Legământul cel nou
1 Punctul principal al celor spuse mai sus este că avem un astfel de Mare‑Preot care S‑a așezat la dreapta tronului Măririi, în ceruri, 2 ca slujitor al sanctuarului , al adevăratului cort , pe care l‑a ridicat Domnul, nu un om. 3 Orice mare‑preot este rânduit să aducă daruri și jertfe. De aceea, era nevoie ca și El să aducă ceva. 4 Dacă ar fi pe pământ, nici n‑ar fi preot, fiindcă sunt cei ce aduc darurile după Lege. 5 Ei slujesc o reprezentare și o umbră a sanctuarului ceresc, după cum a fost înștiințat Moise de Dumnezeu, când urma să ridice cortul: Ia seama , i s‑a zis, să faci totul după modelul care ți‑a fost arătat pe munte! 6 Dimpotrivă, Hristos a dobândit o slujbă cu atât mai înaltă, cu cât legământul al cărui Mijlocitor este El e mai bun, fiindcă a fost statornicit pe baza unor făgăduințe mai bune.
7 De altfel, dacă primul legământ ar fi fost fără cusur, n‑ar mai fi fost nevoie de un al doilea. 8 Dar când îi mustră, Dumnezeu zice:
Iată, vin zile, zice Domnul,
când voi încheia cu casa lui Israel
și cu casa lui Iuda un legământ nou,
9 nu ca legământul pe care l‑am făcut cu părinții lor
în ziua când i‑am luat de mână
ca să‑i scot din țara Egiptului.
Pentru că n‑au rămas în legământul Meu,
nici Eu nu M‑am mai îngrijit de ei, zice Domnul.
10 Ci iată legământul pe care‑l voi încheia cu casa lui Israel
după acele zile, zice Domnul:
voi pune legile Mele în cugetul lor
și le voi scrie în inima lor;
Eu voi fi Dumnezeul lor,
și ei vor fi poporul Meu.
11 Și nu va mai învăța nimeni pe semenul său
ori pe fratele său zicând: „Cunoaște pe Domnul!”,
căci toți Mă vor cunoaște,
de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei.
12 Pentru că voi fi îndurător cu nelegiuirile lor
și de păcatele [și fărădelegile] lor nu‑Mi voi mai aduce aminte.
13 Când zice legământ nou , arată că cel dintâi este învechit. Iar ce este învechit și îmbătrânit este aproape de pieire.
Isus și noul legământ
1 Iar ca vârf la cele ce zicem: noi avem un astfel de mare preot, care s‐a așezat la dreapta scaunului de domnie al Măreției în ceruri, 2 ca slujitor al locurilor sfinte și al cortului adevărat pe care l‐a înfipt Domnul, nu omul. 3 Căci orice mare preot este pus ca să aducă daruri și jertfe; de aceea era de neapărată trebuință ca și acest mare preot să fi avut ceva ce să aducă. 4 Deci dacă ar fi pe pământ, nici n‐ar fi preot, fiindcă sunt cei ce aduc darurile potrivit legii, 5 care slujesc unei închipuituri și unei umbre a celor cerești, după cum a fost înștiințat Moise de Dumnezeu , când avea să facă cortul; căci: Vezi , zice, să faci toate potrivit pildei ce ți‐a fost arătată pe munte. 6 Acum însă Hristos a dobândit o slujbă cu atât mai deosebită cu cât este și mijlocitor al unui legământ mai bun, care este legiuit pe temeiul unor făgăduințe mai bune.
Pieirea vechiului legământ
7 Căci dacă cel dintâi legământ ar fi fost desăvârșit, nu s‐ar fi căutat loc pentru un al doilea. 8 Căci mustrându‐i zice: Iată vin zile, zice Domnul, și voi săvârși un nou legământ pentru casa lui Israel și pentru casa lui Iuda; 9 nu după legământul pe care l‐am făcut cu părinții lor în ziua când i‐am apucat de mână ca să‐i scot din țara Egiptului, pentru că n‐au stăruit în legământul meu și mie nu mi‐a păsat de ei, zice Domnul. 10 Pentru că acesta este legământul pe care‐l voi încheia cu casa lui Israel după acele zile, zice Domnul: Voi pune legile mele în gândul lor și le voi scrie și pe inima lor și le voi fi Dumnezeu și ei îmi vor fi popor. 11 Și nu vor mai învăța fiecare pe concetățeanul său și fiecare pe fratele său zicând: Cunoaște pe Domnul! pentru că toți mă vor cunoaște de la mic până la mare dintre ei. 12 Pentru că voi fi milostiv cu nedreptățile lor și nu‐mi voi mai aduce deloc aminte de păcatele lor și de fărădelegile lor. 13 Prin aceea că zice un „Nou legământ” , a învechit pe cel dintâi; iar ce este învechit și îmbătrânit este aproape de pieire.