Căderea lui Samson
1 Samson a plecat la Gaza; acolo a văzut o desfrânată și a intrat la ea. 2 Locuitorilor din Gaza li s‑a spus: „Samson a venit aici!” Așa că l‑au înconjurat și au stat la pândă toată noaptea la poarta cetății. Au stat liniștiți toată noaptea și apoi au zis: „Când se va lumina de ziuă, îl vom omorî!” 3 Samson a rămas culcat până la miezul nopții. Pe la miezul nopții, s‑a ridicat, a apucat porțile cetății și cei doi stâlpi, le‑a smuls cu tot cu zăvoare, le‑a pus pe umeri și le‑a dus pe vârful dealului din fața Hebronului.
4 După aceea, s‑a îndrăgostit de o femeie din valea Sorec, pe nume Dalila. 5 Domnitorii filistenilor au venit la ea și i‑au zis: „Înduplecă‑l și vezi de unde‑i vine puterea asta mare și cum l‑am putea birui, ca să‑l legăm și să‑l supunem, iar noi îți vom da fiecare câte o mie o sută de sicli de argint!”
6 Dalila i‑a zis lui Samson: „Spune‑mi, te rog, de unde‑ți vine puterea asta mare și cu ce ar trebui să fii legat ca să fii biruit?” 7 Samson i‑a răspuns: „Dacă m‑ar lega cu șapte funii noi, care să nu fie uscate încă, aș slăbi și aș fi ca orice alt om.” 8 Domnitorii filistenilor i‑au adus Dalilei șapte funii noi, care încă nu se uscaseră. Și ea l‑a legat cu ele, 9 iar niște oameni stăteau la pândă la ea în odaie. Dalila i‑a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Și el a rupt funiile cum se rupe un fir de câlți la apropierea focului. Și n‑au aflat de unde‑i venea puterea.
10 Dalila i‑a zis lui Samson: „Iată, m‑ai înșelat și mi‑ai spus minciuni! Acum, spune‑mi, te rog, cu ce trebuie să fii legat!” 11 El i‑a zis: „Dacă aș fi legat bine cu funii noi, care să nu fi fost întrebuințate niciodată, aș slăbi și aș fi ca orice alt om.” 12 Dalila a luat niște funii noi și l‑a legat cu ele. Apoi i‑a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Iar niște oameni stăteau la pândă într‑o odaie. Și el a rupt funiile de la brațe ca pe un fir de ață.
13 Dalila i‑a zis lui Samson: „Până acum m‑ai înșelat și mi‑ai spus minciuni! Spune‑mi cu ce trebuie să fii legat!” El i‑a zis: „Dacă ai împleti cele șapte șuvițe de păr ale capului meu în urzeala țesăturii și le‑ai țintui cu un țăruș, atunci aș slăbi și aș fi ca orice alt om.” 14 Și ea le‑a țintuit cu un țăruș , apoi i‑a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Și el s‑a trezit din somn și a smuls țărușul din pământ cu urzeală cu tot.
15 Ea i‑a zis: „Cum poți spune: «Te iubesc!», când inima ta nu este cu mine? De trei ori m‑ai înșelat și nu mi‑ai spus de unde‑ți vine puterea asta mare!” 16 Fiindcă ea îl necăjea prin cuvintele ei în fiecare zi și‑l chinuia, o neliniște de moarte i‑a cuprins sufletul, 17 și‑a deschis toată inima față de ea și i‑a zis: „Briciul n‑a trecut peste capul meu, pentru că eu Îi sunt închinat lui Dumnezeu din pântecele maicii mele. Dacă aș fi ras, puterea m‑ar părăsi, aș slăbi și aș fi ca orice alt om.”
18 Dalila, văzând că își deschisese cu totul inima față de ea, a trimis să‑i cheme pe domnitorii filistenilor și le‑a zis: „Suiți‑vă încă o dată, căci și‑a deschis cu totul inima față de mine!” Și domnitorii filistenilor s‑au suit la ea, având argintul asupra lor. 19 Ea l‑a adormit pe genunchii ei, apoi a chemat un om, a ras cele șapte șuvițe de pe capul lui Samson și a început astfel să‑l slăbească. El și‑a pierdut puterea. 20 Atunci, ea a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Și el s‑a trezit din somn și a zis: „Voi ieși ca mai înainte și mă voi scutura!” Nu știa că DOMNUL Se depărtase de el. 21 Filistenii l‑au prins, i‑au scos ochii, l‑au coborât la Gaza și l‑au legat cu două lanțuri de aramă. Și a ajuns să învârtă la râșniță în temniță. 22 Dar părul capului lui a început iarăși să crească, după ce fusese ras.
Moartea lui Samson
23 Domnitorii filistenilor s‑au adunat ca să‑i aducă o mare jertfă lui Dagon, dumnezeul lor, și ca să se veselească. Ei ziceau: „Dumnezeul nostru l‑a dat în mâinile noastre pe Samson, vrăjmașul nostru!” 24 Și, când l‑au văzut oamenii din popor, l‑au lăudat pe dumnezeul lor, căci ziceau:

„Dumnezeul nostru l‑a dat în mâinile noastre
pe vrăjmașul nostru,
pe cel care ne pustia țara
și ne înmulțea morții!”

25 În bucuria inimii lor, au zis: „Chemați‑l pe Samson, ca să ne distreze!” L‑au scos pe Samson din temniță și el a făcut pe bufonul înaintea lor. L‑au așezat între stâlpi. 26 Și Samson i‑a zis tânărului care‑l ținea de mână: „Dă‑mi voie să mă ating de stâlpii care susțin clădirea ca să mă sprijin de ei.” 27 Clădirea era plină de bărbați și de femei; toți domnitorii filistenilor erau acolo, iar pe acoperiș erau aproape trei mii de persoane, bărbați și femei, care priveau la Samson și se distrau.
28 Atunci, Samson a strigat către DOMNUL și a zis: „O, Stăpâne, DOAMNE, adu‑Ți aminte de mine, Te rog; Dumnezeule, dă‑mi putere numai de data aceasta și, cu o singură lovitură, să mă răzbun pe filisteni pentru cei doi ochi ai mei!” 29 Și Samson a cuprins de la mijloc amândoi stâlpii pe care se sprijinea clădirea și s‑a proptit în ei; unul era la dreapta lui și altul, la stânga. 30 Samson a zis: „Să mor cu filistenii!” S‑a aplecat cu toată puterea, și clădirea a căzut peste domnitori și peste tot poporul care era în ea. Cei pe care i‑a omorât la moartea lui au fost mai mulți decât cei pe care‑i omorâse în timpul vieții sale. 31 Frații lui și toată casa tatălui său s‑au coborât și l‑au luat. L‑au îngropat între Țora și Eștaol, în mormântul lui Manoah, tatăl său. El fusese judecător în Israel douăzeci de ani.
Dalila
1 Și Samson s‐a dus la Gaza și a văzut acolo o femeie curvă, și a intrat la ea. 2 Și s‐a spus Gazenilor, zicând: Samson a venit aici. Și l‐au împresurat și l‐au pândit toată noaptea la poarta cetății și au tăcut toată noaptea, zicând: Când se va lumina de ziuă, îl vom ucide! 3 Și Samson a dormit până la miezul nopții, și la miezul nopții s‐a sculat și a apucat porțile cetății și amândoi stâlpii și le‐a scos împreună cu zăvorul, le‐a pus pe umeri și le‐a dus pe vârful muntelui, care este în fața Hebronului. 4 Și a fost așa: după aceea a iubit o femeie în valea Sorec, al cărei nume era Dalila. 5 Și domnii filistenilor s‐au suit la ea și i‐au zis: Înduplecă‐l și vezi în ce stă puterea lui cea mare și cu ce‐l vom putea birui, ca să‐l legăm, să‐l smerim, și îți vom da fiecare o mie o sută de sicli de argint. 6 Și Dalila a zis lui Samson: Rogu‐te, spune‐mi în ce stă marea ta putere și cu ce poți să fii legat, ca să fii smerit. 7 Și Samson i‐a zis: Dacă m‐ar lega cu șapte funii noi, care n‐au fost uscate încă, atunci aș slăbi și aș fi ca un alt om. 8 Și domnii filistenilor i‐au adus șapte funii noi, care nu erau uscate încă, și ea l‐a legat cu ele. 9 Și pândașii ședeau la ea în odaie. Și ea i‐a zis: filistenii sunt asupra ta, Samsoane! Și el a rupt funiile cum se rupe o ață de câlți, când se atinge de foc, și puterea lui n‐a fost cunoscută. 10 Și Dalila a zis lui Samson: Iată m‐ai înșelat și mi‐ai spus minciuni. Acum, rogu‐te, spune‐mi cu ce poți fi legat. 11 Și el i‐a zis: Dacă m‐ar lega cu funii noi, cu care nu s‐a făcut niciun lucru, atunci aș slăbi și aș fi ca un alt om. 12 Și Dalila a luat funii noi și l‐a legat cu ele și i‐a zis: filistenii sunt asupra ta, Samsoane! Și pândașii ședeau în odaie. Și el le‐a rupt de pe brațele sale ca pe o ață. 13 Și Dalila a zis lui Samson: Până acum m‐ai înșelat și mi‐ai spus minciuni. Spune‐mi cu ce poți fi legat? Și el i‐a zis: Dacă ai împleti cele șapte șuvițe ale capului meu în urzeala țesăturii. 14 Și ea le‐a pironit cu o pană și i‐a zis: filistenii sunt asupra ta Samsoane! Și el s‐a deșteptat din somnul său și a scos pana și urzeala. 15 Și ea i‐a zis: Cum zici : Te iubesc! când inima ta nu este cu mine? De trei ori până acuma m‐ai înșelat și nu mi‐ai spus în ce stă puterea ta cea mare. 16 Și a fost așa : a stăruit de el cu vorbele ei zilnic, și l‐a silit așa că sufletul lui a fost necăjit până la moarte. 17 Și i‐a deschis toată inima sa și i‐a zis: Nu s‐a pus brici pe capul meu, pentru că sunt nazareu al lui Dumnezeu din pântecele mamei mele; dacă voi fi ras, atunci puterea mea se va depărta de la mine, și voi slăbi și mă voi face ca un alt om. 18 Și Dalila a văzut că îi deschisese toată inima sa și a trimis să cheme pe domnii filistenilor, zicând: Suiți‐vă de astă dată, căci mi‐a deschis toată inima sa. Și domnii filistenilor s‐au suit la ea, și au adus argintul în mâinile lor. 19 Și l‐a adormit pe genuchii ei și a chemat un bărbat și a pus să‐i radă cele șapte șuvițe ale capului său, și ea a început a‐l smeri și puterea lui se dusese de la el. 20 Și ea a zis: filistenii sunt asupra ta, Samsoane! Și el s‐a deșteptat din somnul său și a zis: Voi ieși ca celelalte dăți și mă voi scutura. Și nu știa că Domnul se depărtase de la el. 21 Și filistenii l‐au apucat și i‐au scos ochii, și l‐au coborât la Gaza și l‐au legat cu lanțuri de aramă, și el învârtea râșnița în închisoare.
Moartea lui Samson
22 Dar părul capului său a început să crească după ce fusese ras. 23 Și domnii filistenilor s‐au adunat să jertfească o mare jertfă lui Dagon, dumnezeul lor, și să se bucure, căci ziceau: Dumnezeul nostru a dat în mâna noastră pe Samson, vrăjmașul nostru. 24 Și poporul l‐a văzut și au lăudat pe dumnezeul lor, căci ziceau: Dumnezeul nostru a dat în mâna noastră pe vrăjmașul nostru și pe pustiitorul țării noastre, cel ce a înmulțit morții noștri. 25 Și a fost așa : când inima lor era voioasă, au zis: Chemați pe Samson să ne desfăteze! Și au chemat pe Samson din închisoare și el era de râs înaintea lor, și l‐au pus între stâlpi. 26 Și Samson a zis băiatului care‐l ținea de mână: Lasă‐mă și fă‐mă să pipăi stâlpii pe care stă casa, ca să mă reazem de ei. 27 Și casa era plină de bărbați și de femei. Și acolo erau toți domnii filistenilor, și pe acoperiș erau ca la trei mii de bărbați și de femei, care priveau luarea în râs a lui Samson. 28 Și Samson a strigat către Domnul și a zis: Doamne, Dumnezeule, te rog, adu‐ți aminte de mine și întărește‐mă numai de astă dată, te rog, Dumnezeule, ca să‐mi răzbun asupra filistenilor pentru cei doi ochi ai mei. 29 Și Samson a apucat amândoi stâlpii din mijloc, pe care sta casa și s‐a rezemat de ei, de unul cu dreapta lui și de altul cu stânga lui. 30 Și Samson a zis: Sufletul meu să moară împreună cu filistenii! Și s‐a plecat cu putere și casa a căzut peste domni și peste tot poporul care era în ea. Și morții, pe care i‐a ucis la moartea sa, erau mai mulți decât acei pe care îi ucisese în viața sa. 31 Și frații săi și toată casa tatălui său s‐au pogorât, și l‐au ridicat și l‐au suit și l‐au în mormântat , între Țorea și Eștaol, în mormântul lui Manoah, tatăl său. Și el judecase pe Israel douăzeci de ani.