Frații lui Iosif, puși la probă
1 Iosif i‑a dat următoarea poruncă ispravnicului său: „Umple cu merinde sacii acestor oameni, cât vor putea să ducă, și pune argintul fiecăruia la gura sacului său. 2 Iar potirul meu, potirul de argint, să‑l pui la gura sacului celui mai tânăr, împreună cu argintul cuvenit pentru grâul lui.” El a făcut după cuvântul rostit de Iosif. 3 Dimineața, cum s‑a crăpat de ziuă, le‑au dat drumul oamenilor acelora împreună cu măgarii lor. 4 Dar abia ieșiseră din cetate, nu erau departe, când Iosif i‑a zis ispravnicului său: „Scoală‑te, urmărește‑i pe oamenii aceia și, când îi vei ajunge, să le spui: «De ce ați răsplătit binele cu rău? 5 Oare nu‑i acesta potirul din care bea stăpânul meu și de care se slujește pentru ghicit? Rău ați făcut că v‑ați purtat astfel!»”
6 Ispravnicul i‑a ajuns din urmă și le‑a spus aceste cuvinte. 7 Ei i‑au răspuns: „De ce rostește domnul nostru asemenea cuvinte? Departe de robii tăi să săvârșească o asemenea faptă! 8 Iată, argintul pe care l‑am găsit la gura sacilor noștri ți l‑am adus înapoi din țara Canaanului! Cum să furăm argint sau aur din casa stăpânului tău? 9 Să moară acela dintre robii tăi la care se va găsi potirul , iar noi să fim robii domnului nostru!” 10 El a zis: „Să fie întocmai după cuvintele voastre! Cel la care se va găsi potirul va fi robul meu, iar voi veți fi nevinovați!” 11 Îndată și‑a coborât fiecare sacul la pământ. Și‑au deschis sacii, 12 iar ispravnicul i‑a scotocit începând cu cel mai în vârstă și sfârșind cu cel mai tânăr. Și potirul a fost găsit în sacul lui Beniamin. 13 Ei și‑au sfâșiat hainele, și‑au încărcat măgarii și s‑au întors în cetate.
14 Iuda și frații săi au ajuns la casa lui Iosif pe când el încă era acolo și au căzut cu fața la pământ înaintea lui. 15 Iosif le‑a zis: „Ce înseamnă fapta aceasta pe care ați făcut‑o? Nu știți că un om ca mine are putere să ghicească?” 16 Iuda a răspuns: „Ce să mai spunem domnului meu? Cum să mai vorbim? Cum să ne mai îndreptățim? Dumnezeu a dat pe față nelegiuirea robilor tăi! Iată‑ne robi ai domnului meu: atât noi, cât și cel la care s‑a găsit potirul!” 17 Dar Iosif a zis: „Departe de mine să fac așa ceva! Omul asupra căruia s‑a găsit potirul, acela va fi robul meu; cât despre voi, suiți‑vă înapoi în pace la tatăl vostru!”
Iuda mijlocește pentru Beniamin
18 Atunci, Iuda s‑a apropiat de Iosif și a zis: „Te rog, domnul meu, îngăduie‑i robului tău să spună o vorbă în auzul domnului meu; și să nu izbucnească mânia ta împotriva robului tău! Căci tu ești asemenea lui Faraon. 19 Domnul meu i‑a întrebat pe robii săi, zicând: «Mai trăiește tatăl vostru? Mai aveți vreun frate?» 20 Noi i‑am răspuns domnului meu: «Avem un tată bătrân și un frate tânăr, copil făcut la bătrânețe; fratele lui a murit și de la mama sa a rămas doar el, iar tatăl său îl iubește.» 21 Tu le‑ai spus robilor tăi: «Aduceți‑l la mine , ca să‑l văd cu ochii mei!» 22 Noi i‑am răspuns domnului meu: «Băiatul nu‑l poate părăsi pe tatăl său; dacă‑l va părăsi, tatăl va muri!» 23 Tu le‑ai spus robilor tăi: «Dacă nu se va coborî și fratele vostru împreună cu voi, să nu‑mi mai vedeți fața!» 24 Când ne‑am suit la robul tău, tatăl meu, i‑am spus cuvintele domnului meu. 25 Când tatăl nostru a zis: «Duceți‑vă iarăși și cumpărați‑ne ceva de mâncare», 26 noi am răspuns: «Nu putem să ne ducem. Ne vom duce doar dacă fratele nostru cel tânăr este cu noi, căci nu putem vedea fața omului aceluia decât dacă fratele nostru cel tânăr este cu noi.» 27 Robul tău, tatăl nostru, ne‑a zis: «Voi știți că nevasta mea mi‑a născut doi fii. 28 Unul a plecat de la mine și mi‑am spus: ‘Negreșit , a fost sfâșiat în bucăți, căci nu l‑am mai văzut până astăzi.’ 29 Dacă mi‑l luați și pe acesta și i se întâmplă vreo nenorocire, cu durere îmi veți coborî perii albi în Locuința Morților.»
30 Acum, dacă mă voi întoarce la robul tău, tatăl meu, fără să‑l avem cu noi pe băiat, al cărui suflet este legat de sufletul lui, 31 tatăl nostru va muri când va vedea că băiatul nu este; și cu durere vor coborî robii tăi perii albi ai robului tău, tatăl nostru, în Locuința Morților. 32 Căci robul tău s‑a pus chezaș pentru băiat la tatăl meu, zicând: «Dacă nu‑l voi aduce înapoi la tine, vinovat să fiu față de tatăl meu toată viața.» 33 Acum deci, îngăduie , te rog, robului tău să rămână în locul băiatului, ca rob al domnului meu, iar băiatul să se suie înapoi cu frații săi! 34 Altminteri, cum mă voi putea sui la tatăl meu, dacă băiatul nu este cu mine? Nicicum n‑aș putea să văd amărăciunea care l‑ar cuprinde pe tatăl meu!”
Spaima fraților lui Iosif
1 Și a poruncit celui ce era peste casa sa zicând: Umple sacii oamenilor cu bucate cât vor putea purta și pune argintul fiecăruia în gura sacului său. 2 Și pune potirul meu, potirul de argint, în gura sacului celui mai mic și argintul grâului său. Și a făcut după cuvântul lui Iosif pe care‐l spusese. 3 Dimineața, când s‐a luminat, s‐a dat drumul oamenilor, lor și măgarilor lor. 4 Au ieșit din cetate și nu erau încă departe și Iosif a zis celui ce era peste casa sa: Scoală‐te! Urmărește pe oameni și ajunge‐i și zi‐le: De ce ați răsplătit rău pentru bine? 5 Oare nu este acesta potirul în care bea domnul meu și în care ghicește el cu adevărat? 6 Rău ați făcut ce ați făcut! Și i‐a ajuns și le‐a vorbit cuvintele acestea. 7 Și ei i‐au zis: De ce vorbește domnul meu vorbe ca acestea? Departe de robii tăi să facă după cuvântul acesta. 8 Iată argintul pe care l‐am aflat în gura sacilor noștri ți l‐am adus iarăși din țara Canaan și cum să fi furat noi aur sau argint din casa domnului tău? 9 La care din robii tăi se va afla să moară; ba și noi vom fi robii domnului meu. 10 Și el a zis: Acum deci fie după cuvintele voastre: la care se va găsi, să fie robul meu, iar voi să fiți nevinovați. 11 Și s‐au grăbit și au dat jos fiecare sacul său pe pământ și fiecare și‐a deschis sacul său. 12 Și a căutat începând cu cel mai mare și sfârșind cu cel mai mic; și potirul s‐a găsit în sacul lui Beniamin. 13 Atunci și‐au rupt veșmintele și au încărcat fiecare măgarul său și s‐au întors în cetate. 14 Și Iuda și frații săi au intrat în casa lui Iosif; și el era încă acolo; și au căzut la pământ înaintea lui. 15 Și Iosif le‐a zis: Ce faptă ați făcut? N‐ați știut că un om ca mine știe să ghicească în adevăr? 16 Și Iuda a zis: Ce să zicem domnului meu? Ce să vorbim și cum să ne îndreptățim? Dumnezeu a descoperit nelegiuirea robilor tăi; iată suntem robii domnului meu, noi și acela în a cărui mână s‐a găsit potirul. 17 Și el a zis : Departe de mine să fac așa! Omul în a cărui mână s‐a găsit potirul, acela va fi robul meu, dar voi suiți‐vă în pace la tatăl vostru.
Iuda mijlocește pentru Beniamin
18 Atunci Iuda s‐a apropiat de el și a zis: Ah, te rog, domnul meu, să vorbească robul tău un cuvânt în urechile domnului meu și să nu se aprindă mânia ta împotriva robului tău; căci tu ești ca Faraon. 19 Domnul meu a întrebat pe robii săi zicând: Aveți voi tată sau frate? 20 Și noi am zis domnului meu: Avem un tată bătrân și un copil al bătrâneții sale tânăr; și fratele lui a murit și el a rămas singur de mamă‐sa și tatăl său îl iubește. 21 Și tu ai zis robilor tăi : Aduceți‐l la mine ca să‐l văd cu ochii mei. 22 Și noi am zis domnului meu: Băiatul nu poate să lase pe tatăl său, căci, dacă va lăsa pe tatăl său, tatăl său va muri. 23 Și ai zis robilor tăi : Dacă fratele vostru cel mai mic nu se va pogorî cu voi, nu‐mi veți mai vedea fața. 24 Și a fost așa : când ne‐am suit la robul tău tatăl nostru, i‐am spus cuvintele domnului meu. 25 Și tatăl nostru a zis: Duceți‐vă iarăși, cumpărați ceva bucate. 26 Dar noi am zis: Nu ne putem pogorî; dacă fratele nostru cel mai mic va fi cu noi, atunci ne vom pogorî, căci nu putem vedea fața omului dacă fratele nostru cel mai mic nu va fi cu noi. 27 Și robul tău, tatăl meu, ne‐a zis: Știți că nevastă‐mea mi‐a născut doi copii. 28 Și unul a ieșit de la mine și am zis: Cu adevărat a fost sfâșiat și nu l‐am mai văzut până acum. 29 Și dacă veți lua și pe acesta de la mine și i se va întâmpla vreo nenorocire, veți pogorî căruntețele mele cu întristare în Șeol. 30 Și acum când mă voi duce la robul tău, tatăl meu, și băiatul nu va fi cu noi, fiindcă sufletul lui este legat de sufletul băiatului, 31 va fi așa : când va vedea că băiatul nu este, va muri; și robii tăi vor pogorî căruntețele robului tău, tatăl nostru, cu întristare în Șeol. 32 Căci robul tău s‐a pus chezăș pentru băiat la tatăl meu zicând : Dacă nu ți‐l voi aduce, voi fi păcătuit împotriva tatălui meu toate zilele. 33 Acum dar, rogu‐te , să rămână robul tău rob domnului meu în locul băiatului și băiatul să se suie cu frații săi. 34 Căci cum să mă sui eu la tatăl meu și băiatul să nu fie cu mine? Ca să nu văd răul care va veni peste tatăl meu!