1 Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfățișarea propriu‑zisă a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleași jertfe care se aduc neîncetat, an de an, să‑i facă desăvârșiți pe cei ce se apropie de Dumnezeu . 2 Altfel, n‑ar fi încetat oare aducerea lor dacă închinătorii, odată curățiți, n‑ar mai fi avut conștiința păcatelor? 3 Dar tocmai prin ele se face amintirea păcatelor an de an; 4 căci este cu neputință ca sângele taurilor și al țapilor să îndepărteze păcatele.
5 De aceea, când vine în lume, Hristos zice:
Jertfă și ofrandă n‑ai voit,
ci Mi‑ai pregătit un trup;
6 arderi‑de‑tot și jertfe pentru păcat
nu Ți‑au fost pe plac.
7 Atunci am zis: „Iată‑Mă,
în sulul cărții este scris despre Mine,
vin să fac voia Ta, Dumnezeule!”
8 După ce a zis mai întâi:
Jertfe și ofrande,
arderi‑de‑tot și jertfe pentru păcat
n‑ai voit, nici nu Ți‑au fost pe plac
(jertfe aduse după Lege), 9 a zis apoi: Iată‑Mă, vin să fac voia Ta! Astfel desființează rânduiala dintâi, ca să o pună în loc pe a doua. 10 Prin această „voie” suntem sfințiți noi, prin aducerea ca jertfă a trupului lui Isus Hristos, o dată pentru totdeauna.
11 Și, pe când orice preot slujește în fiecare zi și aduce în mod repetat aceleași jertfe, care niciodată nu pot șterge păcatele, 12 El , dimpotrivă , după ce a adus pentru totdeauna o singură jertfă pentru păcate, S‑a așezat la dreapta lui Dumnezeu 13 și așteaptă de acum înainte ca vrăjmașii Lui să fie făcuți reazem picioarelor Lui. 14 Căci printr‑o singură ofrandă El i‑a desăvârșit pentru totdeauna pe cei ce sunt sfințiți. 15 Despre acest lucru ne dă mărturie și Duhul Sfânt, căci, după ce zice:
16 Iată legământul pe care‑l voi încheia cu ei
după acele zile, zice Domnul:
Voi pune legile Mele în inimile lor
și le voi scrie în cugetul lor,
17 adaugă:
Iar de păcatele și de fărădelegile lor
nu‑Mi voi mai aduce aminte.
18 Dar, acolo unde este iertarea acestora, nu mai este nevoie de o ofrandă pentru păcat.
Îndemn și avertizare
19 Așadar, fraților, fiindcă avem îndrăzneală să intrăm în sanctuar prin sângele lui Isus, 20 pe calea cea nouă și vie pe care ne‑a deschis‑o prin catapeteasmă, adică prin trupul Său, 21 și fiindcă avem un Preot însemnat pus peste casa lui Dumnezeu, 22 să ne apropiem cu o inimă sinceră, cu credință deplină , cu inimile curățite de o conștiință vinovată și cu trupurile spălate cu apă curată! 23 Să ținem neclintită mărturisirea nădejdii noastre , căci credincios este Cel ce a făcut făgăduința! 24 Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune, 25 fără a neglija adunarea noastră, cum au unii obiceiul! Dimpotrivă, să ne îndemnăm unii pe alții , și aceasta cu atât mai mult, cu cât vedeți că se apropie Ziua!
26 Căci, dacă păcătuim în mod voit după ce am primit cunoștința adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, 27 ci o așteptare înfricoșată a judecății și văpaia unui foc care‑i va mistui pe împotrivitori. 28 Cine a încălcat Legea lui Moise trebuia să fie omorât fără milă pe baza mărturiei a doi sau trei martori . 29 Cu cât mai aspră credeți că va fi pedeapsa de care va avea parte acela care Îl calcă în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, nesocotește sângele legământului cu care a fost sfințit și Îl batjocorește pe Duhul harului? 30 Căci știm cine este Cel ce a zis:
A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!
Și iarăși:
Domnul va judeca pe poporul Său.
31 Cumplit lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu!
32 Aduceți‑vă aminte de zilele de la început, când, după ce ați fost luminați , ați dus o mare luptă, însoțită de suferințe: 33 uneori ați fost ținta publică a ocărilor și necazurilor, iar alteori le‑ați fost alături celor care au avut parte de ele. 34 Ați suferit alături de cei întemnițați și ați acceptat cu bucurie să vă fie luate averile, știind că aveți în ceruri o avuție mai bună, care dăinuie. 35 Nu renunțați la îndrăzneala voastră, care va avea o mare răsplătire ! 36 Căci aveți nevoie de statornicie pentru ca, după ce ați împlinit voia lui Dumnezeu, să dobândiți ce v‑a fost făgăduit.
37 Încă puțin, foarte puțin;
Cel ce vine va veni și nu va zăbovi.
38 Dar cel drept prin credință va trăi.
Însă, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu‑Și găsește plăcerea în el.
39 Noi însă nu suntem dintre aceia care dau înapoi, ca să piară, ci dintre aceia care au credință pentru mântuirea sufletului.
Hristos și voia lui Dumnezeu
1 Căci legea, având umbra bunurilor viitoare, nu însăși icoana lucrurilor, nu poate niciodată prin aceleași jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an să desăvârșească pe cei ce se apropie. 2 Fiindcă n‐ar fi încetat ele oare să fie aduse, din pricină că închinătorii fiind curățiți odată n‐ar mai fi avut nicio cunoștință de vină de păcate? 3 Dar astfel în aceste jertfe este în fiecare an o aducere aminte de păcate. 4 Căci este cu neputință ca sângele de tauri și de țapi să ridice păcatele. 5 De aceea când intră în lume zice: N‐ai voit jertfă și dar, ci mi‐ai întocmit un trup; 6 nu ți‐au plăcut arderi de tot și jertfe pentru păcat. 7 Atunci am zis: Iată, eu vin (în sulul cărții este scris despre mine) ca să fac voia ta, Dumnezeule. 8 Zicând mai sus: N‐ai voit și nu ți‐au plăcut jertfe, daruri și arderi de tot și jertfe pentru păcat (care sunt aduse potrivit legii), 9 atunci a zis: Iată eu vin ca să fac voia ta. El desființează deci ce este întâi ca să statornicească ce este a doua oară. 10 Prin această „voie” am fost sfințiți noi prin darul trupului lui Isus Hristos odată pentru totdeauna. 11 Și într‐adevăr oricare preot stă în picioare în fiecare zi slujind și aducând de mai multe ori aceleași jertfe care nu pot niciodată să înlăture cu totul păcatele. 12 Acesta însă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, s‐a așezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu, 13 așteptând de acum înainte până ce vrăjmașii săi vor fi puși așternut picioarelor sale. 14 Căci printr‐un singur dar a desăvârșit pentru totdeauna pe cei ce sunt sfințiți. 15 Dar și Duhul Sfânt ne mărturisește: căci după ce a zis: 16 Acesta este legământul pe care‐l voi întocmi pentru ei, după acele zile, zice Domnul: dând legile mele în inimile lor, le voi scrie și pe gândul lor, adaugă : 17 Și nu‐mi voi mai aduce aminte de păcatele lor și de fărădelegile lor. 18 Unde este deci iertare a acestora, nu mai este dar pentru păcate.
Îndemn la încredere și tărie
19 Având deci, fraților, îndrăzneală ca să intrăm în Sfânta sfintelor prin sângele lui Isus, 20 pe calea cea nouă și vie pe care a deschis‐o pentru noi prin perdeauă, adică, prin carnea lui, 21 și având un mare preot peste casa lui Dumnezeu, 22 să ne apropiem cu inimă adevărată, în deplină încredere de credință, fiindcă suntem curățiți în inimile noastre de un cuget rău și fiindcă suntem scăldați cu trupul în apă curată: 23 să ținem cu tărie mărturisirea nădejdii noastre neclintită, căci cel ce a făgăduit este credincios . 24 Și să luăm aminte unii asupra altora, să ne întărâtăm la iubire și fapte bune, 25 nepărăsind strângerea noastră laolaltă, după cum au unii obiceiul, ci îndemnându‐ne unii pe alții , și cu atât mai mult cu cât vedeți apropiindu‐se ziua. 26 Căci dacă păcătuim cu voia după ce am primit cunoștința adevărului, nu mai rămâne jertfă pentru păcate, 27 ci o înfricoșătoare așteptare a judecății și iuțimea focului care va mistui pe potrivnici. 28 Cine a disprețuit legea lui Moise moare fără milă pe temeiul a doi sau trei martori . 29 De cât mai rea pedeapsă vi se pare că va fi învrednicit cel ce a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu și a socotit de rând sângele legământului, prin care fusese sfințit, și care a batjocorit pe Duhul harului? 30 Căci știm pe cel ce a zis: A mea este răzbunarea, eu voi răsplăti. Și iarăși: Domnul va judeca pe poporul său. 31 Înfricoșător este a cădea în mâinile Dumnezeului celui viu.
Lupta de la început a cititorilor
32 Aduceți‐vă dar aminte de zilele de mai înainte, în care, după ce ați fost luminați , ați răbdat o mare luptă de suferințe, 33 fie că ați fost puși spre priveliște prin mustrări și necazuri, fie că v‐ați făcut părtași ai celor ce se aflau astfel. 34 Căci ați suferit împreună cu cei închiși și ați primit cu bucurie răpirea averilor voasțre, cunoscând că aveți pentru voi o avere mai bună și care rămâne. 35 Deci nu dați la o parte îndrăzneala voastră care are o mare răsplătire. 36 Căci aveți trebuință de răbdare ca, după ce ați făcut voia lui Dumnezeu, să luați cu voi făgăduința. 37 Căci încă puțin, foarte puțin, cel ce vine va veni și nu va întârzia; 38 Dar dreptul meu va trăi din credință și dacă dă înapoi, sufletul meu n‐are plăcere în el. 39 Dar noi nu suntem ai dării înapoi spre pieire, ci ai credinței , spre dobândirea sufletului.