Vindecarea omului cu mâna uscată
(Matei 12:9‑14. Luca 6:6‑11)1 Isus a intrat din nou în sinagogă. Acolo se afla un om cu mâna uscată. 2 Ei Îl pândeau pe Isus să vadă dacă‑l va vindeca în ziua sabatului, ca să‑L poată învinui. 3 Și Isus i‑a zis omului care avea mâna uscată: „Ridică‑te și stai în mijloc!” 4 Apoi le‑a zis: „Este îngăduit în ziua sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi o viață sau să o pierzi?” Dar ei tăceau. 5 Atunci, rotindu‑Și privirile cu mânie peste ei și mâhnit de împietrirea inimii lor, i‑a zis omului: „Întinde‑ți mâna!” El a întins‑o, și mâna i s‑a vindecat. 6 Fariseii au ieșit afară și s‑au sfătuit îndată cu irodienii cum să‑L omoare.
Isus îi vindecă pe bolnavi
7 Isus S‑a dus cu ucenicii Săi către mare. După El a mers o mare mulțime din Galileea, din Iudeea, 8 din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan și dimprejurul Tirului și Sidonului, mulțime care, auzind tot ce făcea, a venit la El. 9 Isus le‑a poruncit ucenicilor să‑I pregătească o barcă, pentru a nu fi îmbulzit de mulțime. 10 El îi vindeca pe mulți, așa că toți cei care aveau boli se înghesuiau spre El ca să‑L atingă. 11 Duhurile necurate, când Îl vedeau, cădeau la pământ înaintea Lui și strigau: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu!” 12 Dar El le poruncea cu asprime să nu‑L dea pe față.
Alegerea celor doisprezece apostoli
(Matei 10:1‑4. Luca 6:12‑16)13 Apoi Isus S‑a suit pe munte, a chemat la Sine pe cine a vrut El, iar ei au venit. 14 A rânduit dintre ei doisprezece, pe care i‑a numit apostoli, ca să fie cu El, să‑i trimită să propovăduiască 15 și să aibă putere [să vindece boli și] să scoată demoni. 16 Iată‑i pe cei doisprezece pe care i‑a rânduit: Simon, căruia i‑a pus numele Petru, 17 Iacov, fiul lui Zebedei, și Ioan, fratele său, cărora le‑a pus numele Boanerghés, care înseamnă: „Fiii tunetului”, 18 Andrei, Filip, Bartolomeu, Matei, Toma, Iacov, fiul lui Alfeu, Tadeu, Simon Cananeul 19 și Iuda Iscariot, care L‑a și vândut.
Păcatul împotriva Duhului Sfânt
(Matei 12:22‑32. Luca 11:14‑23Luca 12:10)20 A intrat într‑o casă și s‑a adunat din nou mulțimea, astfel încât nu mai puteau nici să mănânce. 21 Auzind ai Săi toate acestea , au venit să pună mâna pe El, fiindcă spuneau că și‑a ieșit din minți. 22 Iar cărturarii care se coborâseră din Ierusalim ziceau: „Îl are pe Beelzebul” și „Cu căpetenia demonilor scoate El demonii!” 23 Isus însă i‑a chemat la El și le‑a vorbit în pilde: „Cum poate Satana să‑l izgonească pe Satana? 24 Dacă o împărăție este dezbinată împotriva ei înseși, împărăția aceea nu poate dăinui. 25 Și dacă o casă este dezbinată împotriva ei înseși, casa aceea nu poate dăinui. 26 Tot astfel, dacă Satana se ridică împotriva lui însuși și este dezbinat, nu poate dăinui, ci s‑a isprăvit cu el. 27 Nimeni nu poate să intre în casa celui puternic și să‑l jefuiască de bunuri dacă nu l‑a legat mai întâi pe cel puternic; numai atunci îi va jefui casa. 28 Adevărat vă spun că toate li se vor ierta fiilor oamenilor – păcatele și blasfemiile pe care le vor rosti – 29 dar oricine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de un păcat veșnic.” 30 Aceasta pentru că ei ziceau: „Are un duh necurat.”
Mama și frații lui Isus
(Matei 12:46‑50. Luca 8:19‑21)31 Atunci mama și frații Lui au venit și, stând afară, au trimis să‑L cheme. 32 O mulțime de oameni era în jurul Lui și I‑au spus: „Iată, mama Ta, frații Tăi și surorile Tale sunt afară și Te caută.” 33 El le‑a răspuns, zicând: „Cine sunt mama Mea și frații Mei?” 34 Apoi, rotindu‑Și privirile peste cei care erau împrejurul Lui, a zis: „Iată mama Mea și frații Mei! 35 Căci oricine face voia lui Dumnezeu Îmi este frate, soră și mamă.”
Omul cu mâna uscată
1 Și a intrat iar în sinagogă și acolo era un om care avea mâna uscată. 2 Și‐l pândeau să vadă dacă îl tămăduiește în ziua Sabatului, ca să‐l învinuiască. 3 Și zice omului care avea mâna uscată: Scoală‐te în mijloc. 4 Și le zice: Se cuvine în ziua Sabatului a face bine sau a face rău? a mântui un suflet sau a omorî? Iar ei tăceau. 5 Și după ce i‐a privit împrejur cu mânie, întristându‐se de învârtoșarea inimii lor, zice omului: Întinde‐ți mâna. Și a întins‐o și mâna lui s‐a făcut sănătoasă. 6 Și fariseii au ieșit și îndată s‐au sfătuit cu irodianii împotriva lui, cum să‐l piardă.
Isus vindecă pe bolnavi
7 Și Isus cu ucenicii săi s‐a depărtat spre mare și l‐a urmat o mulțime mare din Galileea și din Iudeea, 8 și din Ierusalim și din Idumea și de dincolo de Iordan și dimprejurul Tirului și Sidonului, o mulțime mare, auzind tot ce făcea, a venit la el. 9 Și el a zis ucenicilor săi să‐i fie la îndemână o luntre din pricina gloatei ca să nu‐l strâmtoreze. 10 Căci tămăduise mulți; încât toți câți aveau răni năvăleau spre el ca să‐l atingă. 11 Și duhurile necurate, când îl zăreau, cădeau înaintea lui și strigau zicând: Tu ești Fiul lui Dumnezeu. 12 Și le poruncea mult, ca să nu‐l dea pe față.
Alegerea celor doisprezece apostoli
13 Și se suie în munte și cheamă la sine pe cine a voit el însuși. Și au venit la el. 14 Și a făcut doisprezece ca să fie cu el și ca să‐i trimită să propovăduiască, 15 și să aibă putere să scoată afară draci. 16 Și a făcut doisprezece și lui Simon i‐a dat numele Petru; 17 și pe Iacov al lui Zebedei și pe Ioan fratele lui Iacov și le‐a dat numele Boanerghes adică: Fii ai tunetului; 18 și pe Andrei și pe Filip și pe Bartolomeu și pe Matei și pe Toma și pe Iacov al lui Alfeu și pe Tadeu și pe Simon Cananitul, 19 și pe Iuda Iscarioteanul care l‐a și dat prins.
Păcatul împotriva Duhului Sfânt
20 Și vin în casă. Și iarăși se adună împreună gloata încât nu puteau nici să mănânce pâine. 21 Și când au auzit, ai săi au venit ca să‐l apuce, căci ziceau: Și‐a ieșit din fire. 22 Și cărturarii care se pogorâseră de la Ierusalim ziceau: Are pe Beelzebul; și: Scoate afară pe draci prin domnul dracilor. 23 Și i‐a chemat la sine și le‐a zis în pilde: Cum poate Satana să scoată afară pe Satana? 24 Și dacă o împărăție se va dezbina împotriva sa însăși, împărăția aceea nu poate sta. 25 Și dacă o casă se va dezbina împotriva sa însăși, casa aceea nu va putea sta. 26 Și dacă Satana s‐a sculat împotriva sa însuși și s‐a dezbinat, nu poate sta, ci ia sfârșit. 27 Dar nimeni nu poate să intre în casa celui tare și să răpească sculele lui, dacă nu va lega mai întâi pe cel tare și atunci îi va prăda casa. 28 Adevărat vă spun că toate păcatele vor fi iertate fiilor oamenilor și hulele cu care vor huli; 29 dar cine va huli împotriva Duhului Sfănt n‐are iertare în veac, ci va fi vinovat de un păcat veșnic. 30 Pentru că ziceau: Are duh necurat.
Mama și frații lui Isus
31 Și mama lui și frații lui vin și, stând afară, au trimis la el să‐l cheme. 32 Și gloata ședea împrejurul lui: Și‐i zic: Iată mama ta și frații tăi, afară, te caută. 33 Și el le răspunde și zice: Cine este mama mea și frații mei? 34 Și, privind în jur la cei ce ședeau împrejurul lui, zice: Iată mama mea și frații mei. 35 Căci cine va face voia lui Dumnezeu, acela este fratele meu și soră și mamă.