1 Rugăciunea profetului Habacuc. (Pe șighionot .)
2 DOAMNE, când am auzit ce ai vestit,
m‑am îngrozit de lucrarea ta, DOAMNE!
Însuflețește‑o în cursul anilor!
Fă‑o cunoscută în trecerea anilor!
În mânia Ta, amintește‑ți de îndurare!
3 Dumnezeu vine din Teman,
Cel Sfânt vine din muntele Paran. Sela
Măreția Lui acoperă cerul
și lauda Lui umple pământul.
4 Strălucirea Lui este ca lumina,
din mâna Lui pornesc raze
și acolo este ascunsă tăria Lui.
5 Înaintea Lui merge ciuma,
și molima calcă pe urmele Lui.
6 Se oprește și zguduie pământul;
privește și face neamurile să tremure;
munții cei veșnici se sfărâmă,
dealurile din vechime se pleacă;
El umblă pe cărări veșnice.
7 Văd corturile Cușanului pline de groază
și se cutremură colibele din țara Madianului.
8 S‑a mâniat oare DOMNUL pe râuri?
Împotriva râurilor se aprinde mânia Ta
sau împotriva mării se varsă furia Ta,
de ai încălecat pe caii Tăi
și Te‑ai suit în carul Tău de biruință?
9 Arcul Tău este dezvelit;
blestemele sunt săgețile Cuvântului Tău. Sela
Tu despici pământul prin râuri .
10 La vederea Ta, se freamătă munții;
se năpustesc râuri de apă;
adâncul își ridică glasul
și își înalță valurile în sus.
11 Soarele și luna se opresc în locuința lor,
gonite de lumina săgeților Tale,
de scânteierea suliței Tale.
12 Tu cutreieri pământul în furia Ta,
zdrobești neamurile în mânia Ta .
13 Ieși ca să izbăvești poporul Tău,
ca să-l izbăvești pe unsul Tău.
Sfărâmi acoperișul casei celui rău,
o nimicești din temelii până în vârf. Sela
14 Străpungi cu săgețile Tale capul căpeteniilor lui,
care se năpustesc asupra mea să mă pună pe fugă,
scoțând strigăte de bucurie
de parcă l-ar mânca pe cel sărman în culcuș.
15 Cu caii Tăi mergi pe mare,
pe spuma apelor mari.
16 Când am auzit vestea, mi s‑a cutremurat ființa ;
la auzul ei, mi s-au înfiorat buzele,
mi-a intrat putrezirea în oase
și tremur la fiecare pas .
Aștept liniștit să vină ziua necazului
peste poporul care ne cotropește.
17 Chiar dacă smochinul nu va înflori,
și nu va fi rod în viță,
chiar dacă rodul măslinului va lipsi
și ogoarele nu vor da hrană,
chiar dacă oile vor pieri din staul
și nu vor mai fi vite în grajduri,
18 eu tot mă voi bucura în DOMNUL,
mă voi veseli în Dumnezeul mântuirii mele!
19 DUMNEZEU Domnul este tăria mea;
El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor
și mă ajută să umblu pe înălțimi .
Către mai‑marele cântăreților. Pe instrumente cu coarde.
Psalmul prorocului
1 O rugăciune a lui Habacuc, prorocul, pe Șighionot. 2 Doamne, am auzit vestea ta și m‐am temut. Doamne, însuflețește lucrul tău în mijlocul anilor! Fă‐l cunoscut în mijlocul anilor! În mânie adu‐ți aminte de îndurare. 3 Dumnezeu a venit din Teman și Cel Sfânt de pe muntele Paran… (Sela). Slava lui acoperă cerurile și pământul este plin de lauda sa. 4 Strălucirea lui era ca lumina. Coarne ieșeau din mâna sa; și acolo era ascunderea puterii lui. 5 Ciuma mergea înaintea feței sale și o flacără arzătoare ieșea la picioarele sale. 6 El a stat și a măsurat pământul, a privit și a învălmășit popoarele și munții cei veșnici s‐au risipit, dealurile veșnice s‐au afundat, căile lui sunt veșnice. 7 Am văzut corturile Cușanului în durere, covoarele țării Midianului au tremurat. 8 Oare pe râuri s‐a mâniat Domnul? S‐a aprins mânia ta împotriva râurilor, sau aprinderea ta împotriva mării, de ai călărit pe caii tăi, în carele tale de mântuire? 9 Arcul tău s‐a dezgolit, nuielele pedepsitoare jurate după cuvântul tău… (Sela). Ai despicat pământul cu râuri. 10 Munții te‐au văzut și s‐au înfricoșat ; șivoaie de apă au trecut. Adâncul a făcut să se audă glasul său și și‐a ridicat mâinile în sus . 11 Soarele și luna s‐au oprit în locuința lor, la lumina săgeților tale, care zburau, la clipirea sulițelor tale strălucitoare. 12 Ai mers cu furie prin țară, ai treierat cu mânie neamurile. 13 Ai ieșit pentru mântuirea poporului tău, pentru mântuirea unsului tău, ai lovit capul din casa celui rău și i‐ai dezvelit temelia până la grumaz. (Sela). 14 Ai străpuns capul căpeteniilor sale cu sulițele sale, au ieșit ca un vârtej să mă risipească și au săltat, ca și cum ar fi voit să înghită pe cel sărman în ascuns. 15 Ai umblat cu caii tăi prin mare, grămada de ape mari. 16 Am auzit și pântecele mi s‐a cutremurat ; buzele mele tremurau la glasul tău, mi‐a intrat putrezirea în oase și am tremurat în locul meu, ca să mă odihnesc în ziua strâmtorării, când se va sui năvălitorul împotriva poporului. 17 Căci deși smochinul nu va înflori și nu va fi rod în vițe, va lipsi rodul măslinului și ogoarele nu vor da hrană, turma va fi stârpită din târlă și niciun bou nu va fi în grajduri: 18 totuși eu mă voi bucura în Domnul, mă voi veseli în Dumnezeul mântuirii mele. 19 Domnul Dumnezeu este tăria mea; el face picioarele mele ca ale cerbilor și mă face să umblu pe înălțimile mele . Către mai marele muzicii. Pe instrumentele mele cu coarde.