Isus și femeia din Samaria
1 Când a aflat Isus că fariseii au auzit că El face și botează mai mulți ucenici decât Ioan 2 (deși Isus nu boteza El Însuși, ci ucenicii Săi), 3 a părăsit Iudeea și S‑a întors în Galileea. 4 Trebuia să treacă prin Samaria 5 și a ajuns lângă o cetate a Samariei numită Sihar, aproape de ogorul pe care‑l dăduse Iacov fiului său Iosif. 6 Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, istovit de călătorie, stătea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al șaselea.
7 O femeie din Samaria a venit să scoată apă. „Dă‑Mi să beau” , i‑a zis Isus. 8 (Căci ucenicii Săi se duseseră în cetate să cumpere de mâncare.) 9 Samariteanca I‑a zis: „Cum de Tu, un iudeu, ceri să bei de la mine, o samariteancă?” (Iudeii , într‑adevăr, n‑au legături cu samaritenii.) 10 Drept răspuns, Isus i‑a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce‑ți zice: «Dă‑Mi să beau!», tu însăți I‑ai fi cerut să bei, și El ți‑ar fi dat apă vie.” 11 „Doamne”, I‑a zis femeia, „nici vas nu ai, iar fântâna este adâncă; atunci de unde ai această apă vie? 12 Doar nu ești Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne‑a dat fântâna și a băut din ea el însuși cu fiii lui și vitele lui!” 13 Isus i‑a răspuns: „Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăși. 14 Dar cine va bea din apa pe care i‑o voi da Eu nicidecum nu va înseta, în veac; ba încă apa pe care i‑o voi da Eu se va preface în el într‑un izvor de apă care țâșnește în viața veșnică.” 15 „Doamne”, I‑a zis femeia, „dă‑mi această apă, ca să nu mai însetez și să nu mai vin până aici să scot!”
16 El i‑a spus: „Du‑te, cheamă‑l pe bărbatul tău și vino aici!” 17 Femeia I‑a răspuns: „N‑am bărbat.” Isus i‑a zis: „Bine ai spus: «N‑am bărbat»! 18 Pentru că cinci bărbați ai avut; și acela pe care‑l ai acum nu‑ți este bărbat. Aici ai spus adevărul.” 19 „Doamne”, I‑a zis femeia, „văd că ești profet! 20 Părinții noștri s‑au închinat pe muntele acesta ; iar voi ziceți că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm.” 21 Isus i‑a spus: „Crede‑Mă, femeie: vine ceasul când nu vă veți închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. 22 Voi vă închinați la ce nu cunoașteți; noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci mântuirea este de la iudei. 23 Dar vine ceasul, și acum a și venit, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și adevăr , fiindcă Tatăl astfel de închinători caută. 24 Dumnezeu este Duh, și cine I se închină Lui trebuie să I se închine în duh și adevăr.” 25 „Știu”, I‑a zis femeia, „că va veni Mesia (care Se numește Hristos); când va veni El, ne va spune toate lucrurile.” 26 Isus i‑a zis: „Eu Sunt : Cel care‑ți vorbește!”
Trezirea din Samaria
27 Atunci au venit ucenicii Săi, și se mirau că vorbește cu o femeie. Totuși, niciunul nu I‑a zis: „Ce cauți?” sau „Despre ce vorbești cu ea?” 28 Atunci, femeia și‑a lăsat ulciorul, s‑a dus în cetate și le‑a zis oamenilor: 29 „Veniți să vedeți un om care mi‑a spus tot ce am făcut! Nu cumva Acesta este Hristosul?” 30 Ei au ieșit din cetate și veneau spre El.
31 În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce și‑I ziceau: „Rabbí, mănâncă!” 32 Dar El le‑a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n‑o cunoașteți.” 33 Ucenicii și‑au zis atunci unii altora: „Nu cumva I‑a adus cineva să mănânce?” 34 Isus le‑a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M‑a trimis și să împlinesc lucrarea Lui. 35 Nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun: ridicați‑vă ochii și priviți holdele, care sunt albe, gata pentru seceriș! 36 Acum, cine seceră primește o plată și strânge rod pentru viața veșnică, pentru ca și cel ce seamănă, și cel ce seceră să se bucure împreună. 37 Căci, în această privință, este adevărată zicerea: «Unul seamănă, iar altul seceră.» 38 Eu v‑am trimis să secerați acolo unde nu voi v‑ați ostenit; alții s‑au ostenit, și voi ați intrat în osteneala lor.”
39 Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina cuvântului femeii, care mărturisea: „Mi‑a spus tot ce am făcut!” 40 Când au venit samaritenii la El, L‑au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile. 41 Mult mai mulți au crezut în El din pricina cuvântului Său. 42 Și ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L‑am auzit noi înșine și știm că Acesta este cu adevărat [Hristosul], Mântuitorul lumii.”
Vindecarea fiului unui slujbaș domnesc
(Matei 8:5‑13. Luca 7:1‑10)
43 După cele două zile, Isus a plecat de acolo [ca să Se ducă] în Galileea. 44 Căci El Însuși spusese că un profet nu este prețuit în propria sa patrie . 45 Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul sărbătorii; căci fuseseră și ei la sărbătoare.
46 Isus S‑a întors deci în Cana Galileei, unde preschimbase apa în vin. În Capernaum era un slujbaș domnesc al cărui fiu era bolnav. 47 Acela a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s‑a dus la El și L‑a rugat să vină și să‑l vindece pe fiul său, care era pe moarte. 48 Isus i‑a zis: „Dacă nu vedeți semne și minuni, cu niciun chip nu credeți!” 49 Slujbașul domnesc I‑a zis: „Doamne, vino până nu moare micuțul meu!” 50 „Du‑te” , i‑a zis Isus, „fiul tău trăiește!” Omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus și a plecat. 51 Pe când cobora el, l‑au întâmpinat robii lui și i‑au adus vestea că fiul lui trăiește. 52 El i‑a întrebat de ceasul în care a început să‑i fie mai bine. Și ei i‑au zis: „Ieri, în ceasul al șaptelea, l‑a lăsat febra.” 53 Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi spusese Isus: „Fiul tău trăiește.” Și au crezut el și toată casa lui. 54 Acesta este al doilea semn făcut de Isus după ce S‑a întors din Iudeea în Galileea.
Samariteanca
1 Deci când a înțeles Domnul că fariseii au auzit că Isus face și botează mai mulți ucenici decât Ioan, 2 (deși Isus însuși nu boteza, ci ucenicii săi), 3 a lăsat Iudeea și a plecat iar în Galileea. 4 Și trebuia ca el să treacă prin Samaria. 5 Vine deci la o cetate a Samariei numită Sihar, aproape de locul pe care l‐a dat Iacov lui Iosif, fiul său. 6 Și acolo era izvorul lui Iacov. Isus deci fiind ostenit de călătorie, s‐a așezat astfel lângă izvor: era pe la ceasul al șaselea. 7 O femeie din Samaria vine ca să scoată apă. Isus îi zice: Dă‐mi să beau. 8 Căci ucenicii lui plecaseră în cetate ca să cumpere de mâncare. 9 Femeia samariteancă îi zice deci: Cum, tu, fiind iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt o femeie samariteancă? (Căci iudeii n‐au a face cu samaritenii). 10 Isus a răspuns și i‐a zis: Dacă ai ști darul lui Dumnezeu și cine este cel ce îți zice: Dă‐mi să beau! ai fi cerut de la el și ți‐ar fi dat apă vie. 11 Femeia îi zice: Doamne, n‐ai nici vas de scos apă și puțul este adânc; de unde ai deci apa cea vie? 12 Nu cumva ești tu mai mare decât tatăl nostru Iacov, care ne‐a dat puțul și el însuși a băut din el și fiii săi și turmele sale? 13 Isus a răspuns și i‐a zis: Oricine care bea din apa aceasta va înseta iarăși. 14 Dar cine va bea din apa pe care i‐o voi da eu, nu va înseta în veac, ci apa pe care i‐o voi da eu se va face în el izvor de apă țâșnind în viața veșnică. 15 Femeia îi zice : Doamne, dă‐mi această apă, ca să nu însetez, nici să nu vin aici să scot apă. 16 Isus îi zice: Du‐te, cheamă pe bărbatul tău și vino aici. 17 Femeia a răspuns și a zis: N‐am bărbat. Isus îi zice: Bine ai zis că n‐ai bărbat. 18 Căci ai avut cinci bărbați și acum pe care‐l ai nu‐ți este bărbat. Aceasta ai spus adevărat. 19 Femeia îi zice: Doamne, văd că ești proroc. 20 Părinții noștri s‐au închinat în muntele acesta și voi ziceți că în Ierusalim este locul unde trebuie a se închina. 21 Isus îi zice: Crede‐mă, femeie, că vine ceasul când nu vă veți închina Tatălui nici în muntele acesta, nici în Ierusalim. 22 Voi vă închinați la ce nu știți, noi ne închinăm la ce știm, căci mântuirea este din iudei. 23 Ci vine ceasul și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și adevăr; căci și Tatăl caută astfel de închinători ai lui. 24 Dumnezeu este Duh și cei ce se închină lui trebuie să se închine în duh și adevăr. 25 Femeia îi zice: Știu că vine Mesia, (care se numește Hristos), când va veni acela ne va vesti toate. 26 Isus îi zice: Eu sunt: cel care‐ți vorbesc.
Trezirea din Samaria
27 Și la aceasta au venit ucenicii săi și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși nimeni n‐a zis: Ce cauți sau ce vorbești cu ea? 28 Deci femeia și‐a lăsat vasul de apă și a plecat în cetate. Și zice oamenilor: 29 Veniți, vedeți un om care mi‐a spus toate câte am făcut; nu cumva acesta este Hristosul? 30 Au ieșit din cetate și veneau spre el. 31 În timpul acesta ucenicii îl rugau zicând: Rabi, mănâncă. 32 Iar el le‐a zis: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n‐o știți. 33 Deci ucenicii ziceau unii către alții: Nu cumva i‐a adus cineva să mănânce? 34 Isus le zice: Mâncarea mea este ca să fac voia celui ce m‐a trimis și să săvârșesc lucrul lui. 35 Nu ziceți voi că sunt încă patru luni și vine secerișul? Iată eu vă zic, ridicați‐vă ochii și priviți semănăturile că sunt albe pentru seceriș. 36 Acum secerătorul primește plată și adună rod spre viață veșnică pentru ca să se bucure împreună și semănătorul și secerătorul. 37 Căci în aceasta este adevărat cuvântul că altul este semănătorul și altul secerătorul. 38 Eu v‐am trimis să secerați ce n‐ați muncit; alții au muncit și voi ați intrat în munca lor. 39 Și din cetatea aceea mulți dintre Samariteni au crezut în el pentru cuvântul femeii, care mărturisea: Mi‐a spus toate câte am făcut. 40 Deci când au venit samaritenii la el, îl rugau ca să rămână la ei și a rămas acolo două zile. 41 Și mult mai mulți au crezut pentru cuvântul lui 42 și ziceau femeii: Nu credem numai pentru vorbirea ta, căci noi înșine am auzit și știm că acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii.
Vindecarea fiului unui slujbaș împărătesc
43 Și după două zile a ieșit de acolo în Galileea. 44 Căci Isus însuși mărturisea că un proroc n‐are cinste în patria lui. 45 Deci când a venit în Galileea, l‐au primit bine galileenii, care văzuseră toate câte le făcuse în Ierusalim la sărbătoare; căci și ei veniseră la sărbătoare. 46 A venit deci iarăși în Cana Galileei, unde făcuse apa vin.
Și în Capernaum era un om împărătesc al cărui fiu era bolnav. 47 Când a auzit că Isus venise din Iudeea în Galileea, a plecat la el și l‐a rugat ca să se pogoare și să tămăduiască pe fiul său; căci era să moară. 48 Isus i‐a zis deci: Dacă nu veți vedea semne și minuni, nu veți crede. 49 Omul împărătesc îi zice: Doamne, pogoară‐te mai înainte de a muri copilul meu. 50 Isus îi zice: Du‐te, fiul tău trăiește. Omul s‐a încrezut în cuvântul pe care i‐l zisese Isus și s‐a dus. 51 Și pe când se pogora el acum, robii lui i‐au ieșit înainte zicând că copilul său trăiește. 52 A cercetat deci de la ei despre ceasul în care a fost mai bine. I‐au zis deci: Ieri la ceasul al șaptelea l‐au lăsat frigurile. 53 Deci tatăl a cunoscut că acela era ceasul în care îi zisese Isus: Fiul tău trăiește. Și a crezut el și toată casa lui. 54 Și acesta este iarăși al doilea semn pe care l‐a făcut Isus după ce a venit din Iudeea în Galileea.