Bocet pentru Israel
1 Vai de mine, cum am ajuns:
ca după culesul poamelor de vară,
ca la culesul strugurilor rămași în vie –
nu mai este niciun strugure de mâncat,
nicio smochină timpurie , cum îmi poftește sufletul.
2 A pierit omul de bine de pe pământ
și nu mai este niciun om cinstit între oameni.
Toți pândesc ca să verse sânge,
fiecare îi întinde curse aproapelui.
3 Mâinile lor sunt îndreptate să facă rău, nu bine:
conducătorul cere mită,
judecătorul așteaptă răsplată,
cel puternic spune pe față ce poftește
și așa strâmbă ei dreptatea .
4 Cel mai bun este ca un mărăcine,
cel mai cinstit – un tufiș de spini.
Ziua vestită de străjerii Tăi, pedeapsa Ta, se apropie;
atunci va fi uluiala lor.
5 Nu vă puneți încrederea în prieteni,
nu vă încredeți în cei apropiați!
Păzește‑ți ușa gurii
de cea care se culcă la sânul tău!
6 Căci fiul își disprețuiește tatăl,
fiica se ridică împotriva mamei,
nora este împotriva soacrei –
vrăjmașii omului sunt cei din casa lui.
Speranță pentru credincioși
7 Eu însă voi privi mereu spre DOMNUL,
îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele:
Dumnezeul meu mă va asculta.
8 Nu te bucura de mine, vrăjmașă,
căci, deși am căzut , mă voi ridica,
deși stau în întuneric,
DOMNUL este Lumina mea!
9 Voi suferi mânia DOMNULUI
– căci am păcătuit împotriva Lui –
până când El îmi va apăra pricina
și‑mi va face dreptate;
El mă va scoate la lumină
și voi privi dreptatea Lui mântuitoare.
10 Vrăjmașa mea va vedea
și se va umple de rușine ,
ea, care‑mi zicea mereu:
„Unde este DOMNUL, Dumnezeul tău?”
Ochii mei îi vor vedea sfârșitul:
atunci ea va fi călcată în picioare
ca noroiul de pe uliță.
11 În ziua când îți vor zidi iarăși zidurile,
în ziua aceea ți se vor lărgi hotarele.
12 În ziua aceea vor veni la tine
din Asiria până în Egipt
și din Egipt până la Râu,
de la o mare la alta
și de la un munte la altul.
13 Dar pământul va fi pustiit
din pricina locuitorilor lui,
în urma faptelor lor .
14 Păstorește‑Ți poporul cu toiagul Tău,
turma moștenirii Tale,
care a rămas singură
în pădurea din mijlocul Carmelului!
Să pască în Bașan și în Galaad,
ca în zilele de odinioară!
15 „Ca în zilele ieșirii din țara Egiptului,
le voi arăta lucruri minunate.”
16 Să vadă neamurile și să se rușineze
de toată puterea lor!
Să-și pună mâna la gură
și să-și astupe urechile!
17 Să lingă țărâna ca șarpele,
ca târâtoarele pământului!
Să vină tremurând din întăriturile lor
la DOMNUL, Dumnezeul nostru;
să se teamă de Tine și să Te cinstească!
18 Care Dumnezeu este ca Tine,
care ierți vina și treci cu vederea
răzvrătirea rămășiței moștenirii Tale?
El nu‑Și ține mânia pe vecie,
ci Îi face plăcere să arate îndurare.
19 El Se va îndura iarăși de noi,
va călca în picioare nelegiuirile noastre
și va arunca în adâncimile mării
toate păcatele noastre.
20 Îi vei arăta credincioșie lui Iacov
și îndurare lui Avraam,
după cum le-ai jurat părinților noștri
în zilele de odinioară.
Se află puțini evlavioși
1 Vai de mine! Căci sunt ca după adunatul roadelor de vară, ca bobițele după culesul strugurilor. Nu este ciorchine de mâncare; sufletul meu dorește smochină trufanda. 2 Cel cuvios este pierdut din țară și nu este niciun neprihănit între oameni. Toți pândesc sânge; fiecare vânează pe fratele său cu o cursă. 3 Amândouă mâinile sunt pentru rău, ca să‐l facă bine. Mai marele cere și judecătorul judecă pentru o răsplată, și cel mare vorbește pofta cea rea a sufletului său: și astfel o împletesc împreună. 4 Cel mai bun dintre ei este ca spinul; cel mai fără prihană este mai rău decât gardul de spini: ziua străjerilor tăi, adică cercetarea ta, a venit; acum va fi tulburarea lor. 5 Nu vă încredeți în prieteni, nu puneți încredere într‐un prieten de aproape; păzește‐ți ușile gurii de cea care doarme în sânul tău. 6 Căci fiul necinstește pe tatăl, fiica se scoală împotriva mamei sale, nora împotriva soacrei sale; vrăjmașii omului sunt oamenii casei sale. 7 Dar eu voi privi spre Domnul, voi aștepta pe Dumnezeul mântuirii mele. Dumnezeul meu mă va auzi. 8 Nu te bucura împotriva mea, vrăjmașa mea. Dacă cad , mă voi scula; dacă șed în întuneric, Domnul va fi lumina mea. 9 Voi suferi mânia Domnului, căci am păcătuit împotriva lui, până ce‐mi va apăra pricina și va face judecată pentru mine; el mă va scoate la lumină , și voi vedea dreptatea lui. 10 Și vrăjmașa mea va vedea aceasta și o va acoperi rușinea , pe ea care mi‐a zis: Unde este Domnul Dumnezeul tău? Ochii mei o vor vedea; acum ea va fi călcată ca noroiul din uliți. 11 În ziua când zidurile tale vor fi zidite, în acea zi hotărârea va fi îndepărtată. 12 În ziua aceea vor veni la tine de la Asiria și cetățile Egiptului și de la Mazor până la Râu și de la mare până la mare, și de la munte până la munte. 13 Totuși țara va fi pustiită, din vina locuitorilor ei, pentru rodul faptelor lor . 14 Paște cu toiagul tău poporul tău, turma moștenirii tale, care locuiește singuratică în pădure în mijlocul Carmelului: să pască în Basan și Galaad ca în zilele din vechime. 15 Ca în zilele ieșirii tale din țara Egiptului, îi voi arăta lucruri minunate. 16 Neamurile vor vedea și se vor rușina cu toată puterea lor. Vor pune mâna la gură și urechile lor vor fi surzi. 17 Vor linge țărâna ca șarpele; ca târâtoarele pământului vor ieși tremurând din locurile lor închise. Se vor întoarce cu frică la Domnul Dumnezeul nostru și se vor teme de tine. 18 Cine este Dumnezeu asemenea ție, care să ierte nelegiuirea și să treacă cu vederea fărădelegea rămășiței moștenirii sale? El nu‐și ține mânia în veac, căci îi place îndurare. 19 El va avea iarăși milă de noi, va călca in picioare nelegiuirile noastre: și vei arunca toate păcatele lor în adâncurile mării. 20 Vei împlini lui Iacov adevărul, și lui Avraam îndurarea, pe care ai jurat‐o părinților noștri din zilele din vechime.