Rugăciunea lui Neemia
1 Cuvintele lui Neemia , fiul lui Hacalia.
În luna Chislev, în al douăzecilea an, pe când eram în cetatea Susa, 2 a venit Hanani, unul dintre frații mei, împreună cu câțiva oameni din Iuda. I‑am întrebat despre rămășița iudeilor întorși din exil și despre Ierusalim. 3 Ei mi‑au răspuns: „Rămășița celor întorși din exil este acolo, în provincie, în mare necaz și ocară; zidul Ierusalimului este plin de spărturi și porțile îi sunt arse de foc.”
4 Când am auzit aceste lucruri, m‑am așezat, am plâns și m‑am jelit multe zile, postind și rugându‑mă înaintea Dumnezeului cerurilor. 5 Apoi am zis:
„O, DOAMNE , Dumnezeul cerurilor, Dumnezeule mare și înfricoșător, care ții legământul și îndurarea față de cei ce Te iubesc și păzesc poruncile Tale! 6 Să ia aminte urechea Ta și ochii să‑Ți fie deschiși: ascultă rugăciunea robului Tău, pe care o aduc înaintea Ta zi și noapte pentru robii Tăi, fiii lui Israel, mărturisind păcatele fiilor lui Israel, pe care le‑am săvârșit împotriva Ta, căci eu și casa tatălui meu am păcătuit! 7 Ne‑am arătat din cale afară de răi și n‑am păzit poruncile Tale, rânduielile și hotărârile pe care i le‑ai dat robului Tău Moise.
8 Te rog, adu‑Ți aminte de cuvintele acestea pe care i le‑ai poruncit robului Tău Moise: «Când veți fi necredincioși , vă voi risipi printre popoare, 9 dar , dacă vă veți întoarce la Mine și dacă veți păzi poruncile Mele și le veți împlini, atunci , chiar dacă veți fi izgoniți la marginea cea mai îndepărtată a cerului, și de acolo vă voi aduna și vă voi aduce iarăși în locul pe care l‑am ales ca să locuiască Numele Meu acolo!» 10 Ei sunt robii Tăi și poporul Tău pe care l‑ai răscumpărat prin puterea Ta cea mare și prin mâna Ta cea tare. 11 O, Stăpâne, să ia aminte urechea Ta la rugăciunea robului Tău și la rugăciunea robilor Tăi, care vor să se teamă de Numele Tău! Te rog, dă‑i astăzi izbândă robului Tău și fă‑l să capete îndurare înaintea omului acestuia!”
Pe atunci, eram paharnicul împăratului.
Rugăciunea lui Neemia
1 Cuvintele lui Neemia, fiul lui Hacalia. Și a fost așa : În luna Chișleu, în anul al douăzecilea, când eram în Susa, capitala, 2 a venit Hanani, unul din frații mei, el și bărbații din Iuda; și i‐am întrebat despre iudeii cei scăpați, care rămăseseră din robie și despre Ierusalim. 3 Și ei mi‐au zis: Rămășița ce a rămas din robie acolo în țară este în necaz mare și ocară: și zidul Ierusalimului este dărâmat și porțile lui sunt arse cu foc. 4 Și a fost așa : Cum am auzit cuvintele acestea, am șezut și am plâns și m‐am jelit câteva zile; și am postit și m‐am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor. 5 Și am zis: Rogu‐te, Doamne , Dumnezeul cerurilor, Dumnezeul cel mare și înfricoșat , care păzește legământul și îndurarea față de cei ce‐l iubesc și păzesc poruncile lui: 6 Rogu‐te, fie urechea ta cu luare aminte și ochii tăi deschiși, ca să audă rugăciunea robului tău, cu care în vremea aceasta mă rog înaintea ta, zi și noapte, pentru copiii lui Israel, robii tăi, și mărturisesc păcatele copiilor lui Israel cu care au păcătuit împotriva ta: eu și casa tatălui meu am păcătuit. 7 Am lucrat foarte rău împotriva ta și n‐am păzit așezămintele, poruncile și judecățile pe care le‐ai poruncit robului tău Moise. 8 Adu‐ți aminte, rogu‐te, de cuvântul pe care l‐ai poruncit robului tău Moise zicând: Dacă veți lucra cu necredincioșie, vă voi împrăștia printre popoare; 9 dar dacă vă veți întoarce la mine și veți păzi poruncile mele și le veți face, chiar dacă ar fi aruncați unii dintre voi până la marginea cea mai depărtată a cerurilor, și de acolo îi voi aduna și‐i voi aduce în locul pe care l‐am ales ca să fac să locuiască numele meu acolo. 10 Și aceștia sunt robii tăi și poporul tău, pe care l‐ai răscumpărat cu puterea ta cea mare și cu mâna ta cea tare. 11 Rogu‐te, Doamne, fie urechea ta cu luare aminte la rugăciunea robului tău și la rugăciunea robilor tăi, cărora le place să se teamă de numele tău: și fă, rogu‐te, să propășească robul tău în ziua aceasta și dă‐i să afle milă înaintea bărbatului acestuia. (Și eram paharnicul împăratului).