Depravarea locuitorilor din Ghibea
1 Pe vremea când nu era rege în Israel, un levit care locuia la marginea ținutului muntos al lui Efraim și‑a luat ca țiitoare o femeie din Betleemul lui Iuda. 2 Țiitoarea s‑a mâniat pe el și l‑a părăsit; s‑a dus la casa tatălui ei, în Betleemul lui Iuda, unde a rămas patru luni. 3 Bărbatul ei s‑a ridicat și s‑a dus după ea, ca să‑i vorbească de la inimă la inimă și s‑o aducă înapoi. Îl avea cu el pe slujitorul lui și o pereche de măgari. Ea l‑a primit în casa tatălui ei și, când l‑a văzut, tatăl tinerei l‑a întâmpinat cu bucurie. 4 Socrul său, tatăl tinerei, a stăruit de el, așa că a mai rămas trei zile la el. Au mâncat și au băut și au înnoptat acolo.
5 A patra zi, s‑au trezit dis‑de‑dimineață și levitul s‑a pregătit de plecare. Dar tatăl tinerei i‑a zis ginerelui său: „Ia o bucată de pâine, ca să prinzi la inimă ; și apoi veți pleca.” 6 S‑au așezat deci și au mâncat și au băut amândoi. Apoi, tatăl tinerei i‑a zis bărbatului: „Te rog, înnoptează aici, ca să ți se veselească inima!” 7 Bărbatul s‑a ridicat să plece, dar socrul său a stăruit de el, așa că a rămas și a înnoptat acolo.
8 În ziua a cincea, s‑a trezit dis‑de‑dimineață cu gând să plece. Atunci, tatăl tinerei i‑a zis: „Întărește‑ți mai întâi inima, te rog, și zăbovește până mai spre seară!” Și au mâncat amândoi. 9 Iar când bărbatul s‑a ridicat să plece, cu țiitoarea și slujitorul lui, socrul său, tatăl tinerei, i‑a zis: „Iată, este pe înserat! Înnoptează aici; iată, ziua s‑a dus, înnoptează aici, ca să ți se veselească inima; mâine vă veți trezi dis‑de‑dimineață, veți porni pe drumul vostru și te vei duce la cortul tău!” 10 Bărbatul n‑a vrut să mai rămână peste noapte, ci s‑a ridicat și a plecat. A ajuns până aproape de Iebus (adică Ierusalim), cu perechea de măgari înșeuați și cu țiitoarea lui. 11 Când s‑au apropiat de Iebus, era spre seară. Slujitorul i‑a zis atunci stăpânului său: „Haidem să ne abatem din drum spre cetatea aceasta a iebusiților și să înnoptăm în ea!” 12 Stăpânul său i‑a răspuns: „Nu putem să ne abatem din drum spre o cetate străină, care nu este a fiilor lui Israel, ci vom merge până la Ghibea.” 13 I‑a mai zis slujitorului său: „Haidem să ne apropiem de unul dintre locurile acestea, Ghibea sau Rama , și să înnoptăm acolo!” 14 Au trecut de Iebus și au mers mai departe. Apunea soarele când au ajuns lângă Ghibea, care este a lui Beniamin.
15 S‑au îndreptat într‑acolo, ca să se ducă să înnopteze în Ghibea. Levitul a intrat și s‑a așezat în piața cetății. Nu s‑a găsit nimeni care să‑i primească în casă pentru înnoptat. 16 Și iată că un bătrân se întorcea seara de la muncile câmpului. (Omul acesta era din ținutul muntos al lui Efraim, locuia la Ghibea, însă oamenii locului erau beniamiți.) 17 El a ridicat ochii și l‑a văzut pe călător în piața cetății. Bătrânul i‑a zis: „Încotro mergi și de unde vii?” 18 El i‑a răspuns: „Călătorim din Betleemul lui Iuda până la marginea ținutului muntos al lui Efraim, de unde sunt. Am fost în Betleemul lui Iuda și acum mă duc la Casa DOMNULUI, dar nu se găsește nimeni să mă primească în casă. 19 Avem însă și paie, și nutreț pentru măgarii noștri; avem de asemenea pâine și vin pentru mine, pentru roaba ta și pentru slujitorul care este cu robii tăi. Nu ducem lipsă de nimic.” 20 Bătrânul a zis: „Pacea să fie cu tine! Eu voi îngriji de toate nevoile tale, numai să nu înnoptezi în piață!” 21 L‑a dus în casă și a dat nutreț la măgari. Ei și‑au spălat picioarele, apoi au mâncat și au băut.
22 Pe când își veseleau inima, iată că oamenii din cetate, niște oameni de nimic , au înconjurat casa și au început să lovească în ușă. I‑au zis bătrânului, stăpânul casei: „Scoate‑l pe bărbatul care a intrat în casa ta, ca să‑l cunoaștem !” 23 Stăpânul casei a ieșit la ei și le‑a zis: „Nu, fraților, vă rog, nu faceți o asemenea ticăloșie; fiindcă omul acesta a intrat în casa mea, nu săvârșiți mișelia aceasta! 24 Iată‑le pe fiica mea fecioară și pe țiitoarea lui! Le voi aduce afară; necinstiți‑le pe ele și faceți‑le ce vă va plăcea! Dar nu săvârșiți cu omul acesta o faptă așa de nelegiuită!” 25 Însă oamenii aceia n‑au vrut să‑l asculte. Atunci, omul și‑a luat țiitoarea și le‑a adus‑o afară. Ei au necinstit‑o , au batjocorit‑o toată noaptea până dimineața și i‑au dat drumul în zorii zilei. 26 Când se lumina de ziuă, femeia a venit și a căzut la ușa casei omului la care era bărbatul ei, unde a rămas până la ziuă.
27 Dimineața, bărbatul ei s‑a trezit, a deschis ușa casei și a ieșit ca să‑și vadă mai departe de drum. Dar iată că femeia, țiitoarea lui, zăcea la ușa casei, cu mâinile pe prag. 28 El i‑a zis: „Ridică‑te și haidem să mergem!” Dar n‑a primit niciun răspuns. Atunci, bărbatul a pus‑o pe măgar și a plecat de îndată spre casă. 29 Când a ajuns acasă, a luat un cuțit, a apucat‑o pe țiitoarea lui și a tăiat‑o bucată cu bucată în douăsprezece părți, pe care le‑a trimis în tot ținutul lui Israel. 30 Toți cei ce au văzut lucrul acesta au zis: „Niciodată nu s‑a întâmplat și nu s‑a văzut așa ceva, de când s‑au suit fiii lui Israel din Egipt până în ziua de azi; luați aminte dar la lucrul aceasta, sfătuiți‑vă și vorbiți!”
Răutatea oamenilor din Ghibea
1 Și a fost așa : în zilele acelea, când nu era împărat în Israel, era un bărbat levit, care sta vremelnic în latura mai depărtată a ținutului muntos al lui Efraim, și și‐a luat o țiitoare din Betleemul lui Iuda. 2 Și țiitoarea sa a curvit împotriva lui și a plecat de la el în casa tatălui ei, în Betleemul lui Iuda, și a fost acolo patru luni de zile. 3 Și bărbatul ei s‐a sculat și s‐a dus după ea să vorbească inimii ei, ca s‐o aducă înapoi. Și tânărul lui era cu el și o pereche de măgari. Și ea l‐a dus în casa tatălui ei, și când l‐a văzut tatăl tinerei femei, s‐a bucurat de întâlnirea lui. 4 Și socrul său, tatăl tinerei femei, l‐a ținut și a rămas la el trei zile, și au mâncat și au băut și au mas acolo. 5 Și a fost așa : în ziua a patra s‐au sculat dis de dimineață, și el s‐a sculat să plece. Și tatăl tinerei femei a zis ginerelui său: Întărește‐ți inima cu o bucată de pâine și apoi veți merge pe calea voastră. 6 Și s‐au așezat și au mâncat și au băut amândoi împreună. Și tatăl tinerei femei a zis bărbatului: Te rog, rămâi toată noaptea și să ți se veselească inima. 7 Și bărbatul s‐a sculat să plece, dar socrul său a stat de el și a mas iarăși acolo. 8 Și în ziua a cincea s‐a sculat dis de dimineață ca să plece. Și tatăl tinerei femei a zis: Te rog, întărește‐ți inima. Și au zăbovit până s‐a plecat ziua, și au mâncat amândoi. 9 Și bărbatul s‐a sculat ca să plece, el și țiitoarea lui și tânărul său. Și socrul său, tatăl tinerei femei, i‐a zis: Iată, ziua se lasă spre seară, vă rog, rămâneți toată noaptea. Iată ziua se pleacă, mâneți noaptea aici și să ți se veselească inima, și mâine plecați de dimineață pe calea voastră, ca să te duci la cortul tău. 10 Dar bărbatul n‐a voit să rămână noaptea și s‐a sculat și a plecat și a venit în dreptul Iebusului , care este Ierusalimul, și cu el era o pereche de măgari înșeuați și țiitoarea lui cu el. 11 Erau aproape de Iebus, ziua se plecase mult și tânărul a zis domnului său: Rogu‐te, vino și să ne abatem în această cetate a iebusiților și să mânem în ea. 12 Și domnul său i‐a zis: Nu ne vom abate în cetatea unui străin care nu este a copiilor lui Israel, vom trece la Ghibea. 13 Și a zis tânărului său: Vino și să ne apropiem de unul din aceste locuri și să mânem în Ghibea sau în Rama. 14 Și au trecut și au mers pe calea lor, și le‐a apus soarele lângă Ghibea, care e a lui Beniamin. 15 Și s‐au abătut acolo ca să intre să mâne în Ghibea. Și a intrat și a șezut jos în ulița cetății, și niciun bărbat nu i‐a primit în casa lui ca să mâie noaptea. 16 Și iată un om bătrân venea de la lucrul său din câmp, spre seară, și era din ținutul muntos al lui Efraim, și sta vremelnic în Ghibea, iar oamenii locului erau beniamiți. 17 Și și‐a ridicat ochii și a văzut pe bărbatul călător pe ulița cetății și bătrânul a zis: Unde te duci și de unde vii? 18 Și el i‐a zis: Călătorim din Betleemul lui Iuda spre latura mai depărtată a ținutului muntos al lui Efraim; de acolo sunt și am mers până la Betleemul lui Iuda și mă duc acuma la casa Domnului, și nimeni nu mă primește în casă. 19 Și avem și paie și nutreț pentru măgarii noștri, și am pâine și vin pentru mine și pentru roaba ta și pentru tânărul care este cu robii tăi: nu ducem lipsă de nimic. 20 Și bătrânul a zis: Pace ție! Numai toate nevoile tale să fie asupra mea; dar să nu mâi în uliță. 21 Și l‐a adus în casa sa și a dat nutreț la măgari, și și‐au spălat picioarele și au mâncat și au băut. 22 Pe când își veseleau inimile, iată oamenii cetății, oameni fii ai lui Belial , au înconjurat casa și au bătut la ușă și au vorbit bătrânului, domnul casei, zicând: Adu afară pe omul, care a venit în casa ta, ca să‐l cunoaștem. 23 Și omul, domnul casei, a ieșit la ei și le‐a zis: Nu, frații mei, vă rog, nu faceți acest rău, după ce bărbatul acesta a venit în casa mea, nu faceți această nebunie! 24 Iată fata mea care este fecioară și țiitoarea lui; să vi le scot afară și înjosiți‐le , și faceți cu ele ce este bun în ochii voștri; dar nu faceți asemenea nebunie acestui bărbat. 25 Dar bărbații n‐au voit să‐l asculte. Și bărbatul a luat pe țiitoarea sa și a scos‐o afară la ei, și au cunoscut‐o și și‐au bătut joc de ea, toată noaptea până dimineața, și au lăsat‐o când se revărsau zorile. 26 Și către ziuă femeia a venit și a căzut la intrarea casei omului, unde era domnul ei, până s‐a luminat. 27 Și domnul ei s‐a sculat dimineața și a deschis ușa casei și a ieșit afară să se ducă pe calea sa, și iată femeia, țiitoarea sa, zăcea la intrarea casei și mâinile ei erau pe prag. 28 Și i‐a zis: Scoală și să mergem! Dar nimeni n‐a răspuns. Și a pus‐o pe măgar și bărbatul s‐a sculat și a mers spre locul său. 29 Și când a intrat în casa sa, a luat cuțitul și a apucat pe țiitoarea sa și a împărțit‐o , după oasele ei, în douăsprezece bucăți, și le‐a trimis în toate hotarele lui Israel. 30 Și a fost așa : oricine care vedea zicea: Nu s‐a făcut și nu s‐a văzut una ca aceasta, din ziua când au ieșit copiii lui Israel din țara Egiptului până în ziua de astăzi. Gândiți‐vă bine, sfătuiți și vorbiți.