Plângere asupra sorții poporului
Alef
1 Vai, cum s‑a întunecat aurul,
cum s‑a schimbat aurul cel curat!
Cum s‑au risipit pietrele sfinte
pe la colțurile tuturor străzilor!
Bet
2 Fiii Sionului cei atât de scumpi,
care prețuiau cât greutatea lor în aur,
sunt priviți acum, vai, ca niște vase de lut
făcute de mâinile unui olar!
Ghimel
3 Șacalii își apleacă țâța
și își alăptează puii,
dar fiicele poporului meu sunt nemiloase,
ca struții din pustiu.
Dalet
4 Sugarilor li se lipește limba
de cerul gurii, de sete;
copilașii cer pâine,
dar nimeni nu le frânge o bucată.
He
5 Cei ce mâncau bucate alese
zac acum sfârșiți pe străzi;
cei crescuți în purpură
îmbrățișează acum grămada de gunoi !
Vav
6 Vina fiicei poporului meu este mai mare
decât păcatul Sodomei,
care a fost distrusă într‑o clipă,
fără a fi atinsă de mână omenească.
Zayin
7 Prinții ei erau mai albi decât neaua,
mai curați decât laptele.
Trupul le era mai roz decât mărgeanul,
iar vinele lor erau de safir.
Het
8 Dar acum sunt negri tăciune
și nu-i mai recunoști pe stradă;
pielea le este întinsă pe oase, scorojită,
uscată ca lemnul.
Tet
9 Mai bună e soarta celor răpuși de sabie
decât a celor ce pier de foame,
cărora li se scurge viața,
străpunși de lipsa roadelor câmpului!
Yod
10 Mâini de femei pline de duioșie
au ajuns să-și fiarbă copiii
ca să aibă ele de mâncare,
când a venit dezastrul fiicei poporului meu.
Kaf
11 DOMNUL Și‑a vărsat toată urgia,
a turnat mânia Lui aprinsă,
și a pus în Sion un foc
care i-a mistuit temeliile.
Lamed
12 Nu credeau împărații pământului
și niciunul din locuitorii lumii
că potrivnicul, dușmanul, va intra
pe porțile Ierusalimului.
Mem
13 Toate, din cauza păcatelor profeților săi
și a nelegiuirilor preoților săi,
care au vărsat în mijlocul cetății
sângele celor nevinovați.
Nun
14 Căpeteniile sale rătăceau pe străzi,
cu hainele mânjite de sânge,
încât nimeni nu putea
să se atingă de hainele lor.
Sameh
15 „Necurat ! La o parte!”, li se striga.
„Da-ți-vă la o parte, nu vă atingeți!”
Când fugeau pribegind, se zicea printre neamuri:
„Să nu mai locuiască aici!”
Pe
16 Fața DOMNULUI i‑a împrăștiat:
nu-Și mai îndreaptă privirile spre ei.
Preoții nu mai sunt respectați
și nimeni nu are milă de bătrâni.
Ayin
17 Ni se împăienjeneau ochii
tot așteptând zadarnic ajutor!
La postul de veghe așteptam cu nerăbdare
un neam care nu ne-a izbăvit.
Țade
18 Dușmanii ne pândeau pașii ,
ca să nu mergem în piețele noastre;
se apropiase sfârșitul , ni se împliniseră zilele,
da, ne venise sfârșitul!
Qof
19 Cei ce ne urmăreau erau mai iuți
decât vulturii cerului:
ne‑au vânat pe munți,
ne-au pândit în pustiu.
Reș
20 Unsul DOMNULUI, suflarea vieții noastre ,
a fost prins în gropile lor;
el, despre care ziceam:
„Vom trăi la umbra lui printre neamuri.”
Sin
21 Bucură‑te și veselește-te, fiica Edomului,
locuitoarea țării Uț!
Dar și la tine va ajunge paharul ;
și tu te vei îmbăta și te vei dezgoli!
Tav
22 Fiica Sionului, pedeapsa ta s-a încheiat:
El nu te va mai trimite în exil;
dar ție, fiica Edomului, îți va pedepsi vina
și îți va da pe față păcatele.
Plângere asupra sorții poporului
1 Cum s‐a întunecat aurul! Cum s‐a schimbat aurul cel mai ales! Pietrele sfântului locaș sunt vărsate la capul fiecărei ulițe! 2 Fiii cei scumpi ai Sionului care pot fi cumpăniți cu aurul cel mai curat, cum sunt socotiți ca vasele de lut, lucrul mâinilor olarului! 3 Chiar și șacalii apleacă țâțele și își alăptează puii; fiica poporului meu a ajuns nemiloasă ca struții din pustie. 4 Limba sugarului se lipește de cerul gurii sale de sete. Pruncii cer pâine și nimeni nu le‐o rupe. 5 Cei ce mâncau bucate alese sunt nemângâiați pe ulițe. Cei crescuți pe cârmâziu îmbrățișează grămezile de gunoi. 6 Căci nelegiuirea fiicei poporului meu este mai mare decât păcatul Sodomei, care a fost surpată într‐o clipă și n‐au fost puse mâini peste ea. 7 Voievozii ei erau mai curați decât zăpada, mai albi decât laptele, mai rumeni la trup decât rubinele, lucirea lor era ca de safir; 8 fața lor este mai neagră decât negreala; nu se mai cunosc pe uliță. Pielea li s‐a lipit de oase, s‐a uscat, a ajuns ca lemnul. 9 Cei uciși de sabie sunt mai bine decât cei uciși de foame, căci aceștia se scurg străpunși de lipsa roadelor câmpului. 10 Mâinile femeilor miloase au fiert pe copiii lor. Ei le‐au fost mâncarea în prăpădul fiicei poporului meu! 11 Domnul și‐a îndestulat mânia, și‐a vărsat aprinderea mâniei sale și a aprins un foc în Sion care i‐a mistuit temeliile. 12 Împărații pământului și toți locuitorii lumii n‐au crezut că potrivnicul și vrăjmașul va intra în porțile Ierusalimului. 13 Aceasta este pentru păcatele prorocilor săi, pentru nelegiuirile preoților săi care au vărsat sângele celor drepți în mijlocul lui. 14 Ei rătăcesc ca orbii în ulițe, sunt mânjiți cu sânge, încât oamenii nu pot să se atingă de veșmintele lor. 15 Plecați, necuraților ! strigau către ei: Plecați, plecați! Nu vă atingeți!… Când fugeau și rătăceau oamenii ziceau între neamuri: Nu vor mai sta vremelnic aici. 16 Fața Domnului i‐a împrăștiat, el nu se va mai uita la ei. N‐au căutat la fața preoților, n‐au avut bunăvoință față de cei bătrâni. 17 Ochii noștri încă lâncezesc după ajutorul nostru zadarnic. În vegherea noastră am vegheat pentru un neam care nu putea să ne mântuiască. 18 Ei ne vânează pașii ca să nu umblăm pe ulițele noastre. Ni s‐a apropiat sfârșitul, ni s‐au împlinit zilele; căci ne‐a venit sfârșitul . 19 Urmăritorii noștri sunt mai iuți decât vulturii cerurilor; ne‐au urmărit prin munți, ne‐au pândit în pustie. 20 Suflarea nărilor noastre, unsul Domnului, s‐a prins în gropile lor, despre care ziceam: Vom trăi sub umbra lui între neamuri. 21 Bucură‐te și veselește‐te, fiică a Edomului, care locuiești în țara Uț! Va trece și la tine potirul ; te vei îmbăta și te vei dezgoli. 22 Pedeapsa nelegiuirii tale s‐a împlinit, fiică a Sionului, el nu te va mai strămuta; el îți va cerceta nelegiuirea, fiică a Edomului, îți va descoperi păcatele.