1 Iosif s‑a dus să‑l înștiințeze pe Faraon și i‑a spus: „Tatăl meu și frații mei au sosit din țara Canaanului cu turmele, cirezile și tot avutul lor și sunt în ținutul Goșen.” 2 Apoi pe cinci dintre frații săi i‑a luat și i‑a înfățișat înaintea lui Faraon. 3 Faraon i‑a întrebat: „Cu ce vă îndeletniciți?” Ei i‑au răspuns lui Faraon: „Robii tăi sunt păstori, cum erau și părinții noștri.” 4 Și i‑au mai zis lui Faraon: „Am venit să locuim o vreme în țară, pentru că nu mai este pășune pentru turmele robilor tăi și e mare foamete în țara Canaanului; îngăduie dar robilor tăi să locuiască în ținutul Goșen.” 5 Faraon i‑a zis lui Iosif: „Tatăl tău și frații tăi au venit la tine. 6 Țara Egiptului îți stă înainte; așază‑i pe tatăl tău și pe frații tăi în cea mai bună parte a țării. Să locuiască în ținutul Goșen și, dacă știi că sunt printre ei oameni destoinici, pune‑i ispravnici peste turmele mele!”
7 Iosif l‑a adus pe Iacov, tatăl său, și l‑a înfățișat înaintea lui Faraon, astfel că Iacov l‑a binecuvântat pe Faraon. 8 Și Faraon l‑a întrebat pe Iacov: „Care este numărul zilelor anilor vieții tale?” 9 Iacov i‑a răspuns lui Faraon: „Zilele anilor pribegiei mele sunt o sută treizeci de ani. Puține și rele au fost zilele anilor vieții mele; n‑au atins zilele anilor vieții părinților mei în zilele pribegiei lor.” 10 Iacov l‑a binecuvântat iarăși pe Faraon și a ieșit de la Faraon. 11 Iosif i‑a așezat pe tatăl său și pe frații săi și le‑a dat moșie în țara Egiptului, în cea mai bună parte a țării, în ținutul Ramses , cum poruncise Faraon. 12 Iosif i‑a hrănit cu pâine pe tatăl său, pe frații săi și pe toată familia tatălui său, până la ultimul copil.
Foametea din Egipt
13 Nu mai era pâine în toată țara, căci foametea era foarte grea; țara Egiptului și țara Canaanului erau sleite din pricina foametei. 14 Iosif a strâns tot argintul care se găsea în țara Egiptului și în țara Canaanului în schimbul grâului pe care‑l cumpărau oamenii . Și astfel Iosif a făcut ca tot argintul să intre în casa lui Faraon.
15 Când s‑a sfârșit argintul din țara Egiptului și din țara Canaanului, toți egiptenii au venit la Iosif și i‑au zis: „Dă‑ne pâine! De ce să murim în fața ta? Căci argint nu mai avem.” 16 Iosif le‑a zis: „Dați‑mi vitele voastre, și eu vă voi da pâine în schimbul vitelor voastre, dacă nu mai aveți argint.” 17 Ei și‑au adus vitele la Iosif, iar Iosif le‑a dat pâine în schimbul cailor, în schimbul turmelor și cirezilor și în schimbul măgarilor. Le‑a dat astfel pâine în anul acela în schimbul tuturor vitelor lor.
18 După ce a trecut anul acela, au venit la Iosif în anul următor și i‑au zis: „Nu putem să ascundem domnului nostru faptul că argintul s‑a sfârșit, iar vitele au trecut în stăpânirea domnului nostru; nu mai rămân înaintea domnului nostru decât trupurile și pământurile noastre. 19 De ce să murim sub ochii tăi noi și pământurile noastre? Cumpără‑ne împreună cu pământurile noastre în schimbul pâinii, și astfel vom fi robii lui Faraon noi și pământurile noastre. Dă‑ne sămânță să semănăm, ca să trăim și să nu murim, iar pământul să nu rămână pustiu.”
20 Iosif a cumpărat pentru Faraon tot pământul Egiptului; căci fiecare egiptean și‑a vândut ogorul, pentru că foametea se întețise asupra lor. Și țara a ajuns în stăpânirea lui Faraon. 21 Cât despre popor, l‑a înrobit de la un capăt al hotarului Egiptului până la celălalt. 22 Numai pământul preoților nu l‑a cumpărat, căci preoții aveau rație de la Faraon și se hrăneau cu rația pe care le‑o dădea Faraon: de aceea ei nu și‑au vândut pământul.
23 Iosif a zis poporului: „Iată, v‑am cumpărat astăzi pentru Faraon împreună cu pământurile voastre! Iată și sămânță, ca să puteți semăna pământul! 24 La vremea roadelor, să dați a cincea parte lui Faraon, iar celelalte patru părți vă vor rămâne vouă, pentru semănarea ogoarelor și ca hrană pentru voi, de cei din casele voastre și pentru pruncii voștri.” 25 Ei au zis: „Ne‑ai scăpat viața! Să căpătăm trecere înaintea domnului nostru, și vom fi robi ai lui Faraon!” 26 Iosif a făcut astfel o lege privitoare la pământul Egiptului rămasă până astăzi: a cincea parte din roade să fie a lui Faraon; numai pământul preoților nu este al lui Faraon.
Ultimele zile ale lui Iacov
27 Israel a locuit în țara Egiptului, în ținutul Goșen. Au dobândit ogoare , au fost roditori și s‑au înmulțit foarte mult. 28 Iacov a trăit șaptesprezece ani în țara Egiptului, iar zilele lui Iacov, anii vieții lui, au fost de o sută patruzeci și șapte de ani. 29 Când s‑a apropiat Israel de ziua morții, l‑a chemat pe fiul său Iosif și i‑a zis: „Dacă am aflat trecere în ochii tăi, pune‑ți , te rog, mâna sub coapsa mea și făgăduiește‑mi bunătate și credincioșie, anume că nu mă vei îngropa în Egipt! 30 Ci când mă voi culca lângă părinții mei, să mă duci din Egipt și să mă îngropi în mormântul lor.” Iosif i‑a răspuns: „Voi face după cuvântul tău!” 31 Iacov i‑a spus: „Jură‑mi!” Și Iosif i‑a jurat. Apoi Israel s‑a plecat până la pământ la căpătâiul patului.
Iacov înaintea lui Faraon
1 Și Iosif a venit și a spus lui Faraon și a zis: Tatăl meu și frații mei și oile lor și boii lor și tot ce au ieșit din țara Canaan și iată sunt în ținutul Gosen. 2 Și a luat cinci bărbați dintre frații săi și i‐a pus înaintea lui Faraon. 3 Și Faraon a zis fraților lui : Care e meseria voastră? Și ei au zis lui Faraon : Robii tăi sunt păstori atât noi cât și părinții noștri. 4 Și au zis lui Faraon : Am venit să stăm vremelnic în țară; pentru că nu este pășune pentru oile pe care le au robii tăi , căci foametea este grea în țara Canaan; și acum, rugămu‐te, să locuiască robii tăi în ținutul Gosen. 5 Și Faraon a vorbit lui Iosif zicând: Tatăl tău și frații tăi au venit la tine. 6 Țara Egiptului este înaintea ta; așază pe tatăl tău și pe frații tăi în partea cea mai bună a țării; să locuiască în ținutul Gosen. Și dacă cunoști între ei bărbați destoinici, atunci pune‐i mai mari peste vite, peste ce este al meu. 7 Și Iosif a adus pe tatăl său Iacov și l‐a pus înaintea lui Faraon și Iacov a binecuvântat pe Faraon. 8 Și Faraon a zis lui Iacov: Câte sunt zilele anilor vieții tale? 9 Și Iacov a zis lui Faraon : Zilele anilor vremelniciei mele sunt o sută treizeci de ani . Zilele anilor vieții mele au fost puține și rele și n‐ajung la zilele anilor vieții părinților mei în zilele vremelniciei lor. 10 Și Iacov a binecuvântat pe Faraon și a ieșit dinaintea lui Faraon. 11 Și Iosif a așezat pe tatăl său și pe frații săi și le‐a dat o stăpânire în țara Egiptului în partea cea mai bună a țării, în țara lui Ramses, cum poruncise Faraon. 12 Și Iosif hrănea cu pâine pe tatăl său și pe frații săi și toată casa tatălui său, după familiile lor.
Scumpetea în Egipt
13 Și în toată țara nu era pâine; căci foametea era foarte grea și țara Egiptului și țara Canaan erau istovite de foamete. 14 Și Iosif a strâns tot argintul ce se afla în țara Egiptului și în țara Canaan pentru grâul pe care‐l cumpărau și Iosif a adus argintul în casa lui Faraon. 15 Și când s‐a isprăvit argintul în țara Egiptului și în țara Canaan, toți egiptenii au venit la Iosif zicând: Dă‐ne pâine! Căci de ce să murim înaintea ta? Căci lipsește argintul. 16 Și Iosif a zis: Dați vitele voastre și vă voi da pentru vitele voastre dacă lipsește argintul. 17 Și au adus lui Iosif vitele lor; și Iosif le‐a dat pâine pentru cai și pentru vitele din turme și pentru vitele din cirezi și pentru măgari. Și i‐a hrănit cu pâine pentru toate vitele lor în anul acela. 18 Și s‐a sfârșit anul acela și au venit în al doilea an și i‐au zis: Nu vom ascunde de domnul meu că ne lipsește argintul și dobitoacele noastre sunt ale domnului meu și n‐a rămas nimic înaintea domnului meu decât trupurile noastre și țarinile noastre. 19 Pentru ce să murim înaintea ochilor tăi atât noi cât și țarinile noastre? Cumpără‐ne pentru pâine pe noi și țarinile noastre și noi și țarinile noastre vom fi robi lui Faraon și dă‐ne sămânță ca să trăim și să nu murim și să nu se pustiască țara. 20 Și Iosif a cumpărat tot pământul Egiptului pentru Faraon, căci egiptenii și‐au vândut fiecare țarina lui pentru că îi apăsa foametea. Și pământul a ajuns al lui Faraon. 21 Și a strămutat pe popor în cetăți de la o margine a hotarelor Egiptului până la cealaltă margine a lui. 22 Numai pământul preoților nu l‐a cumpărat, căci preoții aveau o porție de la Faraon și mâncau porția pe care le‐o dăduse Faraon și ei nu și‐au vândut pământul. 23 Și Iosif a zis poporului: Iată v‐am cumpărat astăzi pe voi și pământurile voastre pentru Faraon; iată sămânță pentru voi: însămânțați pământul. 24 Și va fi așa : la strângerea roadelor veți da lui Faraon a cincea parte și cele patru părți vor fi ale voastre pentru sămânța câmpului și de mâncare vouă și celor ce sunt în casele voastre și de mâncare copiilor voștri. 25 Și au zis: Tu ne‐ai mântuit viața ! Să aflăm har în ochii domnului meu și vom fi robi ai lui Faraon. 26 Și Iosif a făcut o lege până în ziua de astăzi asupra pământurilor Egiptului ca a cincea parte să fie a lui Faraon . Numai singure pământurile preoților n‐au fost ale lui Faraon.
Sfârșitul lui Iacov se apropie
27 Și Israel a locuit în țara Egiptului în ținutul Gosen și au avut moșii în el și au crescut și s‐au înmulțit foarte mult. 28 Și Iacov a trăit în țara Egiptului șaptesprezece ani; și zilele lui Iacov, anii vieții sale, au fost o sută patruzeci și șapte de ani. 29 Și s‐au apropiat zilele lui Israel ca să moară. Și a chemat pe fiul său Iosif și i‐a zis: Dacă am aflat deci har în ochii tăi, rogu‐te , pune‐ți mâna sub coapsa mea și arată‐mi îndurare și adevăr; rogu‐te, să nu mă înmormântezi în Egipt. 30 Ci când voi dormi cu părinții mei, să mă duci din Egipt și să mă înmormântezi în mormântul lor. Și el a zis: Voi face după cuvântul tău. 31 Și el a zis: Jură‐mi! Și i‐a jurat. Și Israel s‐a închinat pe capul patului.