 și îmi va zice: Bea și voi scoate și pentru cămilele tale! aceea să fie femeia pe care a rânduit‐o Domnul pentru fiul stăpânului meu. 45 Și mai înainte ca să fi sfârșit eu de vorbit în inima mea, iată Rebeca a ieșit cu vadra ei pe umăr și s‐a pogorât la fântână și a scos. Și i‐am zis: Dă‐mi, te rog, să beau! 46 Și ea s‐a grăbit și și‐a pogorât vadra de pe umăr și a zis: Bea și voi adăpa și cămilele tale. Și am băut și a adăpat și cămilele. 47 Și am întrebat‐o și am zis: A cui fiică ești tu? Și ea a zis: Fiica lui Betuel, fiul lui Nahor, pe care i l‐a născut Milca. Și i‐am pus veriga la nas și brățările pe mâni. 48 Și mi‐am plecat capul și m‐am închinat Domnului și am binecuvântat pe Domnul Dumnezeul lui Avraam, stăpânul meu, care m‐a dus pe calea cea dreaptă ca să iau pe fata fratelui său pentru fiul stăpânului meu. 49 Și acum dacă vreți să arătați îndurare și credincioșie stăpânului meu, spuneți‐mi și dacă nu, spuneți‐mi ca să mă întorc la dreapta sau la stânga. 50 Și Laban și Betuel au răspuns și au zis : Lucrul pornește de la Domnul, noi nu‐ți putem vorbi rău sau bine. 51 Iată Rebeca înaintea ta, ia‐o și du‐te și să fie nevasta fiului stăpânului tău, după cum a vorbit Domnul. 52 Și a fost așa : când a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s‐a plecat la pământ Domnului. 53 Și robul a scos scule de argint și scule de aur și haine și le‐a dat Rebecăi și a dat lucruri de preț și fratelui ei și mamei ei. 54 Și au mâncat și au băut el și oamenii care erau cu el și au mas acolo. Și s‐au sculat dimineața și el a zis: Dați‐mi drumul la stăpânul meu. 55 Și fratele ei și mama ei au zis: Să mai rămână cu noi copila câteva zile sau zece; după aceea să meargă. 56 Și el le‐a zis: Nu mă opriți deoarece Domnul mi‐a dat izbândă în calea mea; dați‐mi drumul și să merg la stăpânul meu. 57 Și au zis: Vom chema fata și vom afla din gura ei. 58 Și au chemat pe Rebeca și i‐au zis: Vei merge tu cu omul acesta? Și ea a zis: Voi merge! 59 Și au dat drumul Rebecei, sora lor, și doicei ei și robului lui Avraam și oamenilor lui. 60 Și au binecuvântat pe Rebeca și i‐au zis: Tu, sora noastră, să ajungi mii de zeci de mii și sămânța ta să stăpânească poarta celor ce‐o urăsc. 61 Și Rebeca și slujnicele ei s‐au sculat și au încălecat pe cămile și au urmat pe omul acela. Și robul a luat pe Rebeca și a plecat. 62 Și Isaac venea de pe drumul fântânei Lahai‐Roi; căci locuia în țara de la miazăzi. 63 Și Isaac ieșise la câmp ca să cugete înspre seară. Și și‐a ridicat ochii și s‐a uitat și iată veneau niște cămile. 64 Și Rebeca și‐a ridicat ochii și a văzut pe Isaac și a sărit jos de pe cămilă. 65 Și zisese robului: Ce bărbat este acesta care umblă pe câmp ca să ne întâmpine? Și robul zisese: Este stăpânul meu. Și ea și‐a luat mahrama și s‐a acoperit. 66 Și robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse. 67 Și Isaac a dus‐o în cortul Sarei, mama sa, și a luat pe Rebeca și ea i‐a fost nevastă și a iubit‐o. Și Isaac a fost mângâiat pentru mama sa.