Anul sabatic
1 DOMNUL i‑a vorbit lui Moise pe muntele Sinai astfel: 2 „Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Când veți intra în țara pe care v‑o dau Eu, pământul să se odihnească, să aibă un sabat în cinstea DOMNULUI: 3 șase ani să‑ți semeni ogorul, șase ani să‑ți cureți via și să‑i strângi roadele, 4 dar anul al șaptelea să fie sabat, o vreme de odihnă pentru pământ, un sabat ținut în cinstea DOMNULUI – să nu‑ți semeni ogorul și să nu‑ți cureți via. 5 Să nu seceri ceea ce va crește de la sine după seceriș și să nu culegi strugurii din via ta necurățată: acesta să fie un an de odihnă pentru pământ. 6 Ceea ce rodește pământul în timpul sabatului său să vă slujească de hrană ție, robului și roabei tale, zilierului și celui ce locuiește la tine, străinilor care sunt cu tine, 7 vitelor tale și animalelor sălbatice din țara ta; tot rodul pământului să slujească de hrană.
Anul jubiliar
8 Să numeri șapte săptămâni de ani – de șapte ori șapte ani – și zilele acestor șapte săptămâni de ani vor face patruzeci și nouă de ani. 9 Să pui să sune șofarul îndelung în a zecea zi a lunii a șaptea; în Ziua Ispășirii, să pui să sune șofarul în toată țara voastră. 10 Să sfințiți anul al cincizecilea și să vestiți eliberarea în cuprinsul țării pentru toți locuitorii ei: acesta să fie pentru voi jubileul; fiecare dintre voi să se întoarcă la proprietatea lui și fiecare dintre voi să se întoarcă în familia lui. 11 Anul al cincizecilea să fie pentru voi jubileul. Să nu semănați , să nu secerați ceea ce va crește de la sine și să nu culegeți via necurățată, 12 căci este jubileul: să fie sfânt pentru voi. Să mâncați ceea ce va rodi ogorul de la sine.
13 În anul acesta jubiliar, să se întoarcă fiecare la proprietatea lui. 14 Când îi vindeți ceva aproapelui vostru sau când cumpărați ceva de la aproapele vostru, niciunul dintre voi să nu‑l înșele pe fratele lui. 15 Să cumperi de la aproapele tău socotind anii de la jubileu, și el să‑ți vândă socotind anii de recoltă. 16 Cu cât vor fi mai mulți ani, cu atât să ridici prețul și, cu cât vor fi mai puțini ani, cu atât să‑l scazi, căci el îți vinde numai numărul recoltelor. 17 Niciunul dintre voi să nu‑l înșele pe aproapele său, ci să vă temeți de Dumnezeul vostru, căci Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul vostru. 18 Împliniți rânduielile Mele, păziți hotărârile Mele și împliniți‑le, și veți locui fără frică în țară! 19 Țara își va da roadele, veți mânca pe săturate și veți locui fără frică în ea.
20 Dacă veți zice: ‘Ce vom mânca în anul al șaptelea, căci, iată, nu vom semăna și nu vom strânge recolta?’, 21 Eu voi rândui binecuvântarea Mea pentru voi în anul al șaselea, iar pământul va da recoltă pentru trei ani. 22 Când veți semăna în anul al optulea, veți mânca tot din vechea recoltă; până la al nouălea an, până la vremea recoltei, veți mânca din cele vechi.
23 Pământul să nu se vândă pentru totdeauna, căci pământul este al Meu , iar voi sunteți străini și venetici înaintea Mea . 24 De aceea, în toată țara pe care o veți stăpâni, să dați drept de răscumpărare pentru pământ. 25 Dacă fratele tău sărăcește și vinde o bucată din proprietatea lui, răscumpărătorul lui, ruda lui apropiată, să vină și să răscumpere ce a vândut fratele său. 26 Dacă un om nu are un răscumpărător, dar prosperă și găsește mijloace pentru răscumpărarea lui, 27 să socotească anii de la vânzare, să îi dea înapoi cumpărătorului diferența și să se întoarcă la proprietatea lui. 28 Dacă nu găsește mijloace ca să‑l recupereze, lucrul vândut să rămână în mâinile cumpărătorului până la anul jubiliar; la jubileu , lucrul acela să fie eliberat și omul să se întoarcă la proprietatea lui.
29 Dacă un om vinde o casă de locuit într‑o cetate cu ziduri, să aibă drept de răscumpărare până la împlinirea unui an de la vânzare; dreptul lui de răscumpărare să țină un an. 30 Dacă nu este răscumpărată înainte de împlinirea unui an întreg, casa dintr‑o cetate cu ziduri va rămâne pentru totdeauna a cumpărătorului și a urmașilor lui; să nu fie eliberată la jubileu. 31 Casele din sate care nu au ziduri împrejurul lor să fie privite ca ogoarele țării: ele vor putea fi răscumpărate; să fie eliberate la jubileu. 32 Cât privește cetățile leviților și casele din cetățile aflate în stăpânirea lor, leviții să aibă întotdeauna drept de răscumpărare. 33 Dacă vreunul dintre leviți vrea să facă o răscumpărare, casa vândută din cetatea aflată în stăpânirea lor să fie eliberată la jubileu , căci casele din cetățile leviților sunt proprietatea lor în mijlocul fiilor lui Israel. 34 Ogoarele de pășunat ale cetăților lor nu se vor putea vinde, căci ele sunt proprietatea leviților pe veci.
35 Dacă fratele tău sărăcește și brațul lui slăbește lângă tine, să‑l sprijini ca pe străin și pe venetic, ca să trăiască lângă tine. 36 Să nu iei de la el nici dobândă, nici camătă: să te temi de Dumnezeul tău, pentru ca fratele tău să trăiască lângă tine. 37 Să nu‑ți împrumuți banii cu dobândă și să nu‑ți împrumuți merindele pe camătă. 38 Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul tău. Eu v‑am scos din țara Egiptului, ca să vă dau țara Canaanului, ca să vă fiu Dumnezeu.
39 Dacă fratele tău sărăcește lângă tine și ajunge dator vândut față de tine, să nu‑l pui la muncă de rob, 40 ci să fie la tine ca un zilier, ca un venetic; să‑ți slujească până la anul jubiliar. 41 Atunci, să iasă de la tine împreună cu fiii lui și să se întoarcă în familia lui, la proprietatea părinților lui. 42 Ei sunt slujitorii Mei, pe care i‑am scos din țara Egiptului: să nu fie vânduți cum se vând robii. 43 Să nu‑l stăpânești cu asprime și să te temi de Dumnezeul tău. 44 Cât despre robii și roabele pe care le vei avea, de la neamurile dimprejurul vostru, de la ele să vă cumpărați robi și roabe. 45 Veți putea să cumpărați și dintre fiii străinilor care locuiesc lângă voi și din familiile lor care sunt cu voi și care se vor naște în țara voastră; ei să fie proprietatea voastră. 46 Puteți să îi lăsați moștenire fiilor voștri după voi, ca proprietate care se poate moșteni, și să‑i țineți robi pe veci. Cât despre frații voștri, fiii lui Israel, niciunul din voi să nu stăpânească peste fratele său cu asprime.
47 Dacă un străin sau un venetic prosperă, dar fratele tău sărăcește lângă el și ajunge dator vândut străinului care locuiește lângă tine sau vreunuia din familia străinului, 48 să aibă dreptul de a fi răscumpărat, după ce se va fi vândut: unul dintre frații lui să‑l răscumpere. 49 Unchiul lui sau fiul unchiului lui sau una din rudele lui de sânge să‑l răscumpere; dacă prosperă, să se răscumpere singur . 50 Să facă socoteala cu cumpărătorul lui, din anul când s‑a vândut până în anul jubiliar, și prețul vinderii sale să fie după numărul anilor, care vor fi ca ai unui zilier. 51 Dacă mai sunt încă mulți ani, va da o răscumpărare pe măsura prețului plătit pentru cumpărarea sa; 52 dacă mai rămân puțini ani până la anul jubiliar, să le facă socoteala și să dea o răscumpărare după numărul acestor ani. 53 Să fie la el ca un zilier tocmit cu anul și să nu se poarte cu asprime cu el sub ochii tăi. 54 Dacă nu este răscumpărat în niciunul din aceste feluri, să fie eliberat în anul jubiliar împreună cu fiii lui, 55 căci fiii lui Israel îmi sunt robi Mie: sunt robii Mei, pe care i‑am scos din țara Egiptului. Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul vostru.
Anul sabatic
1 Și Domnul a vorbit lui Moise pe muntele Sinai zicând: 2 Vorbește copiilor lui Israel și spune‐le: Când veți intra în țara pe care v‐o dau, țara să țină un sabat pentru Domnul. 3 Șase ani să‐ți semeni ogorul și șase ani să‐ți tai via și să‐ți strângi rodul ei. 4 Dar anul al șaptelea să fie un sabat de odihnă pentru țară, un sabat pentru Domnul. Să nu‐ți semeni ogorul și să nu‐ți tai via. 5 Să nu seceri ceea ce va crește de la sine din secerișul tău și să nu culegi strugurii din via ta netăiată: să fie un an de odihnă pentru țară. 6 Și sabatul țării să vă fie hrană, ție și robului tău și roabei tale și simbriașului tău și oaspetelui tău care stă vremelnic la tine, 7 și dobitoacelor tale și viețuitoarelor care sunt în țara ta: tot venitul ei va fi spre hrană.
Anul de veselie
8 Și să‐ți numeri șapte sabate de ani, de șapte ori șapte ani; și zilele celor șapte sabate de ani să‐ți fie patruzeci și nouă de ani. 9 Atunci să faci să răsune trâmbița cea tare în luna a șaptea în a zecea a lunii; în ziua ispășirilor să faceți să răsune trâmbița în toată țara voastră. 10 Și să sfințiți anul al cincizecelea și să vestiți slobozenie în țară tuturor locuitorilor ei; să vă fie o veselie; și să vă întoarceți fiecare la moșia lui și să vă întoarceți fiecare la familia lui. 11 Acest al cincizecelea an să vă fie o veselie; să nu semănați și să nu secerați cele crescute de la sine și să nu culegi strugurii viei netăiate. 12 Căci este o veselie; să vă fie sfânt ; să mâncați venitul lui din ce va da câmpul. 13 În acest an de veselie să vă întoarceți fiecare om la moșia sa. 14 Și când vindeți ceva aproapelui vostru sau cumpărați din mâna aproapelui vostru, să nu vă nedreptățiți unul pe altul. 15 Să cumperi de la aproapele tău după numărul anilor de la veselie; să‐ți vândă după numărul anilor de rod. 16 După mulțimea anilor să‐i mărești prețul și după împuținarea anilor să‐i scazi prețul, căci îți vinde numărul secerișurilor. 17 Și să nu vă nedreptățiți unul pe altul, ci să te temi de Dumnezeul tău: căci eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 18 Și să faceți orânduirile mele și să păziți judecățile mele și să le faceți, și veți locui în țara voastră fără temere . 19 Și țara își va da rodul și veți mânca până la săturare și veți locui în ea fără temere. 20 Și dacă veți zice: Ce vom mânca în anul al șaptelea? Iată nu vom semăna nici nu vom culege venitul nostru! 21 Atunci voi porunci binecuvântarea mea peste voi în anul al șaselea și va da rod pentru trei ani. 22 Și veți semăna în anul al optulea și veți mânca din roadele cele vechi până în anul al nouălea; până vor sosi roadele lui veți mânca din cele vechi. 23 Și pământul să nu se vândă de veci, căci pământul este al meu; căci voi sunteți la mine străini de loc și oaspeți. 24 Și în toată țara pe care o aveți în stăpânire să dați drept de răscumpărare pentru pământ. 25 Dacă fratele tău va sărăci și va vinde din moșia sa, atunci răscumpărătorul său, ruda lui cea mai de aproape, să vină și să răscumpere ce a vândut fratele său. 26 Și dacă omul nu are pe nimeni care să aibă drept de răscumpărare, și‐i dă mâna și are de ajuns pentru răscumpărarea lui, 27 atunci să socotească anii de la vinderea lui, și ceea ce va trece să întoarcă înapoi omului căruia i‐l vânduse și să se întoarcă la moșia sa. 28 Și dacă mâna lui n‐a găsit de ajuns ca să i‐l înapoieze, atunci ceea ce a vândut să rămână în mâna cumpărătorului până la anul de veselie: și în anul de veselie să iasă și vânzătorul să se întoarcă în moșia sa. 29 Și dacă cineva a vândut o casă de locuit într‐o cetate cu zid, atunci să aibă dreptul de răscumpărare până la sfârșitul anului vinderii ei; un an deplin să aibă dreptul de răscumpărare. 30 Și dacă nu va fi răscumpărată până la împlinirea unui an întreg, atunci casa care este în cetatea cu zid va rămânea de veci în mâna celui ce a cumpărat‐o, în neamurile sale; să nu iasă în anul de veselie. 31 Dar casele satelor, care n‐au zid împrejurul lor, să fie socotite ca ogoarele țării: să poată fi răscumpărate și ele să iasă în anul de veselie. 32 Dar cât pentru cetățile leviților, casele din cetățile din moșia lor, leviții să aibă drept veșnic de răscumpărare. 33 Și dacă cineva va răscumpăra de la unul din leviți, atunci casa vândută în cetatea moșiei sale să iasă în anul de veselie, căci casele din cetățile leviților sunt moșia lor între copiii lui Israel. 34 Și câmpul ocolului dimprejurul cetăților lor să nu se vândă, căci este moșia lor de veci. 35 Și când fratele tău va sărăci și mâna lui se va clătina lângă tine, atunci să‐l sprijinești , fie străin de loc sau oaspete ca să trăiască cu tine. 36 Să nu iei de la el nici camătă, nici dobândă, ci teme‐te de Dumnezeul tău, ca fratele tău să trăiască cu tine. 37 Să nu‐i dai argintul tău cu camată, nici să nu‐i împrumuți bucatele tale cu dobândă. 38 Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, care v‐am scos din țara Egiptului, ca să vă dau țara Canaan, ca să fiu Dumnezeul vostru. 39 Și dacă fratele tău va sărăci lângă tine și se va vinde ție, să nu‐l silești să‐ți facă muncă de rob. 40 Să fie cu tine ca un simbriaș și ca un oaspete; să slujească la tine până la anul de veselie. 41 Atunci să iasă de la tine, el și copiii lui cu el, și să se întoarcă la familia sa și să se întoarcă în moșia părinților săi. 42 Căci ei sunt robii mei pe care i‐am scos din țara Egiptului; ei să nu se vândă ca robi. 43 Să nu‐l stăpânești cu asprime , ci să te temi de Dumnezeul tău. 44 Și robul tău și roaba ta pe care‐i vei avea, din neamurile care sunt împrejurul vostru, din ele să vă cumpărați robi și roabe. 45 Și, dintre copiii străinilor care stau vremelnic între voi, din ei să cumpărați și din familiile care sunt cu voi, pe care i‐au născut în țara voastră; și ei vor fi stăpânirea voastră. 46 Și să‐i lăsați de moștenire copiilor voștri după voi, ca să‐i moștenească drept stăpânire; pe ei să‐i faceți robii voștri în veac, dar cât despre frații voștri, copiii lui Israel, să nu stăpâniți unul peste altul cu asprime. 47 Și dacă un străin de loc sau unul care stă vremelnic cu tine, va ajunge bogat și fratele tău lângă el va sărăci și se va vinde străinului de loc care stă vremelnic cu tine, sau unei seminții din familia străinului: 48 după ce se va fi vândut, să aibă dreptul să fie răscumpărat; unul din frații săi îl poate răscumpăra. 49 Îl poate răscumpăra sau unchiul său sau fiul unchiului său; îl poate răscumpăra sau unul care este ruda lui de aproape din familia lui, sau el însuș, dacă‐i va da mâna, se poate răscumpăra singur . 50 Și să facă socoteală cu cumpărătorul său de la anul în care i‐a fost vândut până la anul de veselie și prețul vinderii sale să fie după numărul anilor; va fi cu el după zilele unui simbriaș. 51 Și dacă mai sunt încă mulți ani, să înapoieze prețul răscumpărării sale după ei din argintul cumpărării lui. 52 Și dacă vor fi puțini ani până la anul de veselie, să facă socoteală cu el; să‐i înapoieze prețul răscumpărării sale după numărul anilor lui. 53 Să fie la el ca un simbriaș an cu an; să nu‐l stăpânească cu asprime înaintea ochilor tăi. 54 Și dacă nu va fi răscumpărat prin unul din aceste feluri, să iasă în anul de veselie el și copiii lui cu el. 55 Căci copiii lui Israel sunt robii mei; ei sunt robii mei pe care i‐am scos din țara Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.