Complotul împotriva lui Isus
(Matei 26:1‑5Matei 14‑16. Marcu 14:1‑2Marcu 10‑11. Ioan 11:45‑53)1 Se apropia Sărbătoarea Azimelor, numită Paște. 2 Preoții de seamă și cărturarii tot căutau cum să‑L omoare pe Isus , căci se temeau de popor. 3 Satana a intrat în Iuda, zis și Iscariotul, care era din numărul celor doisprezece. 4 Acesta s‑a dus să se înțeleagă cu preoții de seamă și cu căpeteniile străjerilor Templului cum să‑L dea în mâinile lor. 5 Ei s‑au bucurat și s‑au învoit să‑i dea bani. 6 Iuda a încuviințat și căuta un prilej potrivit să‑L dea pe Isus în mâinile lor fără știrea mulțimii.
Pregătirea pentru Paște
(Matei 26:17‑25. Marcu 14:12‑21. Ioan 13:21‑30)7 A venit ziua Sărbătorii Azimelor, când trebuia jertfit mielul de Paște. 8 Isus i‑a trimis pe Petru și pe Ioan, zicând: „Mergeți și pregătiți‑ne Paștele, ca să mâncăm!” 9 „Unde vrei să‑l pregătim?”, L‑au întrebat ei. 10 El le‑a răspuns: „Iată, când veți intra în cetate, vă va ieși în cale un om care duce un ulcior cu apă; mergeți după el în casa în care va intra 11 și spuneți‑i stăpânului casei: «Învățătorul îți zice: ‘Unde este odaia în care să mănânc Paștele cu ucenicii Mei?’» 12 Și vă va arăta o cameră mare, sus, gata așternută; acolo să pregătiți.” 13 Ei au plecat și au găsit după cum le spusese El. Și au pregătit Paștele.
Cina cea de taină
(Matei 26:26‑30. Marcu 14:22‑26. 1 Corinteni 11:23‑25)14 Când a sosit ceasul, Isus a stat la masă și, împreună cu El, [cei doisprezece] apostoli. 15 El le‑a zis: „Am dorit mult să mănânc Paștele acesta cu voi înainte de patima Mea; 16 căci vă spun că nu‑l voi mai mânca până când nu se va împlini în Împărăția lui Dumnezeu.” 17 Și luând un pahar, a adus mulțumire și a zis: „Luați‑l și împărțiți‑l între voi; 18 căci vă spun că nu voi mai bea de acum din rodul viței până când nu va veni Împărăția lui Dumnezeu.” 19 Apoi a luat o pâine, a adus mulțumire, a frânt‑o și le‑a dat‑o, zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi. Să faceți aceasta în amintirea Mea.” 20 La fel a făcut cu paharul, după ce au cinat, zicând: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu, care se varsă pentru voi. 21 Dar , iată, mâna celui ce mă vinde este cu Mine la masă. 22 Fiul Omului negreșit se duce, după cum este rânduit. Dar vai de omul acela prin care este vândut!” 23 Și au început să se întrebe unii pe alții cine dintre ei avea să facă lucrul acesta.
Cine este cel mai mare?
24 Între ucenici s‑a iscat și o neînțelegere: care dintre ei să fie socotit mai mare? 25 Isus le‑a zis: „Regii popoarelor domnesc peste ele și cei ce le stăpânesc sunt numiți binefăcători. 26 Voi să nu fiți așa! Ci acela care este mai mare între voi să fie ca cel mai mic, iar cel ce cârmuiește, ca cel ce slujește. 27 Căci cine este mai mare: cel ce stă la masă sau cel ce slujește? Oare nu cine stă la masă? Și totuși, Eu sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujește.
28 Voi sunteți cei care ați rămas totdeauna cu Mine în încercările Mele. 29 De aceea vă pregătesc Împărăția, așa cum Tatăl Meu Mi‑a pregătit‑o Mie, 30 ca să mâncați și să beți la masa Mea, în Împărăția Mea, și să stați pe tronuri pentru a judeca cele douăsprezece seminții ale lui Israel.”
Vestirea lepădării lui Petru
(Matei 26:31‑35. Marcu 14:27‑31. Ioan 13:36‑38)31 [Domnul a zis]: „Simone, Simone, iată, Satana v‑a cerut ca să vă cearnă ca pe grâu, 32 însă Eu M‑am rugat pentru tine ca să nu ți se piardă credința. Iar tu, după ce te vei întoarce, să‑i întărești pe frații tăi.” 33 Dar el I‑a răspuns: „Doamne, cu Tine sunt gata să merg și în temniță, și la moarte.” 34 Isus i‑a zis: „Petre, îți spun că nu va cânta astăzi cocoșul, că vei și tăgădui de trei ori că Mă cunoști.”
Sfaturi pentru vremea încercării
35 Apoi le‑a mai zis: „Când v‑am trimis fără pungă, fără traistă și fără sandale, ați dus lipsă de ceva?” „De nimic”, I‑au răspuns ei. 36 Și El le‑a zis: „Acum, dimpotrivă, cine are o pungă s‑o ia; la fel și traista; iar cine nu are sabie să‑și vândă haina și să‑și cumpere una . 37 Căci vă spun că trebuie să se împlinească în Mine ceea ce este scris: El a fost socotit în rândul celor nelegiuiți. Și cele privitoare la Mine se împlinesc.” 38 „Doamne”, I‑au spus ei, „iată aici două săbii.” El le‑a răspuns: „Ajunge!”
Ghetsimani
(Matei 26:36‑46. Marcu 14:32‑42)39 După ce a ieșit, a mers , ca de obicei, pe Muntele Măslinilor, iar ucenicii L‑au urmat. 40 Când a ajuns acolo, le‑a zis: „Rugați‑vă să nu ajungeți în ispită !” 41 Apoi S‑a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat și a început să Se roage, 42 zicând: „Tată, dacă voiești, îndepărtează paharul acesta de la Mine! Dar nu voia Mea să se facă, ci a Ta.” 43 Atunci I s‑a arătat un înger din cer, care L‑a întărit. 44 Iar El, cuprins de agonie , a început să Se roage și mai fierbinte; iar sudoarea I s‑a făcut ca niște picături de sânge, care cădeau pe pământ. 45 După ce S‑a ridicat de la rugăciune, a venit la ucenici și i‑a găsit adormiți de întristare. 46 Atunci le‑a zis: „De ce dormiți? Ridicați‑vă și rugați‑vă să nu ajungeți în ispită!”
Prinderea lui Isus
(Matei 26:47‑56. Marcu 14:43‑50. Ioan 18:3‑11)47 Pe când vorbea El încă, iată că a venit o mulțime, și cel ce se numea Iuda, unul dintre cei doisprezece, mergea în fruntea ei. El s‑a apropiat de Isus ca să‑L sărute. 48 Și Isus i‑a zis: „Iuda, cu o sărutare Îl vinzi tu pe Fiul Omului?” 49 Văzând ce avea să se întâmple, cei ce erau cu Isus au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?” 50 Și unul dintre ei l‑a lovit pe slujitorul marelui‑preot și i‑a tăiat urechea dreaptă. 51 Dar Isus a zis: „Încetați! Până aici!” Și atingându‑i aceluia urechea, l‑a vindecat. 52 Isus le‑a zis apoi celor ce veniseră împotriva Lui, preoților de seamă, căpeteniilor străjerilor Templului și bătrânilor: „Ați ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege? 53 În toate zilele eram cu voi în Templu, și n‑ați pus mâna pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru și puterea întunericului.”
Tăgăduirea lui Petru
(Matei 26:57‑58Matei 69‑75. Marcu 14:53‑54Marcu 66‑72. Ioan 18:12‑18Ioan 25‑27)54 După ce L‑au prins, L‑au luat și L‑au dus în casa marelui‑preot. Petru Îl urma de departe. 55 Slujitorii au aprins un foc în mijlocul curții și stăteau jos, iar Petru s‑a așezat printre ei. 56 O slujnică l‑a văzut stând lângă foc, l‑a privit țintă și a zis: „Și acesta era cu el.” 57 Dar Petru a tăgăduit, zicând: „Femeie, nu‑L cunosc!” 58 Puțin mai târziu, l‑a văzut altul și a zis: „Și tu ești dintre ei.” Dar Petru a răspuns: „Omule, nu sunt!” 59 Un ceas mai târziu, altul a întărit acest lucru , zicând: „Cu adevărat și acesta era cu el, căci este galileean.” 60 Petru a răspuns: „Omule, nu știu ce spui!” Îndată, pe când el încă vorbea, a cântat cocoșul. 61 Domnul S‑a întors și l‑a privit țintă pe Petru. Atunci , Petru și‑a amintit de cuvântul pe care i‑l spusese Domnul: „Înainte să cânte cocoșul astăzi, te vei lepăda de Mine de trei ori.” 62 Așa că a ieșit afară și a plâns cu amar.
Isus, condamnat de Sinedriu
(Matei 26:59‑68. Marcu 14:55‑65. Ioan 18:13‑14Ioan 19‑24)63 Oamenii care‑L păzeau [pe Isus] Îl batjocoreau și‑L băteau. 64 L‑au legat la ochi, [Îl loveau peste față] și‑L întrebau: „Profețește, cine te‑a lovit?” 65 Și rosteau împotriva Lui multe alte blasfemii.
66 Când s‑a făcut ziuă, bătrânii poporului, preoții de seamă și cărturarii s‑au adunat și L‑au adus pe Isus la Sinedriul lor. 67 Ei I‑au zis: „Dacă ești tu Hristosul, spune‑ne!” Isus le‑a răspuns: „Dacă vă voi spune, nu veți crede. 68 Dacă vă voi întreba, nu‑Mi veți răspunde, [nici nu‑Mi veți da drumul]. 69 De acum , Fiul Omului va sta la dreapta puterii lui Dumnezeu.” 70 Atunci toți au zis: „Așadar, ești tu Fiul lui Dumnezeu?” Și El le‑a răspuns: „Voi înșivă spuneți că sunt.” 71 Atunci ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înșine am auzit‑o din gura lui.”
Sfat împotriva lui Isus
1 Și se apropia sărbătoarea azimilor care se numește Paști. 2 Și mai marii preoților și cărturarii căutau cum să‐l răpună căci se temeau de popor. 3 Și Satana a intrat în Iuda, care se numește Iscarioteanul, fiind din numărul celor doisprezece. 4 Și el a plecat și a vorbit cu mai marii preoților și cu căpeteniile oastei cum să li‐l dea prins. 5 Și ei s‐au bucurat și s‐au legat să‐i dea argint. 6 Și el s‐a învoit și căuta vreme nimerită ca să‐l dea lor fără știrea gloatei.
Prăznuirea Paștelor
7 Și a venit ziua azimilor în care trebuia să fie înjunghiate Paștile. 8 Și a trimis pe Petru și pe Ioan zicând: Duceți‐vă și pregătiți‐ne Paștile ca să mâncăm. 9 Și ei i‐au zis: Unde voiești să pregătim? 10 Iar el le‐a zis: Iată, când veți intra în cetate, va ieși înaintea voastră un om ducând un vas de pământ cu apă; urmați‐l în casa în care intră. 11 Și veți spune stăpânului casei: Învățătorul îți zice: Unde este odaia de oaspeți unde să mănânc Paștile cu ucenicii mei? 12 Și el vă va arăta o odaie mare de sus așternută: acolo pregătiți. 13 Și ei s‐au dus și au găsit după cum le spusese și au pregătit Paștile. 14 Și când a venit ceasul, s‐a așezat la masă și apostolii împreună cu el. 15 Și a zis către ei: Cu dor am dorit să mănânc aceste Paști cu voi înainte de pătimirea mea. 16 Căci vă spun că nu le mai mănânc până când vor fi împlinite în Împărăția lui Dumnezeu. 17 Și a primit un pahar și a mulțumit și a zis: Luați acesta și împărțiți‐l între voi. 18 Căci vă spun, nu voi bea deloc de‐acum din rodul viței până când va veni Împărăția lui Dumnezeu. 19 Și a luat pâine și a mulțumit și a frânt‐o și le‐a dat‐o zicând: Acesta este trupul meu care se dă pentru voi: aceasta faceți spre amintirea mea. 20 Și paharul tot așa, după cinare, zicând: Acest pahar este legământul cel nou în sângele meu care se varsă pentru voi.
Descoperirea vânzătorului
21 Însă iată, mâna celui ce mă dă prins este cu mine pe masă. 22 Pentru că Fiul omului se duce după cum a fost hotărât: însă vai de omul acela prin care este dat prins! 23 Și ei au început să cerceteze împreună între ei cine dintre ei ar fi cel ce are să făptuiască aceasta.
Care este cel mai mare?
24 Și s‐a iscat și o pricire între ei cine din ei este socotit a fi mai mare. 25 Iar el le‐a zis: Împărații Neamurilor domnesc peste ele și cei ce stăpânesc asupra lor se numesc binefăcători. 26 Dar voi nu veți fi așa: ci cel ce este mai mare între voi să fie ca cel mai tânăr și cel ce este căpetenie ca cel ce slujește. 27 Căci cine este mai mare: cel ce șade la masă sau cel ce slujește? Oare nu cel ce șade la masă? Iar eu sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujește. 28 Iar voi sunteți aceia care ați rămas cu mine în ispitele mele. 29 Și eu vă întocmesc o împărăție, după cum mi‐a întocmit‐o mie Tatăl meu, 30 ca să mâncați și să beți la masa mea, în împărăția mea, și veți ședea pe scaune de domnie judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel.
Înștiințarea lui Petru
31 Simone, Simone, iată Satana v‐a cerut pentru sine ca să vă cearnă ca pe grâu. 32 Dar eu am făcut cerere pentru tine ca să nu se întunece credința ta; și tu, când te vei întoarce, întărește pe frații tăi. 33 Iar el i‐a zis: Doamne, cu tine sunt gata să merg și la temniță și la moarte. 34 Iar el a zis: Îți spun, Petre, nu va cânta azi cocoșul, până vei tăgădui de trei ori: că nu mă cunoști. 35 Și le‐a zis: Când v‐am trimis fără pungă și traistă și încălțăminte, ați avut lipsă de ceva? Iar ei au zis: De nimic. 36 Și le‐a zis: Acum dar, cine are o pungă s‐o ia, asemenea și traistă; și cine n‐are, să‐și vândă veșmântul și să cumpere o sabie. 37 Căci vă spun că trebuie să se împlinească în mine aceasta ce este scris: Și a fost socotit cu cei fărădelege. Căci cele despre mine au sfârșit. 38 Iar ei au zis: Doamne, iată două săbii aici. Și el le‐a zis: Este destul.
Ghetsimani
39 Și a ieșit și s‐a dus după obiceiul său în muntele Măslinilor; și ucenicii l‐au urmat și ei. 40 Și când a fost la locul acela, le‐a zis: Rugați‐vă ca să nu intrați în ispită. 41 Și el s‐a dus la o parte de la ei, ca la o aruncătură de piatră și a îngenuncheat și se ruga, 42 zicând: Tată, dacă voiești, treacă acest pahar de la mine; însă nu voia mea să se facă, ci a ta. 43 Și i s‐a arătat un înger din cer, întărindu‐l. 44 Și fiind în luptă grea, se ruga mai stăruitor. Și sudoarea lui s‐a făcut ca niște picături mari de sânge care cădeau jos la pământ. 45 Și când s‐a sculat de la rugaciune, a venit la ucenici și i‐a găsit adormiți de întristare. 46 Și le‐a zis: Pentru ce dormiți? Sculați‐vă și rugați‐vă ca să nu intrați în ispită.
Prinderea lui Isus
47 Pe când vorbea el încă, iată o gloată și cel ce se numește Iuda, unul din cei doisprezece, venea înaintea lor și s‐a apropiat de Isus ca să‐l sărute. 48 Iar Isus i‐a zis: Iudo, prin sărutare dai (prins) pe Fiul omului? 49 Iar cei ce erau pe lângă el, când au văzut ce are să fie, au zis: Doamne, să lovim cu sabia? 50 Și unul din ei a lovit pe robul marelui preot și i‐a tăiat urechea dreaptă. 51 Iar Isus a răspuns și a zis: Lăsați, până aici. Și i‐a atins urechea și l‐a vindecat. 52 Și Isus a zis către mai marii preoților și căpeteniile Templului și bătrânii care veniseră la el: Ați ieșit ca la un tâlhar cu săbii și ciomege? 53 În fiecare zi când eram cu voi în Templu n‐ați întins mâinile asupra mea; dar acesta este ceasul vostru și puterea întunericului.
Tăgăduirea lui Petru
54 Și l‐au prins și l‐au dus și l‐au băgat în casa marelui preot. Iar Petru urma de departe. 55 Și când au aprins un foc în mijlocul curții și s‐au așezat jos împreună, ședea și Petru în mijlocul lor. 56 Și o slujnică văzându‐l stând la lumina focului și uitându‐se țintă la el, a zis: Și acesta era cu el. 57 Iar el a tăgăduit, zicând: Nu‐l știu, femeie. 58 Și peste puțin l‐a văzut altul și a zis: Și tu ești unul dintre ei. Iar Petru a zis: Omule, nu sunt. 59 Și trecând ca un ceas, un altul întărea, zicând: Într‐adevăr și acesta era cu el, căci este și galileean. 60 Iar Petru a zis: Omule, nu știu ce zici. Și îndată, pe când vorbea el încă, a cântat cocoșul. 61 Și Domnul s‐a întors și s‐a uitat la Petru. Și Petru și‐a adus aminte de cuvântul Domnului, cum îi zisese: Mai înainte de a cânta azi cocoșul, mă vei tăgădui de trei ori. 62 Și a ieșit afară și a plâns cu amar.
Isus înaintea Sinedriului. Osândirea
63 Și bărbații care țineau pe Isus îl luau în râs și‐l băteau. 64 Și‐i acopereau ochii și‐l întrebau zicând: Prorocește: cine este care te‐a lovit? 65 Și multe altele ziceau împotriva lui, hulindu‐l. 66 Și cum s‐a făcut ziuă, bătrânimea poporului, mai marii preoților și cărturarii s‐au adunat laolaltă și l‐au dus la sinedriul lor, zicând: 67 Dacă ești tu Hristosul, spune‐ne. Iar el le‐a zis: Dacă vă voi spune, nu veți crede nicidecum. 68 Și dacă vă voi întreba, nu veți răspunde nicidecum. 69 Iar de‐acum Fiul omului va ședea la dreapta puterii lui Dumnezeu. 70 Și toți au zis: Ești tu deci Fiul lui Dumnezeu? Iar el a zis către ei: Voi înșivă ziceți că sunt. 71 Iar ei au zis: Ce mai avem trebuință de mărturie? Căci noi înșine am auzit din gura lui.