Dumnezeu a vorbit prin Fiul Său
1 După ce în vechime le‑a vorbit părinților noștri prin profeți în multe rânduri și în multe feluri, 2 la sfârșitul acestor zile Dumnezeu ne‑a vorbit prin Fiul, pe care L‑a pus moștenitor a toate și prin care a făcut lumea .
3 El, care este oglindirea slavei Lui și întipărirea Ființei Lui, care le ține pe toate prin cuvântul Său puternic, după ce a făcut curățirea păcatelor, S‑a așezat la dreapta Măririi, în locurile preaînalte, 4 ajungând cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moștenit un Nume mai minunat decât al lor.
Fiul este mai presus de îngeri
5 Căci căruia dintre îngeri i‑a spus Dumnezeu vreodată:
Tu ești Fiul Meu,
astăzi Te‑am născut ?
Și iarăși:
Eu Îi voi fi Tată,
și El Îmi va fi Fiu ?
6 Și iarăși, când aduce în lume pe Cel Întâi Născut , zice:
Să I se închine toți îngerii lui Dumnezeu!
7 Și dacă despre îngeri zice:
El face pe îngerii Săi vânturi,
și pe slujitorii Săi, flacără de foc ,
8 despre Fiul zice :
Tronul Tău, Dumnezeule, este în veci de veci;
toiag de dreptate este toiagul domniei Tale.
9 Ai iubit dreptatea și ai urât nelegiuirea.
De aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te‑a uns
cu untdelemn de bucurie mai presus de tovarășii Tăi.
10 Și:
La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pământul
și cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
11 Ele vor pieri, dar Tu rămâi;
toate ca o haină se vor învechi;
12 Ca pe o manta le vei înfășura,
ca pe o haină, și se vor schimba,
dar Tu ești același, și anii Tăi nu se vor sfârși.
13 Și căruia dintre îngeri i‑a spus El vreodată:
Șezi la dreapta Mea
până‑i voi pune pe vrăjmașii Tăi
reazem picioarelor Tale ?
14 Nu sunt toți duhuri slujitoare, trimise în slujba celor care vor moșteni mântuirea?
Cea din urmă descoperire
1 După ce a vorbit de demult în multe părți și în multe chipuri părinților în proroci, 2 la sfârșitul acestor zile Dumnezeu ne‐a vorbit în Fiu, pe care l‐a pus moștenitor al tuturor, prin care a făcut și veșniciile; 3 care fiind strălucirea slavei lui și întipăritura Ființei lui și ținând toate cu cuvântul puterii sale, după ce a făcut curățirea păcatelor, a șezut la dreapta Măreției în cele de sus, 4 fiind făcut cu atât mai bun decât îngerii cu cât a moștenit un nume mai deosebit decât ei.
Fiul mai presus de îngeri
5 Căci cărui dintre îngeri a zis vreodată: Tu ești Fiul meu, eu azi te‐am născut? Și iarăși: Eu îi voi fi Tată și el îmi va fi Fiu? 6 Și, când aduce iarăși în pământ locuit pe Întâiul născut , zice: Și toți îngerii lui Dumnezeu să se închine lui. 7 Și despre îngeri zice: Cel ce face pe îngerii săi vânturi și pe slujitorii săi o pară de foc. 8 Iar despre Fiul zice : Scaunul tău de domnie, Dumnezeule, este în veacul veacului, și toiagul dreptății este toiagul împărăției tale. 9 Tu ai iubit dreptatea și ai urât nelegiuirea; de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul tău te‐a uns cu untdelemn de bucurie mai presus de tovarășii tăi. 10 Și: Tu, Doamne, la început ai întemeiat pământul și cerurile sunt lucrările mâinilor tale; 11 ele vor pieri, dar tu rămâi mereu și toate se vor învechi ca o haină. 12 Și le vei face sul ca pe un veșmânt și vor fi schimbate ca o haină: dar tu ești același și anii tăi nu se vor împuțina. 13 Și despre care dintre îngeri a zis vreodată: Șezi la dreapta mea până voi pune pe vrăjmașii tăi așternut picioarelor tale? 14 Nu sunt ei oare toți duhuri slujitoare trimise spre slujbă pentru cei ce au să moștenească mântuirea?