Moartea lui Ioan Botezătorul
(Marcu 6:14‑29. Luca 9:7‑9)1 În vremea aceea, tetrarhul Irod a auzit de faima lui Isus 2 și le‑a spus slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morți și de aceea lucrează aceste puteri prin el!” 3 Căci Irod îl prinsese pe Ioan, îl legase și‑l aruncase în temniță din pricina Irodiadei, soția fratelui său Filip, 4 pentru că Ioan îi zicea: „Nu‑ți este îngăduit să trăiești cu ea!” 5 Irod ar fi vrut să‑l omoare, dar se temea de mulțime, pentru că oamenii îl considerau pe Ioan profet. 6 Dar când a fost ziua de naștere a lui Irod, fiica Irodiadei a dansat în mijlocul oaspeților și lui Irod i‑a plăcut. 7 De aceea, i‑a promis cu jurământ că îi va da orice îi va cere. 8 Iar ea, îndemnată de mama ei, a zis: „Dă‑mi aici, pe o tavă, capul lui Ioan Botezătorul!” 9 Regele s‑a întristat, dar din pricina jurămintelor și a oaspeților, a poruncit să‑i fie dat; 10 și a trimis să i se taie capul lui Ioan în temniță. 11 Capul a fost adus pe o tavă și i‑a fost dat fetei, care l‑a dus la mama ei. 12 Ucenicii lui Ioan au venit, i‑au luat trupul, l‑au îngropat și au mers să‑I dea de veste lui Isus.
Prima înmulțire a pâinilor
(Marcu 6:30‑44. Luca 9:10‑17. Ioan 6:1‑14)13 La auzul veștii , Isus a plecat de acolo cu barca spre un loc pustiu, deoparte. Când au aflat mulțimile, au ieșit din cetăți și L‑au urmat pe jos. 14 Coborând din barcă, [Isus] a văzut o mulțime mare de oameni , I s‑a făcut milă de ei și i‑a vindecat pe cei bolnavi. 15 Pe înserate, ucenicii s‑au apropiat de El și I‑au zis: „Locul acesta este pustiu, și ora este înaintată. Dă‑le drumul mulțimilor să se ducă prin sate, ca să‑și cumpere de mâncare!” 16 Isus le‑a răspuns: „Nu e nevoie să meargă; dați‑le voi să mănânce!” 17 Dar ei I‑au zis: „Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești!” 18 Și El le‑a zis: „Aduceți‑Mi‑i aici!” 19 A poruncit mulțimilor să se așeze pe iarbă, a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, ridicându‑Și ochii spre cer, a rostit binecuvântarea , a frânt pâinile și le‑a dat ucenicilor, iar ucenicii, mulțimilor. 20 Au mâncat toți și s‑au săturat, și s‑au ridicat douăsprezece coșuri pline cu bucățile rămase. 21 Cei ce mâncaseră erau cam cinci mii de bărbați, în afară de femei și copii.
Umblarea pe mare
(Marcu 6:45‑52. Ioan 6:15‑21)22 Îndată, Isus i‑a silit pe ucenicii Săi să intre în barcă și să treacă înaintea Lui pe cealaltă parte până când El avea să le dea drumul mulțimilor. 23 După ce le‑a dat drumul mulțimilor, S‑a dus pe munte, deoparte, ca să Se roage. Se înserase și El era singur acolo. 24 Barca era deja la multe stadii departe de țărm, bătută de valuri, căci vântul era potrivnic. 25 La a patra strajă din noapte, Isus a venit la ei umblând pe mare. 26 Când L‑au văzut umblând pe mare, ucenicii s‑au înspăimântat, zicând că este o nălucă, și au țipat de frică. 27 Isus le‑a vorbit numaidecât și le‑a zis: „Îndrăzniți, Eu Sunt; nu vă temeți!” 28 „Doamne”, I‑a răspuns Petru, „dacă ești Tu, poruncește‑mi să vin la Tine pe ape!” 29 „Vino!” , i‑a zis Isus . Petru a coborât din barcă și a mers pe apă către Isus. 30 Văzând însă că vântul era puternic, i s‑a făcut frică și, fiindcă începea să se scufunde, a strigat: „Doamne, scapă‑mă!” 31 Îndată, Isus a întins mâna, l‑a apucat și i‑a zis: „Puțin credinciosule, de ce te‑ai îndoit?” 32 Și când au urcat ei în barcă, vântul s‑a potolit. 33 Cei ce erau în barcă I s‑au închinat și au zis: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!”
Vindecarea bolnavilor din Ghenezaret
(Marcu 6:53‑56)34 După ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului. 35 Recunoscându‑L pe Isus, oamenii din acele locuri au dat de veste în toate împrejurimile și au adus la El pe toți bolnavii. 36 Aceștia Îl rugau să le dea voie măcar să se atingă de poala hainei Lui. Și toți câți se atingeau erau vindecați.
Moartea lui Ioan Botezătorul
1 În vremea aceea Irod tetrarhul a auzit vestea despre Isus 2 și a zis slujitorilor săi: Acesta este Ioan Botezătorul; el s‐a sculat dintre cei morți și de aceea lucrează puterile în el. 3 Căci Irod prinsese pe Ioan, îl legase și‐l pusese în temniță pentru Irodiada, nevasta lui Filip, fratele său. 4 Căci Ioan îi zicea: Nu ți se cuvine s‐o ai pe ea. 5 Și voind să‐l omoare, se temea de gloată pentru că îl socoteau ca pe un proroc. 6 Dar când a fost ziua nașterii lui Irod, fiica Irodiadei a jucat în mijlocul tuturora și a plăcut lui Irod. 7 De aici a făgăduit cu jurământ să‐i dea orice ar cere. 8 Iar ea, împinsă de mamă‐sa: Dă‐mi, zice, aici pe blid capul lui Ioan Botezătorul. 9 Și împăratul s‐a întristat, dar pentru jurăminte și pentru cei ce ședeau împreună cu el la masă a poruncit să i‐l dea. 10 Și a trimis și a tăiat capul lui Ioan în temniță. 11 Și capul lui a fost adus pe blid și a fost dat fetei și ea l‐a dus mamei sale. 12 Și ucenicii lui au venit și au luat trupul mort și l‐au înmormântat și au venit și au dat de știre lui Isus.
Înmulțirea pâinilor
13 Și când a auzit Isus, s‐a depărtat de acolo într‐o corabie într‐un loc pustiu la o parte. Și când au auzit gloatele, l‐au urmat pe jos din cetăți. 14 Și a ieșit și a văzut gloată multă și i s‐a făcut milă de ei și a tămăduit pe bolnavii lor. 15 Și când s‐a făcut seară, ucenicii s‐au apropiat de el zicând: Locul este pustiu și ceasul a trecut acum; dă drumul gloatelor ca să se ducă în sate să‐și cumpere de mâncare. 16 Dar Isus le‐a zis: N‐au trebuință să se ducă; dați‐le voi să mănânce. 17 Și ei îi zic: N‐avem aici decât cinci pâini și doi pești. 18 Și le‐a zis: Aduceți‐mi‐i aici. 19 Și a poruncit ca gloatele să șadă pe iarbă: și a luat cele cinci pâini și cei doi pești și uitându‐se spre cer a binecuvântat și a frânt și a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii gloatelor. 20 Și toți au mâncat și s‐au săturat și au strâns prisosul de fărâmituri douăsprezece coșuri pline. 21 Și cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și copii.
Umblarea pe mare
22 Și îndată a silit pe ucenicii săi să intre în corabie și să treacă înaintea lui de cealaltă parte până va da drumul gloatelor. 23 Și după ce a dat drumul gloatelor, s‐a suit în munte la o parte ca să se roage. Și când s‐a făcut seară , era singur acolo. 24 Iar corabia era acum în mijlocul mării, muncindu‐se de valuri deoarece vântul era potrivnic. 25 Și la a patra strajă din noapte a venit la ei umblând pe mare. 26 Și când l‐au văzut ucenicii umblând pe mare, s‐au înspăimântat, zicând: Este o nălucă. Și de frică au strigat. 27 Dar Isus îndată le‐a vorbit zicând: Îndrăzniți, eu sunt; nu vă temeți. 28 Și Petru i‐a răspuns și a zis: Doamne, dacă ești tu, poruncește să vin la tine pe ape. 29 Și el a zis: Vino. Și Petru s‐a pogorât din corabie și umbla pe ape ca să vină la Isus. 30 Dar când a văzut că vântul era tare, s‐a temut și începând să se afunde, a strigat zicând: Doamne, scapă‐mă. 31 Și îndată Isus a întins mâna, l‐a apucat, și‐i zice: Puțin credinciosule, pentru ce te‐ai îndoit? 32 Și când s‐au suit în corabie, a stat vântul. 33 Și cei din corabie au venit și s‐au închinat înaintea lui zicând: Adevărat ești Fiul lui Dumnezeu. 34 Și după ce au trecut dincolo, au venit în ținutul Ghenezaretului. 35 Și când l‐au cunoscut oamenii locului aceluia, au trimis în tot ținutul acela și i‐au adus pe toți cei bolnavi; 36 și‐l rugau ca numai să‐i atingă ciucurii veșmântului. Și toți câți s‐au atins, au fost scăpați cu desăvârșire.