Moartea lui Lazăr
1 Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei și al Martei, sora ei, era bolnav. 2 (Maria era aceea care L‑a uns pe Domnul cu mir și I‑a șters picioarele cu părul ei; Lazăr, fratele ei, era bolnav.) 3 Surorile au trimis la Isus să‑I spună: „Doamne, iată că cel pe care‑l iubești este bolnav.” 4 Dar Isus, când a auzit, a spus: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.” 5 Și Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei și pe Lazăr. 6 Totuși, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era; 7 apoi, le‑a zis ucenicilor: „Să ne întoarcem în Iudeea!” 8 „Rabbí”, I‑au zis ucenicii, „nu demult căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, și Tu Te duci iarăși acolo?” 9 Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se poticnește, pentru că vede lumina lumii acesteia. 10 Dar, dacă umblă noaptea, se poticnește, pentru că lumina nu este în el.” 11 După aceste vorbe, le‑a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme , dar Mă duc să‑l trezesc.” 12 Ucenicii I‑au zis: „Doamne, dacă doarme, se va face bine!” 13 (Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbește despre somnul obișnuit.) 14 Atunci, Isus le‑a spus lămurit: „Lazăr a murit! 15 Și Mă bucur că n‑am fost acolo, pentru voi, ca să credeți. Dar acum, haideți să mergem la el!” 16 Atunci, Toma, zis Geamănul, le‑a spus celorlalți ucenici: „Să mergem și noi să murim cu El!”
Isus, Învierea și Viața
17 Când a venit, Isus a aflat că Lazăr era deja de patru zile în mormânt. 18 Și, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii , 19 mulți dintre iudei veniseră la Marta și la Maria ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor. 20 Când a auzit Marta că vine Isus, I‑a ieșit înainte, iar Maria stătea în casă. 21 Marta I‑a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n‑ar fi murit! 22 Dar și acum, știu că orice vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu Îți va da.” 23 Isus i‑a zis: „Fratele tău va învia.” 24 „Știu ”, I‑a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi.” 25 Isus i‑a zis: „Eu sunt Învierea și Viața ! Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi să moară, va trăi. 26 Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac. Crezi aceasta?” 27 „Da, Doamne”, I‑a zis ea, „cred că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.”
Isus plânge la mormântul lui Lazăr
28 După ce a spus aceste cuvinte, s‑a dus și a chemat‑o în taină pe sora sa, Maria, și i‑a zis: „A venit Învățătorul și te cheamă.” 29 Maria, cum a auzit, s‑a sculat degrabă și s‑a dus la El. 30 Căci Isus încă nu intrase în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta. 31 Iudeii care erau cu Maria în casă și o mângâiau, când au văzut‑o sculându‑se repede și ieșind, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormânt, ca să plângă acolo.” 32 Maria, când a ajuns unde era Isus și L‑a văzut, a căzut la picioarele Lui și I‑a zis: „Doamne , dacă ai fi fost aici, fratele meu n‑ar fi murit!” 33 Isus, când i‑a văzut plângând pe ea și pe iudeii care veniseră cu ea, S‑a înfiorat în duhul Său și S‑a tulburat. 34 Și a zis: „Unde l‑ați pus?” „Doamne”, I‑au răspuns ei, „vino și vezi!” 35 Isus plângea . 36 Atunci, iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!” 37 Și unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?”
Învierea lui Lazăr
38 Isus S‑a înfiorat din nou în Sine și S‑a dus la mormânt; era o peșteră, la intrarea căreia fusese pusă o piatră. 39 „Dați piatra la o parte!” , a zis Isus. Marta, sora celui care murise, I‑a spus: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.” 40 Isus i‑a zis: „Nu ți‑am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?” 41 Au dat deci piatra la o parte [din locul unde zăcea mortul]. Și Isus a ridicat ochii în sus și a zis: „Tată, Îți mulțumesc că M‑ai ascultat. 42 Știam că totdeauna Mă asculți, dar pentru mulțimea care stă împrejur vorbesc astfel, ca să creadă că Tu M‑ai trimis.” 43 După ce a rostit aceste cuvinte, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!” 44 Și mortul a ieșit cu mâinile și picioarele legate cu fâșii de pânză și cu fața înfășurată într‑un ștergar. Isus le‑a zis: „Dezlegați‑l și lăsați‑l să meargă!”
Sinedriul hotărăște să‑L omoare pe Isus
(Matei 26:1‑5. Marcu 14:1‑2. Luca 22:1‑2)45 Mulți dintre iudeii care veniseră la Maria și care văzuseră ce a făcut Isus au crezut în El. 46 Dar unii dintre ei s‑au dus la farisei și le‑au spus ce făcuse Isus. 47 Atunci , preoții de seamă și fariseii au adunat Sinedriul și au zis: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni! 48 Dacă‑l lăsăm așa, toți vor crede în el și vor veni romanii și vor nimici și locul nostru, și neamul.” 49 Unul din ei, Caiafa , care era mare‑preot în anul acela, le‑a zis: „Voi nu știți nimic; 50 și nici nu vă gândiți că este în folosul vostru să moară un om pentru popor și să nu piară tot neamul!” 51 Dar aceasta nu de la el a spus‑o, ci, fiind mare‑preot în anul acela, a profețit că Isus avea să moară pentru neam. 52 Și nu numai pentru neam, ci și ca să‑i adune laolaltă pe copiii lui Dumnezeu cei risipiți. 53 Din ziua aceea, au hotărât să‑L omoare. 54 De aceea , Isus nu mai umbla pe față printre iudei, ci a plecat de acolo în ținutul de lângă pustiu, într‑o cetate numită Efraim , și a rămas acolo împreună cu ucenicii.
Isus, așteptat în Ierusalim
55 Paștele iudeilor era aproape, și mulți oameni din ținutul acela s‑au suit la Ierusalim, înainte de Paște, ca să se curățească. 56 Îl căutau pe Isus și vorbeau între ei stând în Templu: „Ce credeți? Oare chiar nu va veni la sărbătoare?” 57 (Iar preoții de seamă și fariseii dăduseră porunci ca, dacă va ști cineva unde este, să le dea de știre ca să‑L prindă.)
Învierea lui Lazăr
1 Și era un oarecare om bolnav, Lazăr din Betania, din satul Mariei și al Martei, sora ei. 2 Iar Maria era aceea care a uns cu mir pe Domnul și i‐a șters picioarele cu părul ei, al cărui frate Lazăr era bolnav. 3 Deci surorile au trimis la el zicând: Doamne, iată, acela pe care‐l iubești este bolnav. 4 Și când a auzit Isus, a zis: Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea. 5 Și Isus iubea pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr. 6 Deci după ce a auzit că este bolnav, atunci a rămas două zile în locul unde era. 7 Apoi după aceasta zice ucenicilor: Să mergem iarăși în Iudeea. 8 Ucenicii îi zic: Rabi, acum căutau să te omoare cu pietre iudeii și iar te duci acolo? 9 Isus a răspuns: Oare nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se poticnește, căci vede lumina lumii acesteia. 10 Dar dacă umblă cineva noaptea, se poticnește căci lumina nu este în el. 11 A zis acestea și după aceea le zice: Lazăr, prietenul nostru, a adormit ; dar mă duc ca să‐l deștept din somn. 12 Ucenicii deci i‐au zis: Doamne, dacă a adormit, va fi scăpat. 13 Dar Isus vorbise despre moartea lui și ei au socotit că vorbește despre adormirea somnului. 14 Atunci Isus deci le‐a spus pe față: Lazăr a murit. 15 Și mă bucur pentru voi că nu eram acolo ca să credeți; să mergem deci la el. 16 Deci Toma, care se zice Geamăn, a zis celor ce erau ucenici împreună cu el: Să mergem și noi ca să murim cu el. 17 Când a venit deci Isus, l‐a aflat fiind de patru zile în mormânt. 18 Și Betania era aproape de Ierusalim ca la cincisprezece stadii. 19 Și mulți dintre iudei veniseră la Marta și Maria ca să le mângâie pentru fratele lor. 20 Deci Marta, îndată ce a auzit că vine Isus, i‐a ieșit înainte, iar Maria ședea jos în casă. 21 Și Marta a zis către Isus: Doamne, dacă ai fi fost aici, n‐ar fi murit fratele meu. 22 Și chiar acum știu că oricâte vei cere de la Dumnezeu, îți va da Dumnezeu. 23 Isus îi zice: Fratele tău va învia. 24 Marta îi zice: Știu că va învia la înviere, în ziua de apoi. 25 Isus i‐a zis: Eu sunt învierea și viața . Cine crede în mine va trăi chiar dacă va muri. 26 Și oricine care trăiește și crede în mine, nu va muri în veac; crezi aceasta? 27 Ea îi zice: Da, Doamne; eu am crezut că tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, cel ce vine în lume. 28 Și când a zis aceasta, a plecat și a chemat pe Maria, sora ei, spunând în ascuns: Învățătorul este aici și te cheamă. 29 Iar aceea îndată ce a auzit, se scoală în grabă și vine la el. 30 (Și Isus încă nu venise în sat, ci era încă în locul unde îi ieșise Marta înainte). 31 Deci iudeii , care erau cu ea în casă și o mângâiau, când au văzut că Maria s‐a sculat în grabă și a ieșit, au urmat‐o socotind că se duce la mormânt ca să plângă acolo. 32 Maria deci îndată ce a venit unde era Isus și l‐a văzut, i‐a căzut la picioare zicându‐i: Doamne , dacă ai fi fost aici, nu mi‐ar fi murit fratele. 33 Isus deci, când a văzut‐o plângând și pe iudeii care veniseră împreună cu ea, plângând, a gemut în duhul său și s‐a tulburat 34 și a zis: Unde l‐ați pus? Ei îi zic: Doamne, vino și vezi. 35 Isus a lăcrimat . 36 Deci iudeii ziceau: Iată cum îl iubea! 37 Iar unii dintre ei ziceau: Nu putea oare acesta, care a deschis ochii orbului, să facă și pe acesta să nu moară? 38 Isus deci gemând iarăși în sine, vine la mormânt; și era o peșteră și era pusă o piatră peste ea. 39 Isus zice: Ridicați piatra. Marta, sora celui mort, îi zice: Doamne, acum miroase rău, căci este a patra zi. 40 Isus îi zice: Nu ți‐am spus că dacă vei crede vei vedea slava lui Dumnezeu? 41 Au ridicat deci piatra. Iar Isus a ridicat ochii în sus și a zis: Tată, îți mulțumesc că m‐ai ascultat. 42 Și eu știam că totdeauna mă asculți; dar am zis pentru gloata ce stă împrejur ca să creadă că tu m‐ai trimis. 43 Și când a zis acestea, a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară! 44 Mortul a ieșit legat la picioare și mâini cu fâșii de pânză și fața lui era înfășurată cu un ștergar. Isus le zice: Deslegați‐l și lăsați‐l să se ducă. 45 Mulți deci dintre iudei, care au venit la Maria și au văzut ce făcuse, au crezut în el.
Sinedriul hotărăște să‐l omoare
46 Iar unii dintre ei au plecat la farisei și le‐au spus cele ce făcuse Isus. 47 Deci mai marii preoților și fariseii au adunat sinedriul și ziceau: Ce facem, căci omul acesta face multe semne? 48 Dacă îl lăsăm așa, toți vor crede în el și vor veni romanii și ne vor lua și locul și neamul. 49 Iar unul oarecare din ei, Caiafa , fiind mare preot în anul acela, le‐a zis: Voi nu știți nimic, 50 nici nu cumpăniți cu mintea că vă este de folos ca să moară un singur om pentru popor și să nu piară tot neamul. 51 Și aceasta n‐a zis‐o de la sine însuși, ci fiind mare preot în anul acela, a prorocit că Isus avea să moară pentru neam 52 și nu numai pentru neam, ci și ca să adune într‐una pe copiii lui Dumnezeu cei împrăștiați. 53 Din ziua aceea deci s‐au sfătuit ca să‐l omoare. 54 Isus deci nu mai umbla pe față printre iudei, ci a plecat de acolo în ținutul aproape de pustie, într‐o cetate numită Efraim , și acolo rămânea cu ucenicii.
Isus așteptat la Ierusalim
55 Și Paștile iudeilor erau aproape și mulți de la țară s‐au suit la Ierusalim mai înainte de Paști ca să se curățească. 56 Căutau deci pe Isus și vorbeau unii cu alții stând în Templu: Ce vi se pare? Că n‐are să vină nicidecum la sărbătoare? 57 Și mai marii preoților și fariseii dăduseră porunci că, dacă știe cineva unde este, să arate, ca să‐l prindă.