Iosif, vândut de frații săi
1 Iacov s‑a așezat în țara Canaanului, unde locuise ca străin tatăl său. 2 Aceasta este istoria familiei lui Iacov:
Iosif, la vârsta de șaptesprezece ani, păștea turmele cu frații lui; tânărul acesta era cu fiii Bilhei și fiii Zilpei, nevestele tatălui său. Iosif îi aducea tatălui lor vești rele despre ei . 3 Israel îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toți ceilalți fii ai săi, pentru că i se născuse la bătrânețe, și i‑a făcut o tunică frumos colorată . 4 Frații lui au văzut că tatăl lor îl iubea pe el mai mult decât pe ei toți și au început să‑l urască. Și nu puteau să‑i spună nicio vorbă prietenoasă.
5 Iosif a visat un vis și li l‑a istorisit fraților săi, care l‑au urât și mai mult. 6 El le‑a zis: „Ia ascultați ce vis am visat! 7 Se făcea că eram la legatul snopilor în mijlocul câmpului și, iată, snopul meu s‑a ridicat și a stat drept, iar snopii voștri l‑au înconjurat și s‑au plecat până la pământ înaintea snopului meu!” 8 Frații săi i‑au zis: „Doar nu vei domni tu peste noi!? Vrei cumva să stăpânești peste noi?” Și l‑au urât și mai mult din pricina viselor și cuvintelor sale. 9 Iosif a visat apoi un alt vis și li l‑a istorisit fraților săi: „Am mai visat un vis! Se făcea că soarele , luna și unsprezece stele se plecau până la pământ înaintea mea.” 10 Când li l‑a istorisit tatălui său și fraților săi, tatăl său l‑a mustrat și i‑a zis: „Ce înseamnă visul acesta pe care l‑ai visat? Nu cumva vom veni eu, mama ta și frații tăi să ne plecăm până la pământ înaintea ta?” 11 Frații lui s‑au umplut de invidie, dar tatăl lui a ținut minte întâmplarea.
12 Frații lui Iosif s‑au dus să pască turmele tatălui lor la Sihem. 13 Israel i‑a zis lui Iosif: „După cum știi, frații tăi pasc turmele la Sihem! Vino să te trimit la ei!” „Iată‑mă”, a răspuns el. 14 Israel i‑a zis: „Du‑te, te rog, și vezi dacă frații tăi sunt sănătoși și dacă turmele sunt bine și adu‑mi vești!” L‑a trimis astfel din Valea Hebronului , și Iosif a ajuns la Sihem. 15 Pe când rătăcea el pe câmp, l‑a găsit un om, care l‑a întrebat: „Ce cauți?” 16 „Îi caut pe frații mei”, a răspuns Iosif. „Spune‑mi , te rog, unde pasc ei oile?” 17 Și omul i‑a zis: „Au plecat de aici, căci i‑am auzit spunând: «Să mergem la Dotan!»”
Iosif s‑a dus după frații săi și i‑a găsit la Dotan. 18 Ei l‑au zărit de departe și, până să se apropie de ei, au pus la cale să‑l omoare. 19 Și‑au zis unul altuia: „Ia te uită, vine marele visător! 20 Haideți să‑l omorâm și să‑l aruncăm într‑una din aceste gropi! Vom spune că l‑a mâncat o fiară sălbatică. Atunci să vedem ce se va alege de visele lui!” 21 Ruben a auzit lucrul acesta și l‑a scăpat din mâinile lor, zicând: „Să nu‑i luăm viața!” 22 Ruben le‑a zis: „Nu vărsați sânge! Mai bine aruncați‑l în groapa aceasta, care este în pustiu, dar nu puneți mâna pe el!” (fiindcă avea de gând să‑l izbăvească din mâinile lor și să‑l aducă înapoi la tatăl său).
23 Când a ajuns Iosif la frații săi, aceștia l‑au dezbrăcat de tunica lui, de tunica frumos colorată pe care o purta. 24 L‑au luat și l‑au aruncat în groapa aceea, căci groapa era goală, fără apă. 25 Apoi s‑au așezat să mănânce. Când și‑au ridicat ochii și s‑au uitat, iată, o caravană de ismaeliți venea din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu mirodenii, balsam și smirnă, pe care le duceau în Egipt. 26 Atunci, Iuda le‑a zis fraților săi: „La ce bun să‑l ucidem pe fratele nostru și să‑i ascundem sângele? 27 Haideți mai bine să‑l vindem ismaeliților și să nu punem mâna pe el, căci este fratele nostru, carne din carnea noastră!” Și frații lui l‑au ascultat. 28 La trecerea negustorilor madianiți , l‑au tras și l‑au scos pe Iosif afară din groapă și l‑au vândut pe douăzeci de sicli de argint ismaeliților, iar ei l‑au dus pe Iosif în Egipt.
29 Ruben s‑a întors la groapă și, iată, Iosif nu mai era acolo. Atunci și‑a sfâșiat hainele, 30 s‑a întors spre frații săi și a zis: „Băiatul nu mai este ! Ce mă voi face eu?” 31 Atunci, ei au luat haina lui Iosif și, înjunghiind un țap, au înmuiat‑o în sânge. 32 I‑au trimis tatălui lor tunica frumos colorată, punând să‑i spună: „Iată ce am găsit! Vezi dacă este cumva haina fiului tău sau nu!” 33 Iacov a recunoscut‑o și a zis: „Tunica fiului meu! O fiară sălbatică l‑a mâncat! Da, Iosif a fost sfâșiat în bucăți!” 34 Iacov și‑a rupt hainele, și‑a pus un sac pe coapse și l‑a jelit multe zile pe fiul său. 35 Toți fiii și toate fiicele lui au venit ca să‑l mângâie, dar el nu voia să primească nicio mângâiere, ci zicea: „Plângând mă voi coborî la fiul meu, în Locuința Morților.” Și‑l plângea astfel pe fiul său.
36 Iar madianiții l‑au vândut pe Iosif în Egipt lui Potifar, un dregător al lui Faraon, anume comandantul gărzilor.
Iosif vândut de frații săi
1 Și Iacov a locuit în țara șederii vremelnice a tatălui său, în țara Canaan. Acestea sunt neamurile lui Iacov: 2 Iosif, fiind de șaptesprezece ani, păștea turma cu frații săi. Și era flăcău cu fiii Bilhei și cu fiii Zilpei, nevestele tatălui său. Și Iosif ducea vorbele lor cele rele tatălui său. 3 Și Israel iubea pe Iosif mai mult decât pe toți fiii săi, pentru că era fiul bătrânețelor sale și i‐a făcut o cămașă pestriță. 4 Și frații săi au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toți frații lui și îl urau și nu‐i puteau vorbi de pace. 5 Și Iosif a visat un vis și a spus fraților săi și ei l‐au urât și mai mult. 6 Și le‐a zis: Ascultați, rogu‐vă, visul acesta pe care l‐am visat. 7 Și iată noi legam snopi pe câmp și iată snopul meu s‐a ridicat și sta drept și iată snopii voștri l‐au înconjurat și s‐au plecat înaintea snopului meu. 8 Și frații săi i‐au zis: Oare vei domni tu în adevăr peste noi. Sau vei stăpâni tu în adevăr peste noi? Și l‐au urât și mai mult pentru visele lui și pentru cuvintele lui. 9 Și a visat și un alt vis și l‐a istorisit fraților săi și a zis: Iată am mai visat un vis; și iată soarele și luna și unsprezece stele se plecau mie. 10 Și a istorisit tatălui său și fraților săi. Și tatăl său l‐a mustrat și i‐a zis: Ce este acest vis pe care l‐ai visat? Vom veni noi în adevăr, eu și mama ta și frații tăi, să ne plecăm ție la pământ? 11 Și frații săi îl pizmuiau, dar tatăl său păstra cuvântul. 12 Și frații săi s‐au dus să pască turma tatălui lor la Sihem. 13 Și Israel a zis lui Iosif: Oare nu pasc frații tăi turma la Sihem? Vino și te voi trimite la ei. Și el i‐a zis: Iată‐mă! 14 Și i‐a zis: Du‐te, rogu‐te, vezi dacă frații tăi sunt bine și dacă turma e bine și adu‐mi vorbă. Și l‐a trimis din valea Hebron și a venit la Sihem. 15 Și l‐a aflat un bărbat și iată rătăcea pe câmp. Și bărbatul l‐a întrebat zicând: Ce cauți? 16 Și el a zis: Caut pe frații mei ; spune‐mi, te rog, unde pasc! 17 Și bărbatul a zis: Au plecat de aici, căci i‐am auzit zicând: Să mergem la Dotan . Și Iosif s‐a dus după frații săi și i‐a aflat în Dotan. 18 Și ei l‐au văzut de departe. Și înainte de a se apropia de ei, au urzit împotriva lui ca să‐l omoare. 19 Și au zis unul către altul: Iată vine visătorul! 20 Veniți acum dar și să‐l omorâm și să‐l aruncăm într‐una din gropi și vom zice: O viețuitoare rea l‐a mâncat. Și vom vedea ce va fi de visurile lui. 21 Și Ruben a auzit și l‐a scăpat din mâna lor și a zis: Să nu‐i luăm viața. 22 Și Ruben le‐a zis: Nu vărsați sânge; aruncați‐l în groapa aceasta care e în pustie, dar nu puneți mâna pe el. Ca să‐l scape din mâna lor să‐l dea înapoi tatălui său. 23 Și a fost așa : când a venit Iosif la frații săi, ei au dezbrăcat pe Iosif de cămașa sa, de cămașa cea pestriță care era pe el. 24 Și l‐au luat și l‐au aruncat în groapă și groapa era goală, nu era apă în ea. 25 Și au șezut jos să mănânce pâine și și‐au ridicat ochii și s‐au uitat și iată o ceată de Ismaeliți veneau de la Galaad și cămilele lor erau încărcate cu miresme și cu leac alinător și cu smirnă, mergând ca să le ducă în Egipt. 26 Și Iuda a zis fraților săi: Ce folos este de vom ucide pe fratele nostru și‐i vom ascunde sângele? 27 Veniți și să‐l vindem Ismaeliților și să nu fie mâna noastră pe el; căci este fratele nostru , carnea noastră. Și frații lui au ascultat. 28 Și treceau bărbații Madianiți negustorii. Și au tras și au scos pe Iosif din groapă și l‐au vândut Ismaeliților cu douăzeci de arginți. Și ei au adus pe Iosif în Egipt.
Jalea lui Iacov
29 Și Ruben s‐a întors la groapă și iată Iosif nu era în groapă și și‐a sfâșiat hainele. 30 Și s‐a întors la frații săi și a zis: Copilul nu este; și eu unde să mă duc? 31 Și au luat cămașa lui Iosif și au junghiat un țap și au muiat cămașa în sânge. 32 Și au trimis cămașa pestriță și au adus‐o tatălui lor și au zis: Aceasta am aflat: cunoaște acum dacă este cămașa fiului tău sau nu. 33 Și el a cunoscut‐o și a zis: Cămașa fiului meu! O viețuitoare rea l‐a mâncat; Iosif fără îndoială este sfâșiat! 34 Și Iacov și‐a sfâșiat hainele și și‐a pus un sac peste coapse și a jelit pe fiul său multe zile. 35 Și toți fiii săi și toate fetele sale s‐au sculat ca să‐l mângâie, dar nu voia să fie mângâiat și zicea: Jelind mă voi coborî la fiul meu în Șeol! Și tatăl său l‐a plâns. 36 Și Madianiții l‐au vândut în Egipt lui Potifar, slujbașul lui Faraon, mai marele gărzii.