Complotul lui Abimelec
1 Abimelec, fiul lui Ierubaal, s‑a dus la Sihem, la frații mamei lui, și le‑a vorbit astfel atât lor, cât și întregului clan al familiei mamei sale: 2 „Spuneți, vă rog, în auzul tuturor locuitorilor din Sihem: «Ce este mai bine pentru voi – să domnească peste voi șaptezeci de oameni, toți fii ai lui Ierubaal, sau să domnească peste voi un singur om?» Și aduceți‑vă aminte că eu sunt os din oasele voastre și carne din carnea voastră!”
3 Frații mamei lui au spus în numele lui toate cuvintele acestea, în auzul tuturor locuitorilor din Sihem, și inima lor a înclinat spre Abimelec, căci își ziceau: „El este fratele nostru.” 4 I‑au dat șaptezeci de sicli de argint din casa lui Baal‑Berit , iar Abimelec a plătit cu ei niște oameni de nimic și fără căpătâi , care au mers după el. 5 A venit în casa tatălui său, la Ofra , și i‑a ucis pe frații săi, fiii lui Ierubaal, șaptezeci de oameni, pe aceeași piatră. Însă Iotam, cel mai tânăr fiu al lui Ierubaal, a scăpat, căci se ascunsese. 6 Toți locuitorii din Sihem și toți cei din Bet‑Milo s‑au adunat și au venit să‑l facă rege pe Abimelec lângă stejarul sădit în Sihem.
Pilda lui Iotam
7 Când a aflat acest lucru , Iotam s‑a dus și s‑a așezat pe vârful muntelui Garizim , și‑a ridicat glasul și a strigat: „Ascultați‑mă, căpetenii ale Sihemului, și Dumnezeu să vă asculte!
8 Copacii au plecat hotărâți să ungă un rege peste ei și i‑au zis măslinului: «Domnește peste noi!» 9 Dar măslinul le‑a răspuns: «Să‑mi părăsesc eu untdelemnul meu, prin care Dumnezeu și oamenii primesc cinstire, ca să mă duc să stăpânesc peste copaci?»
10 Apoi, copacii i‑au zis smochinului: «Vino tu și domnește peste noi!» 11 Dar smochinul le‑a răspuns: «Să‑mi părăsesc eu dulceața mea și rodul meu cel minunat, ca să mă duc să stăpânesc peste copaci?»
12 Apoi, copacii i‑au zis viței‑de‑vie: «Vino tu și domnește peste noi!» 13 Dar vița‑de‑vie le‑a răspuns: «Să‑mi părăsesc eu mustul, care‑i înveselește pe zei și pe oameni, ca să mă duc să domnesc peste copaci?»
14 Atunci, toți copacii i‑au zis jujubului : «Vino tu și domnește peste noi!» 15 Iar jujubul le‑a răspuns copacilor: «Dacă într‑adevăr vreți să mă ungeți ca rege peste voi, veniți și adăpostiți‑vă sub umbra mea; iar dacă nu, să iasă un foc din jujub și să mistuie cedrii Libanului!»
16 Acum, oare cu bună credință și curăție ați lucrat voi când l‑ați făcut rege pe Abimelec? V‑ați purtat bine față de Ierubaal și casa lui? V‑ați purtat voi oare cu el după faptele lui, așa cum merita? 17 Tatăl meu, care s‑a luptat pentru voi, și‑a pus viața în joc și v‑a izbăvit din mâna lui Madian, 18 dar voi v‑ați ridicat astăzi împotriva casei tatălui meu, i‑ați ucis fiii, șaptezeci de oameni, pe aceeași piatră și l‑ați pus rege peste locuitorii din Sihem pe Abimelec, fiul roabei lui, pentru că este fratele vostru. 19 Dacă voi v‑ați purtat astăzi cu bună credință și curăție față de Ierubaal și casa lui, bucurați‑vă de Abimelec și el să se bucure de voi! 20 Iar dacă nu, să iasă un foc din Abimelec și să‑i mistuie pe locuitorii Sihemului și Bet‑Milo; și un foc să iasă din locuitorii Sihemului și din Bet‑Milo și să‑l mistuie pe Abimelec!” 21 Iotam a scăpat cu fuga; s‑a dus la Beer , unde a locuit departe de fratele său Abimelec.
Căderea lui Abimelec
22 Abimelec a stăpânit trei ani peste Israel. 23 Apoi, Dumnezeu a trimis un duh rău între Abimelec și căpeteniile Sihemului, și căpeteniile Sihemului l‑au trădat pe Abimelec, 24 ca să fie pedepsită cruzimea față de cei șaptezeci de fii ai lui Ierubaal, iar sângele lor să cadă asupra fratelui lor Abimelec, care‑i ucisese, și asupra locuitorilor Sihemului, care l‑au ajutat să‑și ucidă frații. 25 Locuitorii Sihemului au pus la pândă împotriva lui, pe vârfurile munților, niște oameni care‑i jefuiau pe toți cei ce treceau pe lângă ei pe drum. Lucrul acesta a fost adus la cunoștința lui Abimelec.
26 Gaal, fiul lui Ebed, a venit împreună cu frații săi în Sihem, iar locuitorii Sihemului și‑au pus încrederea în el. 27 Ei au ieșit la câmp, le‑au cules strugurii din vii, i‑au călcat în teasc și au sărbătorit. Au intrat în casa dumnezeului lor, au mâncat și au băut și l‑au blestemat pe Abimelec. 28 Și Gaal, fiul lui Ebed, a spus: „Cine este Abimelec și cine este Sihem, ca să‑i slujim lui Abimelec? Nu este el fiul lui Ierubaal și nu este Zebul ispravnicul lui? Slujiți‑le bărbaților lui Hamor , tatăl lui Sihem! De ce să‑i slujim lui Abimelec ? 29 O, dacă ar fi poporul acesta în stăpânirea mea, l‑aș înlătura pe Abimelec!” Și el îi zicea lui Abimelec: „Înmulțește‑ți oștirea și ieși la luptă !”
30 Când Zebul, cârmuitorul cetății, a auzit cuvintele lui Gaal, fiul lui Ebed, s‑a aprins de mânie. 31 A trimis pe ascuns niște soli la Abimelec ca să‑i spună: „Iată, Gaal, fiul lui Ebed, și frații lui au venit la Sihem și răscoală cetatea împotriva ta. 32 Acum, ridicați‑vă în toiul nopții, tu și poporul care este cu tine, și stați la pândă în câmp! 33 Dimineața, la răsăritul soarelui, trezește‑te devreme și năvălește asupra cetății! Iar când Gaal și poporul care este cu el vor ieși împotriva ta, să‑i faci după cum vei găsi de cuviință!”
34 Abimelec și tot poporul care era cu el s‑au trezit în toiul nopții și s‑au pus la pândă lângă Sihem, împărțiți în patru cete. 35 Gaal, fiul lui Ebed, a ieșit și s-a oprit la intrarea în cetate, chiar la poartă. Abimelec și poporul care era cu el s‑au ridicat atunci de la pândă. 36 Gaal a zărit poporul și i‑a zis lui Zebul: „Iată, se coboară un popor din vârful munților!” Zebul i‑a răspuns: „Tu iei umbra munților drept oameni!” 37 Gaal a vorbit din nou, zicând: „Iată, un popor se coboară din mijlocul țării și o ceată vine pe drumul Stejarului Văzătorilor!” 38 Zebul i‑a răspuns: „Unde îți este acum gura cu care ziceai: «Cine este Abimelec, ca să‑i slujim?» Nu este oare acesta poporul pe care‑l disprețuiai tu? Acum, fă bine și ieși la luptă împotriva lui!” 39 Gaal a ieșit în fruntea locuitorilor Sihemului și s‑a luptat cu Abimelec. 40 Abimelec l‑a urmărit, iar el a luat‑o la fugă dinaintea lui și mulți oameni au căzut răniți de moarte până la intrarea porții. 41 Abimelec s‑a oprit la Aruma, iar Zebul i‑a izgonit pe Gaal și pe frații lui, și ei n‑au mai locuit în Sihem.
42 A doua zi, poporul a ieșit la câmp. I s‑a dat de știre lui Abimelec; 43 și el și‑a luat poporul, l‑a împărțit în trei cete și s‑a pus la pândă în câmp. Văzând că oamenii ieșeau din cetate, s‑a sculat împotriva lor și i‑a atacat. 44 Abimelec și cetele care erau cu el au năvălit și s‑au așezat la intrarea porții cetății, și două dintre ele au năvălit asupra tuturor celor ce erau în câmp și i‑au atacat. 45 Abimelec s‑a luptat cu cetatea de‑a lungul întregii zile, a cucerit cetatea și a ucis poporul care se afla în ea. Apoi a dărâmat cetatea și a presărat sare peste ea.
46 Când au auzit aceasta, toți locuitorii din turnul Sihemului s‑au dus în adăpostul casei lui El‑Berit. 47 I s‑a dat de știre lui Abimelec că toți locuitorii din turnul Sihemului s‑au adunat acolo. 48 Atunci, Abimelec s‑a suit pe muntele Țalmon împreună cu tot poporul care era cu el. Abimelec a luat o secure în mână, a tăiat o ramură de copac, a luat‑o și a pus‑o pe umăr. Apoi a zis poporului care era cu el: „Ați văzut ce am făcut? Grăbiți‑vă să faceți și voi ca mine!” 49 Fiecare om din popor a tăiat câte o ramură și a mers după Abimelec; au așezat ramurile deasupra adăpostului și le‑au dat foc. Așa au pierit toți oamenii din turnul Sihemului, aproape o mie de bărbați și femei.
50 Apoi, Abimelec a pornit împotriva Tebețului, și‑a așezat tabăra la Tebeț și l‑a luat. 51 În mijlocul cetății era un turn tare. Toți bărbații și toate femeile – toți locuitori cetății – s‑au refugiat acolo, au încuiat ușile după ei și s‑au urcat pe acoperișul turnului. 52 Abimelec a ajuns până la turn și a luptat împotriva lui. S‑a apropiat de ușa turnului ca să‑i dea foc. 53 Atunci, o femeie a aruncat o piatră de moară în capul lui Abimelec și i‑a spart țeasta. 54 El l‑a chemat grabnic pe tânărul care îi purta armele și i‑a zis: „Scoate‑ți sabia și omoară‑mă, ca să nu se spună despre mine: «L‑a omorât o femeie»!” Tânărul l‑a străpuns cu sabia și Abimelec a murit. 55 Când au văzut bărbații lui Israel că Abimelec a murit, au plecat fiecare la casa lui. 56 Astfel a întors Dumnezeu asupra lui Abimelec răul pe care acesta îl făcuse împotriva tatălui său, omorându‑i pe cei șaptezeci de frați ai lui. 57 Dumnezeu a adus asupra capului oamenilor din Sihem tot răul pe care îl făcuseră. Astfel s‑a împlinit față de ei blestemul lui Iotam, fiul lui Ierubaal.
Uneltirea lui Abimelec
1 Și Abimelec, fiul lui Ierubaal, s‐a dus la Sihem, la frații mamei sale, și a vorbit către ei și către toate familiile casei tatălui mamei sale, zicând: 2 Vorbiți, rogu‐vă, la urechile tuturor locuitorilor Sihemului: Ce este mai bine pentru voi: să domnească peste voi șaptezeci de bărbați, toți fii ai lui Ierubaal, sau să domnească peste voi un singur bărbat? Și aduceți‐vă aminte că eu sunt osul vostru și carnea voastră. 3 Și frații mamei sale au vorbit toate cuvintele acestea de el în urechile tuturor locuitorilor din Sihem. Și inima lor s‐a plecat spre Abimelec, căci au zis: El este fratele nostru. 4 Și i‐au dat șaptezeci de sicli de argint din casa lui Baal‐Berit , cu ei Abimelec a tocmit oameni fără căpătâi și stricați, și l‐au urmat. 5 Și a venit în casa tatălui său la Ofra și a ucis pe o singură piatră pe frații săi, pe fiii lui Ierubaal, șaptezeci de bărbați; și a rămas numai Iotam, cel mai mic fiu al lui Ierubaal, căci s‐a ascuns. 6 Și toți locuitorii Sihemului s‐au adunat și tot Bet‐Milo și s‐au dus și au făcut împărat pe Abimelec la stejarul stâlpului, care este în Sihem.
Pilda lui Iotam
7 Și au spus lui Iotam. Și el s‐a dus și a stătut pe vârful muntelui Garizim și și‐a ridicat glasul, și a strigat și le‐a zis: Ascultați‐mă, locuitori ai Sihemului, și Dumnezeu să vă asculte. 8 Copacii s‐au dus odată să ungă un împărat peste ei. Și au zis măslinului: Domnește peste noi! 9 Și măslinul le‐a zis: Să‐mi las eu grăsimea mea cu care se cinstește Dumnezeu și omul prin mine și să mă duc să mă clatin peste copaci? 10 Și copacii au zis smochinului: Vino, domnește peste noi! 11 Și smochinul le‐a zis: Să‐mi las eu dulceața mea și rodul meu cel bun și să mă duc să mă clatin peste copaci? 12 Și copacii au zis viței: Vino tu, domnește peste noi! 13 Și vița le‐a zis: Să‐mi las eu mustul meu care veselește pe Dumnezeu și pe om, și să mă duc să mă clatin peste copaci? 14 Și toți copacii au zis spinului: Vino tu, domnește peste noi! 15 Și spinul a zis copacilor: Dacă într‐adevăr mă ungeți împărat peste voi, veniți, puneți‐vă încrederea în umbra mea; iar de nu, să iasă foc din spin și să mistuie cedrii Libanului. 16 Și acum, dacă ați lucrat cu adevăr și cu desăvârșire, făcând împărat pe Abimelec, și dacă ați lucrat bine cu Ierubaal și casa sa, și dacă i‐ați făcut după vrednicia mâinilor sale; 17 căci tatăl meu s‐a luptat pentru voi și și‐a primejduit viața și v‐a scăpat din mâna lui Madian; 18 dar voi v‐ați sculat astăzi împotriva casei tatălui meu și ați ucis pe o singură piatră pe fiii săi, șaptezeci de inși, și ați făcut împărat pe Abimelec, fiul roabei sale, peste locuitorii Sihemului, pentru că este fratele vostru; 19 dacă deci ați lucrat cu adevăr și cu desăvârșire cu Ierubaal și cu casa sa în această zi, bucurați‐vă de Abimelec și să se bucure și el de voi! 20 Iar de nu, să iasă foc din Abimelec și să mistuie pe locuitorii Sihemului și pe Bet‐Milo, și să iasă foc din locuitorii Sihemului și din Bet‐Milo și să mistuie pe Abimelec. 21 Și Iotam a alergat și a fugit și s‐a dus la Beer și a locuit acolo, de frica lui Abimelec, fratele său.
Sfârșitul rușinos al lui Abimelec
22 Și Abimelec a domnit peste Israel trei ani. 23 Și Dumnezeu a trimis un duh rău între Abimelec și locuitorii Sihemului; și locuitorii Sihemului au fost necredincioși lui Abimelec; 24 ca neomenia arătată celor șaptezeci de fii ai lui Ierubaal și sângele lor să fie pus asupra lui Abimelec, fratele lor, care i‐a ucis și asupra locuitorilor Sihemului, care i‐au întărit mâinile, ca să ucidă pe frații săi. 25 Și locuitorii Sihemului au pus pândași pentru el pe vârfurile munților și prădau pe toți cei ce treceau pe cale pe lângă ei. Și s‐a spus lui Abimelec. 26 Și Gaal, fiul lui Ebed, a venit cu frații săi și au trecut la Sihem și locuitorii Sihemului s‐au încrezut în el. 27 Și au ieșit la câmpii, și au cules viile și au călcat și s‐au veselit, și au intrat în casa dumnezeului lor și au mâncat și au băut, și au blestemat pe Abimelec. 28 Și Gaal, fiul lui Ebed, a zis: Cine este Abimelec, și cine este Sihem ca să‐i slujim? Nu este el fiul lui Ierubaal și Zebul priveghetorul său? Slujiți bărbaților lui Hamor , tatăl lui Sihem! Și pentru ce i‐am sluji lui? 29 O, de ar fi acest popor în mâna mea , aș îndepărta pe Abimelec! Și a zis de Abimelec: Înmulțește‐ți oastea și ieși! 30 Și Zebul, mai marele cetății, a auzit cuvintele lui Gaal, fiul lui Ebed, și mânia lui s‐a aprins. 31 Și a trimis soli cu vicleșug la Abimelec, zicând: Iată Gaal, fiul lui Ebed, și frații săi au venit la Sihem și iată ei întărâtă cetatea împotriva ta. 32 Și acum scoală‐te noaptea, tu și poporul care este cu tine, și pândește în câmpii. 33 Și va fi așa : dimineața la răsăritul soarelui, scoală‐te de vreme și năpustește‐te asupra cetății, și iată el și poporul care este cu el vor ieși împotriva ta și vei face cu el ce va găsi mâna ta. 34 Și Abimelec s‐a sculat noaptea și tot poporul care era cu el, și s‐au pus la pândă împotriva Sihemului în patru cete. 35 Și Gaal, fiul lui Ebed, a ieșit și a stătut la intrarea porții cetății. Și Abimelec și tot poporul care era cu el s‐a sculat de la pândă. 36 Și Gaal a văzut poporul și a zis lui Zebul: Iată poporul se coboară din vârfurile munților. Și Zebul i‐a zis: Tu vezi umbra munților ca oameni. 37 Și Gaal a vorbit iarăși și a zis: Iată poporul se coboară de pe înălțimea țării și o ceată vine pe calea Stejarului Ghicitorului. 38 Și Zebul i‐a zis: Unde e acum gura ta cu care ziceai: Cine e Abimelec ca să‐i slujim? Nu este acesta poporul pe care l‐ai disprețuit? Ieși acum, rogu‐te, și luptă‐te cu el. 39 Și Gaal a ieșit în fruntea locuitorilor Sihemului și s‐a luptat cu Abimelec. 40 Și Abimelec l‐a gonit și el a fugit dinaintea lui și mulți au căzut uciși până la intrarea porții. 41 Și Abimelec a locuit în Aruma. Și Zebul a izgonit pe Gaal și pe frații săi ca să nu locuiască în Sihem. 42 Și a fost așa : a doua zi poporul a ieșit la câmp și au spus lui Abimemelec. 43 Și el a luat poporul și l‐a împărțit în trei cete și a șezut la pândă în câmp. Și s‐a uitat și iată poporul ieșea din cetate. Și s‐a sculat împotriva lor și i‐a bătut. 44 Și Abimelec și cetele care erau cu el s‐au năpustit înainte și au stat la intrarea porții cetății, și două din cete s‐au năpustit asupra tuturor celor ce erau în câmpii și i‐au ucis. 45 Și Abimelec s‐a luptat împotriva cetății toată ziua aceea și a luat cetatea și a ucis poporul care era în ea, și a sfărâmat cetatea și a presărat‐o cu sare. 46 Și toți stăpânii turnului Sihemului au auzit și au intrat în întăritura casei dumnezeului Berit. 47 Și s‐a spus lui Abimelec că toți stăpânii turnului Sihemului s‐au adunat. 48 Și Abimelec s‐a suit pe muntele Țalmon , el și tot poporul care era cu el, și Abimelec a luat o secure în mâna sa și a tăiat o ramură din copaci și a ridicat‐o și a pus‐o pe umărul său, și a zis către tot poporul care era cu el: Ce m‐ați văzut că fac eu, grăbiți‐vă să faceți ca mine. 49 Și tot poporul la fel și‐a tăiat fiecare ramura și au mers după Abimelec, și le‐au pus pe întăritură și au ars cu foc întăritura deasupra lor. Și au murit toți bărbații turnului Sihemului, ca la o mie de bărbați și de femei. 50 Și Abimelec s‐a dus la Tebeț și a tăbărât împotriva Tebețului și l‐a luat. 51 Și era un turn tare în mijlocul cetății și acolo au fugit toți bărbații și femeile și toți locuitorii cetății; și au încuiat după ei și s‐au suit pe acoperișul turnului. 52 Și Abimelec a venit până la turn și s‐a luptat împotriva lui și s‐a apropiat de intrarea turnului ca să‐l ardă cu foc. 53 Și o femeie a aruncat o piatră de la râșniță deasupra pe capul lui Abimelec și i‐a sfărâmat creștetul. 54 Și el a chemat îndată la sine pe tânărul care‐i purta armele și i‐a zis: Scoate‐ți sabia și omoară‐mă ca să nu se zică de mine: L‐a ucis o femeie. Și tânărul său l‐a străpuns și a murit. 55 Și bărbații lui Israel văzând că Abimelec a murit, s‐au dus fiecare la locul său. 56 Și Dumnezeu a întors asupra lui Abimelec răutatea pe care o făcuse tatălui său, ucizând pe cei șaptezeci de frați ai săi. 57 Și toată răutatea bărbaților Sihemului Dumnezeu a întors‐o asupra capetelor lor și blestemul lui Ioatam, fiul lui Ierubaal, a venit asupra lor.