Isus, Domn al sabatului
(Matei 12:1‑8. Marcu 2:23‑28)1 S‑a întâmplat că, într‑o zi de sabat, Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau în palme și le mâncau. 2 Unii dintre farisei au zis: „De ce faceți ce nu este îngăduit în ziua sabatului?” 3 Isus le‑a răspuns și le‑a zis: „Oare n‑ați citit ce a făcut David când el și cei ce erau împreună cu el au flămânzit? 4 Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, a luat pâinile pentru înfățișare – pe care nu este îngăduit să le mănânce decât preoții – a mâncat din ele și le‑a dat și celor ce erau cu el?” 5 Și le zicea: „Fiul Omului este Domn al sabatului.”
Vindecarea omului cu mâna uscată
(Matei 12:9‑14. Marcu 3:1‑6)6 Într‑o altă zi de sabat, Isus a intrat în sinagogă și îi învăța pe oameni . Acolo se afla un om a cărui mână dreaptă era uscată. 7 Cărturarii și fariseii Îl pândeau pe Isus să vadă dacă va vindeca în ziua sabatului, ca să‑I găsească pricină de învinuire. 8 Dar El le știa gândurile; și i‑a zis omului care avea mâna uscată: „Ridică‑te și stai în mijloc!” El s‑a ridicat. 9 Și Isus le‑a zis: „Vă întreb: este îngăduit în ziua sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi o viață sau să o pierzi?” 10 Atunci Și‑a rotit privirile peste ei toți și i‑a zis omului: „Întinde‑ți mâna!” El a făcut întocmai, și mâna s‑a făcut sănătoasă [ca și cealaltă]. 11 Ei s‑au umplut de mânie și s‑au sfătuit ce să‑I facă lui Isus.
Alegerea celor doisprezece apostoli
(Matei 10:1‑4. Marcu 3:13‑19)12 În zilele acelea, Isus a mers pe munte să Se roage și a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. 13 Când s‑a făcut ziuă, i‑a chemat pe ucenicii Săi și a ales dintre ei doisprezece, pe care i‑a numit apostoli: 14 Simon, pe care l‑a numit și Petru, Andrei, fratele lui, Iacov, Ioan, Filip, Bartolomeu, 15 Matei, Toma, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon, numit Zelotul, 16 Iuda, fiul lui Iacov, și Iuda Iscariot, care L‑a și vândut.
Isus învață poporul și vindecă bolnavi
(Matei 4:23‑25)17 A coborât împreună cu ei și S‑a oprit pe o câmpie, unde se afla o mare mulțime de ucenici de‑ai Lui și mulți oameni din toată Iudeea, din Ierusalim și din ținutul de coastă al Tirului și Sidonului. 18 Ei veniseră să‑L asculte și să fie vindecați de boli. Cei chinuiți de duhuri necurate erau vindecați 19 și toată mulțimea căuta să‑L atingă, pentru că din El ieșea o putere care‑i vindeca pe toți.
Predica de pe munte. Fericirile
(Matei 5:1‑12)20 Atunci, Isus Și‑a ridicat ochii spre ucenicii Săi și a zis:
„Ferice de voi, care sunteți săraci,
căci a voastră este Împărăția lui Dumnezeu!
21 Ferice de voi, care flămânziți acum,
căci vă veți sătura!
Ferice de voi, care plângeți acum,
căci veți râde!
22 Ferice va fi de voi când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni, vă vor batjocori și vor lepăda numele vostru ca pe ceva rău
din pricina Fiului Omului!
23 Bucurați‑vă în ziua aceea și tresăltați de veselie, căci, iată, răsplata voastră este mare în cer; fiindcă tot așa le făceau părinții lor și profeților!
24 Dar vai de voi, bogaților,
pentru că voi vă primiți acum mângâierea!
25 Vai de voi, care vă îmbuibați acum,
căci veți flămânzi!
Vai [de voi], care râdeți acum,
căci veți jeli și veți plânge!
26 Vai de voi când toți oamenii vă vor vorbi de bine,
căci tot așa le făceau și părinții lor profeților mincinoși!
Iubirea vrăjmașilor
(Matei 5:38‑48Matei 7:12a)27 Dar Eu vă spun vouă, care Mă ascultați: iubiți‑i pe vrăjmașii voștri, faceți‑le bine celor ce vă urăsc, 28 binecuvântați‑i pe cei ce vă blestemă, rugați‑vă pentru cei ce se poartă rău cu voi! 29 Celui ce te lovește peste un obraz dă‑i‑l și pe celălalt, iar pe cel care‑ți ia haina nu‑l împiedica să‑ți ia și cămașa. 30 Oricui îți cere dă‑i, și celui ce‑ți ia cu sila ce este al tău nu i‑l cere înapoi!
31 Cum vreți să vă facă vouă oamenii, tot așa faceți‑le și voi lor! 32 Dacă îi iubiți pe cei ce vă iubesc, ce merit aveți? Și păcătoșii îi iubesc pe cei care‑i iubesc pe ei. 33 Dacă le faceți bine celor ce vă fac bine, ce merit aveți? Și păcătoșii fac la fel. 34 Și dacă le dați cu împrumut celor de la care așteptați să primiți înapoi, ce merit aveți? Și păcătoșii le dau cu împrumut păcătoșilor ca să ia înapoi tot atât. 35 Voi însă iubiți‑i pe vrăjmașii voștri, faceți bine și dați cu împrumut fără să așteptați ceva în schimb! Răsplata voastră va fi mare și veți fi astfel fiii Celui Preaînalt; căci El este bun și cu cei nerecunoscători și răi.
36 Fiți [deci] milostivi, după cum și Tatăl vostru este milostiv!
Despre judecarea semenilor
(Matei 7:1‑5)37 Nu judecați, și nu veți fi judecați; nu osândiți, și nu veți fi osândiți; iertați, și vi se va ierta! 38 Dați , și vi se va da; ba încă vi se va turna în poală o măsură bună, îndesată, clătinată, care va da pe dinafară. Căci cu ce măsură măsurați, cu aceea vi se va măsura.”
39 Le‑a spus și o pildă: „Oare poate un orb să‑l călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă? 40 Ucenicul nu este mai presus de învățător, iar ucenicul desăvârșit va fi ca învățătorul lui.
41 De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, și nu te uiți cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? 42 [Sau] cum poți să‑i zici fratelui tău: «Frate, lasă‑mă să scot paiul din ochiul tău» și, când colo, tu nu vezi bârna din ochiul tău? Fățarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, și atunci vei vedea deslușit să scoți paiul din ochiul fratelui tău!
Profeții mincinoși
(Matei 7:15‑20Matei 12:34b‑35)43 Nu există pom bun care să facă rod rău, nici pom rău care să facă rod bun. 44 Orice pom se cunoaște după rodul lui. Nu se adună smochine din mărăcini și nici struguri nu se culeg din spini. 45 Omul bun scoate ce este bun din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate ce este rău din [vistieria] rea [a inimii lui]. Căci din prisosul inimii vorbește gura.
Casa zidită pe stâncă
(Matei 7:24‑27)46 De ce‑Mi ziceți: «Doamne, Doamne!» și nu faceți ce spun Eu? 47 Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele și le înfăptuiește: 48 se aseamănă cu un om care, zidind o casă, a săpat adânc și a pus temelia pe stâncă. A venit un puhoi de ape și s‑a năpustit șuvoiul peste casa aceea, dar n‑a putut s‑o clatine, pentru că a fost bine zidită. 49 Dar cine aude și nu face se aseamănă cu un om care a zidit o casă pe pământ, fără temelie. S‑a năpustit șuvoiul asupra ei, ea s‑a surpat îndată, iar prăbușirea acelei case a fost mare.”
Spicele de grâu și Sabatul
1 Și a fost așa : într‐un Sabat trecea prin holde și ucenicii lui smulgeau spice și mâncau, frecându‐le cu mâinile. 2 Și unii din farisei au zis: Pentru ce faceți ce nu se cade a face în Sabat? 3 Și Isus a răspuns și le‐a zis: Nici aceasta n‐ați citit, ce a făcut David când a flămânzit el și cei ce erau cu el? 4 Cum a intrat în casa lui Dumnezeu și a luat și a mâncat pâinile punerii înainte și a dat și celor cu el, pe care nu se cade să le mănânce decât numai preoții? 5 Și le zicea: Fiul omului este Domn și al Sabatului.
Omul cu mâna uscată
6 Și a fost așa : în alt Sabat a intrat în sinagogă și‐i învăța. Și acolo era un om. Și mâna lui dreaptă era uscată. 7 Și cărturarii și fariseii îl pândeau dacă tămăduiește în Sabat, ca să găsească de ce să‐l învinuiască. 8 Iar el le știa gândurile și a zis omului care avea mâna uscată: Scoală‐te și stai în mijloc. Și el s‐a sculat și a stat. 9 Și Isus le‐a zis: Vă întreb: se cade în Sabat a face bine sau a face rău, a mântui un suflet sau a‐l pierde? 10 Și s‐a uitat împrejur peste toți și i‐a zis: Întinde‐ți mâna. Iar el a făcut așa și mâna i s‐a făcut sănătoasă. 11 Iar ei s‐au umplut de furie și vorbeau unii către alții între ei ce să facă lui Isus.
Alegerea celor doisprezece
12 Și a fost așa : în zilele acelea el a ieșit la munte ca să se roage; și a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. 13 Și când s‐a făcut ziuă a chemat la sine pe ucenicii săi și a ales dintre ei doisprezece pe care i‐a numit și apostoli: 14 pe Simon pe care l‐a numit și Petru și pe Andrei, fratele lui, și pe Iacov și Ioan și pe Filip și Bartolomeu, 15 și pe Matei și Toma și pe Iacov al lui Alfeu și pe Simon numit Zilotul, 16 și pe Iuda al lui Iacov, și pe Iuda Iscarioteanul, care s‐a făcut și vânzător.
Felurite vindecări
17 Și după ce s‐a pogorât cu ei, a stat pe un loc șes precum și gloată multă de ucenici ai săi și o mulțime mare de popor din toată Iudeea și Ierusalim și de pe marginea mării Tirului și Sidonului, care veniseră să‐l asculte și să fie vindecați de bolile lor. 18 Și cei bântuiți de duhuri necurate erau tămăduiți. 19 Și toată gloata căuta să‐l atingă pentru că o putere ieșea din el și‐i vindeca pe toți.
Fericirile
20 Și el și‐a ridicat ochii spre ucenicii săi și zicea: Fericiți sunteți voi cei săraci, pentru că a voastră este Împărăția lui Dumnezeu. 21 Fericiți sunteți voi cei flămânzi acum, pentru că veți fi săturați. Fericiți sunteți voi, cei ce plângeți acum, pentru că veți râde. 22 Fericiți sunteți voi când vă vor urî oamenii și când vă vor despărți dintre ei și vă vor ocărî și vor lepăda numele vostru ca rău din pricina Fiului omului. 23 Bucurați‐vă în ziua aceea și săltați de bucurie, căci iată, răsplata voastră este mare în cer; căci la fel făceau părinții lor cu prorocii. 24 Dar vai de voi, bogaților, pentru că vă luați mângăierea! 25 Vai de voi care sunteți sătui acum, pentru că veți flămânzi! Vai de voi care râdeți acum, pentru că vă veți întrista și veți plânge! 26 Vai de voi , când toți oamenii vor vorbi bine de voi! Căci la fel făceau părinții lor cu prorocii mincinoși.
Iubirea vrăjmașilor
27 Dar vă zic vouă care ascultați: Iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine la cei ce vă urăsc, 28 binecuvântați pe cei ce vă bleastămă, rugați‐vă pentru cei ce vă necăjesc rău. 29 Celui ce te lovește peste un obraz, dă‐i și pe celălalt și de la cel ce îți ia mantaua nu opri și cămașa. 30 Dă oricui cere de la tine și de la cel ce‐ți ia ale tale nu le cere înapoi. 31 Și cum voiți să vă facă oamenii, faceți‐le și voi lor la fel. 32 Și dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce fel de mulțumire aveți? Căci și păcătoșii iubesc pe cei ce‐i iubesc pe ei. 33 Și dacă faceți bine la cei ce vă fac bine, ce mulțumire aveți? Căci și păcătoșii fac același lucru. 34 Și dacă împrumutați pe acei de la care nădăjduiți să luați, ce mulțumire aveți? Căci și păcătoșii împrumută păcătoșilor ca să primească înapoi deopotrivă. 35 Însă iubiți pe vrăjmașii voștri și faceți bine și dați cu împrumut și nu nădăjduiți nimic înapoi , și răsplata voastră va fi mare și veți fi fii ai Celui Preaînalt: pentru că el este bun către cei nemulțumitori și răi. 36 Fiți deci miloși cum și Tatăl vostru este milos.
Paiul și bârna, pomul și roada
37 Și nu judecați și nu veți fi judecați; nu osândiți și nu veți fi osândiți; lăsați slobozi și veți fi lăsați slobozi. 38 Dați și vi se va da: o măsură bună, îndesată, clătinată și vărsându‐se pe deasupra vor da în sânul vostru. Căci cu ce măsură măsurați vi se va măsura înapoi. 39 Și le‐a spus și o pildă: Nu cumva poate un orb să călăuzească pe un orb? Oare nu vor cădea amândoi în groapă? 40 Ucenicul nu este mai presus de învățătorul său: ci fiecare când este adus la desăvârșire, va fi ca învățătorul său. 41 Și pentru ce vezi paiul care este în ochiul fratelui tău și nu zărești bârna care este în ochiul tău? 42 Sau cum poți zice fratelui tău: Frate, lasă să scot paiul care este în ochiul tău, și nu vezi tu însuți bârna care este în ochiul tău? Fățarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău și atunci vei vedea lămurit să scoți paiul care este în ochiul fratelui tău. 43 Căci nu este pom bun care să facă rod putred, nici iarăși pom putred care să facă rod bun. 44 Căci fiecare pom se cunoaște din rodul lui însuși; căci nu se culeg smochine din spini, nici nu adună struguri din mărăcini. 45 Omul bun din comoara bună a inimii sale pune înainte ce este bun și cel rău din comoara cea rea pune înainte ce este rău: căci din prisosul inimii vorbește gura lui.
Casa zidită pe stâncă
46 Și pentru ce mă numiți: Doamne, Doamne! și nu faceți cele ce zic eu? 47 Vă voi arăta cu cine este asemenea oricine care vine la mine și ascultă de cuvintele mele și le face: 48 Este asemenea cu un om care zidește o casă, care a săpat și a adâncit și a pus temelia pe stâncă; și s‐a făcut o vărsare de ape, râul s‐a năpustit spre casa aceea și n‐a putut s‐o clatine, pentru că fusese bine zidită. 49 Iar cine a ascultat și n‐a făcut este asemenea cu un om care a zidit o casă pe pământ fără temelie, spre care s‐a năpustit râul și îndată a căzut și dărâmarea acelei case a fost mare.