Pilda celor chemați la nuntă
1 Isus le‑a vorbit iarăși în pilde și a zis: 2 „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un rege care i‑a făcut nuntă fiului său. 3 I‑a trimis pe robii lui să‑i cheme pe cei invitați la nuntă, dar ei n‑au vrut să vină. 4 A trimis apoi alți robi și le‑a zis: «Spuneți‑le celor chemați: ‘Iată, ospățul meu este pregătit, taurii și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate și toate sunt gata. Veniți la nuntă!’» 5 Dar ei, fără să le pese, au plecat: unul la ogorul lui, iar altul la negoțul lui. 6 Ceilalți au pus mâna pe robii lui, i‑au batjocorit și i‑au omorât. 7 [Când a auzit aceasta ,] regele s‑a mâniat; a trimis oștile sale, i‑a nimicit pe ucigașii aceia și le‑a pârjolit cetatea. 8 Apoi le‑a zis robilor săi: «Nunta este pregătită, dar cei chemați n‑au fost vrednici . 9 Mergeți, așadar, la răscrucile drumurilor și chemați‑i la nuntă pe toți aceia pe care‑i veți găsi!» 10 Robii aceia au ieșit pe drumuri, i‑au strâns pe toți aceia pe care i‑au găsit – și răi, și buni – iar camera de nuntă s‑a umplut de oaspeți. 11 Dar când a intrat regele să‑i vadă pe oaspeți, a zărit acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă. 12 «Prietene», i‑a zis el, «cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?» Omul acela a amuțit. 13 Atunci regele le‑a zis slujitorilor: «Legați‑l de mâini și de picioare, [luați‑l] și aruncați‑l în întunericul de afară! Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. 14 Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.»”
Birul plătit cezarului
(Marcu 12:13‑17. Luca 20:20‑26)15 Atunci , fariseii s‑au dus și s‑au sfătuit cum să‑L prindă pe Isus cu vorba. 16 I‑au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii și I‑au zis: „Învățătorule, știm că ești adevărat și că‑i înveți pe oameni calea lui Dumnezeu după adevăr, fără să ții seama de nimeni, fiindcă nu cauți la fața oamenilor. 17 Spune‑ne ce crezi: este îngăduit să‑i dăm bir cezarului sau nu?” 18 Isus, cunoscându‑le răutatea, le‑a răspuns: „De ce Mă ispitiți, fățarnicilor? 19 Arătați‑Mi banul pentru bir!” Și ei I‑au adus un dinar. 20 El i‑a întrebat: „Chipul acesta și inscripția ale cui sunt?” 21 „Ale cezarului”, I‑au răspuns ei. Atunci El le‑a zis: „Dați‑i dar cezarului ce este al cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” 22 Când au auzit ei, au rămas uimiți și, lăsându‑L, au plecat.
Despre înviere
(Marcu 12:18‑27. Luca 20:27‑40)23 În aceeași zi, au venit la Isus saducheii, care zic că nu este înviere, și L‑au întrebat: 24 „Învățătorule, Moise a zis: «Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să se însoare cu soția văduvă și să‑i ridice urmaș fratelui său.» 25 Erau la noi șapte frați. Primul s‑a însurat, apoi a murit și, neavând urmași, i‑a lăsat‑o fratelui său pe soția lui. 26 La fel și al doilea, și al treilea, până la al șaptelea. 27 După ei toți, a murit și femeia. 28 La înviere, soția căruia dintre cei șapte va fi ea? Căci toți au avut‑o de soție .” 29 Drept răspuns, Isus le‑a zis: „Vă rătăciți pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 30 Căci, la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii [lui Dumnezeu] în cer. 31 Cât despre învierea morților, n‑ați citit cele spuse vouă de către Dumnezeu, când zice: 32 Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov ? El nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii.” 33 Mulțimile care‑L ascultau erau uimite de învățătura Lui.
Cea mai mare poruncă
(Marcu 12:28‑34. Luca 10:25‑28)34 Fariseii, auzind că Isus le‑a închis gura saducheilor, s‑au adunat laolaltă 35 și unul dintre ei, un învățător al Legii , L‑a întrebat, ca să‑L ispitească: 36 „Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” 37 El i‑a răspuns: „Să‑L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. 38 Aceasta este cea mai mare și cea dintâi poruncă. 39 Iar a doua, asemenea ei, este : Să‑l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. 40 De aceste două porunci atârnă toată Legea și Profeții.”
Al cui fiu este Hristosul?
(Marcu 12:35‑37. Luca 20:41‑44)41 Pe când erau fariseii adunați la un loc, Isus i‑a întrebat: 42 „Ce credeți voi despre Mesia ? Al cui fiu este?” „Al lui David”, I‑au răspuns ei. 43 Și Isus le‑a zis: „Atunci cum se face că David, prin Duhul, Îl numește Domn, când zice:
44 Domnul I‑a zis Domnului meu:
«Șezi la dreapta Mea
până îi voi pune pe vrăjmașii Tăi
sub picioarele Tale» ?
45 Deci, dacă David Îl numește Domn, cum este fiul lui?” 46 Nimeni n‑a putut să‑I răspundă vreun cuvânt și, din ziua aceea, n‑a mai îndrăznit nimeni să‑I pună alte întrebări.
Pilda nunții fiului de împărat
1 Și Isus a răspuns și le‐a vorbit iarăși în pilde zicând: 2 Împărăția cerurilor a fost asemănată cu un împărat care a făcut nuntă fiului său. 3 Și a trimis pe robii săi ca să cheme pe cei poftiți la nuntă, dar ei nu voiau să vină. 4 A trimis iarăși alți robi zicând: Spuneți celor poftiți: Iată am gătit prânzul meu; boii mei și cele îngrășate ale mele sunt înjunghiate și toate sunt gata; veniți la nuntă. 5 Dar ei nu le‐a păsat și au plecat unul la holda sa și altul la negustoria sa. 6 Iar ceilalți au pus mâna pe robii săi, i‐au înfruntat rușinos și i‐au omorât. 7 Iar împăratul s‐a umplut de mânie și a trimis oștile sale și a nimicit pe ucigași și le‐a ars cetatea. 8 Atunci zice robilor săi: Nunta este gata dar cei poftiți n‐au fost vrednici . 9 Mergeți deci pe la ieșirile drumurilor și pe câți îi veți găsi poftiți‐i la nuntă. 10 Și robii aceia au ieșit la drumuri și au strâns pe toți pe care i‐au aflat, și răi și buni, și s‐a umplut nunta de cei ce ședeau la masă. 11 Iar când a intrat împăratul să privească pe cei ce ședeau la masă, a văzut acolo un om neîmbrăcat în haină de nuntă. 12 Și‐i zice: Prietene, cum ai intrat aici neavând haină de nuntă? Iar el a amuțit. 13 Atunci împăratul a zis slujitorilor: Legați‐i picioarele și mâinile și aruncați‐l în întunericul de afară: acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. 14 Căci mulți sunt chemați dar puțini aleși.
Birul
15 Atunci fariseii s‐au dus și s‐au sfătuit cum să‐l prindă în cuvânt. 16 Și trimit la el pe ucenicii lor cu irodianii zicând: Învățătorule, știm că esti iubitor de adevăr și înveți pe alții calea lui Dumnezeu în adevăr și nu‐ți pasă de nimeni, pentru că nu te uiți la fața oamenilor. 17 Spune‐ne deci, ce ți se pare? Se cuvine a da bir Cezarului sau nu? 18 Dar Isus, cunoscându‐le răutatea, a zis: Ce mă ispitiți, fățarnicilor? 19 Arătați‐mi banul pentru bir. Și i‐au adus un dinar. 20 Și le zice: Al cui este chipul acesta și scrierea? 21 Ei zic: Al Cezarului. Atunci le zice: Dați deci Cezarului cele ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu. 22 Și când au auzit aceasta, s‐au mirat și l‐au lăsat și au plecat.
Despre înviere
23 În ziua aceea au venit la el saducheii care zic că nu este înviere și l‐au întrebat 24 zicând: Învățătorule, Moise a zis: Dacă va muri cineva neavând copii, fratele său va lua pe nevasta lui și va ridica sămânță fratelui său. 25 Și erau la noi șapte frați. Și cel dintâi s‐a însurat și a murit și neavând sămânță a lăsat pe nevasta sa fratelui său. 26 Asemenea și al doilea și al treilea, până la al șaptelea. 27 Iar la urma tuturor a murit și femeia. 28 La înviere, deci, a cărui dintre cei șapte va fi ea nevastă? Căci toți au avut‐o. 29 Dar Isus a răspuns și le‐a zis: Vă rătăciți, neștiind scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 30 Căci la înviere nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer. 31 Iar despre învierea morților, oare n‐ați citit ce vi s‐a spus de Dumnezeu zicând: 32 Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov? Dumnezeu nu este Dumnezeul morților, ci al viilor. 33 Și când au auzit, gloatele au rămas uimite de învățătura lui.
Porunca cea mai mare
34 Dar fariseii, când au auzit că a închis gura saducheilor, s‐au adunat la un loc, 35 și unul dintre ei, învățător de lege , l‐a întrebat, ispitindu‐l: 36 Învățătorule, care este porunca cea mare în lege? 37 Iar el i‐a zis: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. 38 Aceasta este porunca cea mare și cea dintâi. 39 Iar a doua asemenea ei este: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. 40 În aceste două porunci atârnă toată legea și prorocii.
Al cui fiu este Hristosul?
41 Și pe când erau adunați la un loc fariseii, Isus i‐a întrebat, 42 zicând: Ce vi se pare despre Hristos? Al cui fiu este? Ei îi zic: Al lui David. 43 El le zice: Cum, deci, David, în Duh, îl numește Domn, zicând: 44 Domnul a zis Domnului meu: Șezi la dreapta mea până voi pune pe vrăjmașii tăi sub picioarele tale? 45 Deci, dacă David îl numește Domn, cum este el fiul lui? 46 Și nimeni nu putea să‐i răspundă un cuvânt, nici n‐a îndrăznit cineva din ziua aceea să‐i mai pună întrebări.