Vindecarea robului unui centurion
(Matei 8:5‑13. Ioan 4:43‑54)1 După ce a sfârșit de rostit toate aceste cuvinte ale Sale în auzul poporului, Isus a intrat în Capernaum. 2 Robul unui centurion, la care acesta ținea foarte mult, era bolnav, pe moarte. 3 Auzind despre Isus, centurionul a trimis la El câțiva bătrâni ai iudeilor, ca să‑L roage să vină și să‑i vindece robul. 4 Aceștia au venit la Isus și L‑au rugat stăruitor, zicând: „Merită să‑i faci acest bine , 5 căci iubește neamul nostru, iar sinagoga el ne‑a zidit‑o.” 6 Isus a plecat cu ei, dar, când a ajuns aproape de casă, centurionul a trimis la El niște prieteni să‑I spună: „Doamne, nu Te osteni, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu! 7 De aceea nici nu m‑am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci spune un cuvânt, și slujitorul meu va fi vindecat. 8 Căci și eu sunt om aflat sub autoritate și am sub mine soldați; iar când îi zic unuia: «Du‑te!», se duce, când îi zic altuia: «Vino!», vine, și când îi zic robului meu: «Fă asta!», face.” 9 La auzul acestor vorbe, Isus S‑a mirat de el și, întorcându‑Se către mulțimea care‑L urma, a zis: „Vă spun că nici în Israel n‑am găsit o asemenea credință!” 10 Când s‑au întors acasă, cei trimiși l‑au găsit sănătos pe robul [care fusese bolnav].
Învierea fiului văduvei din Nain
11 După aceea, Isus S‑a dus într‑o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui și o mulțime numeroasă. 12 Când S‑a apropiat de poarta cetății, iată că duceau la groapă un mort, singurul fiu al mamei sale, care era văduvă; și împreună cu ea era o mulțime destul de mare din cetate. 13 Când a văzut‑o, Domnului I s‑a făcut milă de ea și i‑a zis: „Nu plânge!” 14 Apoi S‑a apropiat și S‑a atins de raclă, iar cei care o duceau s‑au oprit. El a zis: „Tinere, scoală‑te , îți spun!” 15 Mortul s‑a ridicat în capul oaselor și a început să vorbească, iar Isus l‑a dat mamei lui. 16 Toți au fost cuprinși de frică și‑L slăveau pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet s‑a ridicat între noi” și „Dumnezeu a cercetat poporul Său.” 17 Cuvântul acesta despre El s‑a răspândit în toată Iudeea și în tot ținutul dimprejur.
Trimișii lui Ioan Botezătorul
(Matei 11:2‑19)18 Ucenicii lui Ioan l‑au înștiințat despre toate acestea. Ioan i‑a chemat pe doi dintre ei 19 și i‑a trimis la Domnul să‑I spună: „Tu ești Cel care vine sau să așteptăm pe altul?” 20 Când au ajuns la El, oamenii I‑au zis: „Ioan Botezătorul ne‑a trimis la Tine să‑Ți spunem: «Tu ești Cel care vine sau să așteptăm pe altul?»” 21 Chiar în ceasul acela Isus îi vindeca pe mulți de boli, de neputințe și de duhuri rele și multor orbi le dăruia vederea. 22 Și le‑a răspuns zicând: „Mergeți și spuneți‑i lui Ioan ce vedeți și auziți:
orbii își capătă vederea , șchiopii umblă ,
leproșii sunt curățiți, surzii aud ,
morții învie, iar săracilor li se aduc vești bune .
23 Ferice de cel care nu se poticnește din pricina Mea!”
24 După ce au plecat trimișii lui Ioan, Isus a început să le vorbească mulțimilor despre Ioan: „Ce ați ieșit să vedeți în pustiu? O trestie clătinată de vânt? 25 Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei care poartă haine scumpe și care trăiesc în desfătări sunt în casele regilor. 26 Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un profet? Da, vă spun, chiar mai mult decât un profet. 27 El este acela despre care s‑a scris:
Iată, trimit înaintea Feței Tale pe solul Meu,
care va pregăti calea înaintea Ta.
28 Vă spun că, dintre cei născuți din femei, nu este niciunul mai mare decât Ioan [Botezătorul]. Totuși cel mai mic în Împărăția lui Dumnezeu este mai mare decât el. 29 Și toți oamenii, când au auzit, chiar și vameșii, au recunoscut dreptatea lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan, 30 dar fariseii și învățătorii Legii au respins planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui. 31 Cu cine‑i voi asemăna așadar pe oamenii din generația aceasta și cu cine se aseamănă ei? 32 Sunt asemenea unor copii care stau în piață și strigă unii către alții:
«V‑am cântat din fluier, și n‑ați jucat;
v‑am cântat de jale, și n‑ați plâns.»
33 Căci a venit Ioan Botezătorul, nemâncând pâine și nebând vin, iar voi ziceți: «Are demon!» 34 A venit Fiul Omului, care mănâncă și bea, iar voi ziceți: «Iată un mâncău și un bețiv, prieten cu vameșii și cu păcătoșii.» 35 Dar înțelepciunea a fost găsită dreaptă de toți copiii ei.”
Isus iartă o femeie păcătoasă
36 Unul dintre farisei L‑a poftit să mănânce acasă la el. Isus a intrat în casa fariseului și S‑a așezat la masă. 37 Și iată că o femeie din cetate, o păcătoasă, aflând că era la masă în casa fariseului, a adus un vas de alabastru cu mir. 38 Și, cum stătea în spate, lângă picioarele lui Isus , și plângea, a început să‑I stropească picioarele cu lacrimi și să I le șteargă cu părul capului ei; Îi săruta picioarele și le ungea cu mir. 39 Când a văzut aceasta, fariseul care‑L chemase a zis în sinea lui: „Acesta , dacă ar fi profet, ar ști cine și ce fel de femeie este cea care‑L atinge, ar ști că este o păcătoasă!” 40 Drept răspuns, Isus i‑a zis: „Simone, am ceva să‑ți spun!” „Spune, Învățătorule”, I‑a zis el. 41 „Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de dinari , iar celălalt cu cincizeci. 42 Fiindcă n‑aveau cu ce plăti, i‑a iertat pe amândoi. [Spune,] care dintre ei îl va iubi mai mult?” 43 Simon I‑a răspuns: „Socotesc că acela căruia i‑a iertat mai mult.” Iar El i‑a zis: „Drept ai judecat.” 44 Apoi S‑a întors spre femeie și i‑a zis lui Simon: „O vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta și nu Mi‑ai dat apă pentru picioare, dar ea Mi‑a stropit picioarele cu lacrimi și Mi le‑a șters cu părul [capului] ei. 45 Sărutare nu Mi‑ai dat, dar ea, de când am intrat, n‑a încetat să‑Mi sărute picioarele. 46 Capul nu Mi l‑ai uns cu untdelemn , dar ea Mi‑a uns picioarele cu mir. 47 De aceea îți spun: păcatele ei cele multe sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puțin, iubește puțin.” 48 Apoi i‑a zis femeii : „Păcatele îți sunt iertate!” 49 Iar comesenii au început să zică în sinea lor: „Cine este acesta care iartă și păcatele?” 50 Dar Isus i‑a zis femeii: „Credința ta te‑a mântuit; mergi în pace!”
Vindecarea robului unui sutaș
1 Și după ce a sfârșit toate vorbele sale în urechile poporului, a intrat în Capernaum. 2 Și robul unui sutaș era bolnav și era să moară. Și‐i era scump. 3 Și când a auzit pe Isus, a trimis la el pe bătrâni de ai iudeilor, rugându‐l să vină să scape pe robul lui. 4 Iar ei, când au venit la Isus, l‐au rugat stăruitor, zicând: Este vrednic să‐i faci aceasta; 5 căci iubește neamul nostru și el însuși ne‐a zidit sinagoga. 6 Și Isus mergea cu ei. Și când era acum nu departe de casă, sutașul a trimis la el pe prieteni zicându‐i: Doamne, nu te osteni; căci nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu. 7 De aceea nu m‐am socotit vrednic pe mine însumi ca să vin la tine, ci zi cu un cuvânt și se va tămădui băiatul meu. 8 Căci și eu sunt un om pus sub stăpânire, având sub mine ostași. Și zic acestuia: Du‐te! și se duce. Și altuia: Vino! și vine. Și robului meu: Fă aceasta! și face. 9 Și când a auzit Isus acestea, s‐a minunat de el și s‐a întors și a zis gloatei care‐l urma: Vă spun că nici chiar în Israel n‐am găsit atâta credință. 10 Și trimișii când s‐au întors acasă, au aflat pe rob sănătos.
Învierea fiului văduvei din Nain
11 Și a fost așa : după aceea Isus s‐a dus într‐o cetate numită Nain. Și cu el mergeau ucenicii lui și gloată multă. 12 Și când s‐a apropiat de poarta cetății, iată aduceau afară un mort, singurul fiu la mama lui, și ea era văduvă. Și era destulă gloată din cetate. 13 Și când a văzut‐o Domnul, i s‐a făcut milă de ea și i‐a zis: Nu plânge. 14 Și s‐a apropiat și s‐a atins de sicriu și cei ce‐l purtau au stat. Și el a zis: Tinere, îți zic, scoală‐te. 15 Și mortul s‐a ridicat în sus și a început să vorbească. Și l‐a dat mamei lui. 16 Și i‐a cuprins frica pe toți și slăveau pe Dumnezeu zicând: Prooroc mare s‐a ridicat între noi. Și: Dumnezeu a cercetat pe poporul său. 17 Și a ieșit cuvântul acesta despre el în toată Iudeea și în toată împrejurimea.
Trimișii lui Ioan Botezătorul
18 Și ucenicii lui Ioan i‐au dus știre despre toate acestea. 19 Și Ioan a chemat la sine pe doi din ucenicii săi și i‐a trimis la Domnul zicând: Tu ești cel ce vine, sau să așteptăm pe altul? 20 Și când au venit la el bărbații, au zis: Ioan Botezătorul ne‐a trimis la tine zicând: Tu ești cel ce vine sau să așteptăm pe altul? 21 În ceasul acela el a vindecat pe mulți de boli și de răni și de duhuri rele și la mulți orbi le‐a dăruit să vadă. 22 Și Isus a răspuns și le‐a zis: Mergeți și spuneți lui Ioan ce ați văzut și auzit: orbii văd, șchiopii umblă, leproșii se curățesc și surzii aud, morții se scoală, săracilor se vestește Evanghelia. 23 Și fericit este cine nu se va poticni în mine.
Mărturia lui Isus despre Ioan
24 Și după ce au plecat trimișii lui Ioan, a început să spună către gloate despre Ioan: Ce ați ieșit în pustie să vedeți? O trestie clătinându‐se de vânt? 25 Ci ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în veșminte moi? Iată, cei ce sunt în veșminte alese și trăiesc în desfătare sunt în casele împărătești. 26 Ci ce ați ieșit să vedeți? Un proroc? Da, vă spun, și mai mult decât un proroc. 27 Acesta este cel despre care s‐a scris: Iată eu trimit pe solul meu înaintea feței tale, care‐ți va pregăti calea înaintea ta. 28 Vă spun, dintre cei născuți de femei, nu este nimeni mai mare decât Ioan: totuși cine este mai mic în Împărăția lui Dumnezeu este mai mare decât el. 29 Și când a auzit tot poporul și vameșii, au îndreptățit pe Dumnezeu, fiind botezați cu botezul lui Ioan. 30 Dar fariseii și învățătorii de lege au desființat pentru ei înșiși hotărârea lui Dumnezeu, nefiind botezați de el. 31 Cu cine deci voi asemăna pe oamenii acestui neam? Și cu cine sunt ei asemenea? 32 Sunt asemenea copiilor care șed în piață și strigă unii către alții și zic: V‐am cântat din fluier și n‐ați jucat; v‐am cântat de jale și n‐ați plâns. 33 Căci Ioan Botezătorul a venit nici mâncând pâine, nici bând vin, și ziceți: Are drac. 34 Fiul omului a venit mâncând și bând și ziceți: Iată un om mâncăcios și băutor de vin, un prieten al vameșilor și al păcătoșilor! 35 Și înțelepciunea a fost îndreptățită de toți copiii ei.
Femeia păcătoasă
36 Și unul din farisei îl ruga să mănânce cu el. Și a intrat în casa fariseului și a șezut la masă. 37 Și iată o femeie în cetate care era o păcătoasă; și când a știut că el șade la masă în casa fariseului, a adus cu ea un vas de alabastru plin cu mir. 38 Și stând dinapoi lângă picioarele lui și plângând, a început să‐i ude cu lacrimi picioarele și le‐a șters cu părul capului ei și‐i săruta mult picioarele și le ungea cu mir. 39 Și când a văzut fariseul care‐l chemase, a vorbit în sine, zicând: Omul acesta dacă ar fi un proroc, ar cunoaște cine și ce fel este femeia aceasta care îl atinge; pentru că este o păcătoasă. 40 Și Isus a răspuns și i‐a zis: Simone, am să‐ți spun ceva. Și el zice: Spune Învățătorule. 41 Un cămătar avea doi datornici; unul îi datora cinci sute de dinari, iar celălalt cincizeci. 42 Neavând ei cu ce să plătească, i‐a iertat pe amândoi. Care deci dintre amândoi îl va iubi mai mult? 43 Simon a răspuns și a zis: Socot că acela căruia i‐a iertat mai mult. Iar el i‐a zis: Drept ai judecat. 44 Și întorcându‐se către femeie, a zis lui Simon: Vezi tu pe această femeie? Eu am intrat în casa ta, și tu nu mi‐ai dat apă pentru picioarele mele, iar ea mi‐a spălat picioarele cu lacrimile ei și le‐a șters cu părul ei. 45 Tu nu mi‐ai dat sărutare, iar ea de când am intrat n‐a încetat să‐mi sărute mult picioarele. 46 Tu nu mi‐ai uns capul cu untdelemn, iar ea mi‐a uns picioarele cu mir. 47 Pentru aceea îți spun: Iertate sunt păcatele ei cele multe, pentru că a iubit mult; iar cui i se iartă puțin, iubește puțin. 48 Și ei i‐a zis: Iertate‐ți sunt păcatele. 49 Și cei ce ședeau la masă cu el, au început să zică în ei înșiși: Cine este acesta care iartă și păcatele? 50 Iar el a zis către femeie: Credința ta te‐a mântuit; du‐te în pace.