Opoziția față de lucrare
1 Când a auzit Sanbalat că refacem zidul, s‑a mâniat și s‑a supărat foarte tare. Și‑a bătut joc de iudei 2 și a zis înaintea fraților săi și înaintea oștirii Samariei: „La ce lucrează acești iudei nenorociți? Să fie oare lăsați să lucreze ? Vor aduce jertfe? Vor isprăvi astăzi? Vor învia ei pietrele din moloz, după ce au fost arse?” 3 Tobia , amonitul, era lângă el și a zis: „La cum zidesc ei, până și o vulpe, dacă se va sui pe zidul lor de piatră, îl va dărâma!”
4 „Ascultă , Dumnezeul nostru, cât de disprețuiți suntem! Întoarce‑le ocara asupra capului lor și dă‑i pradă robiei într‑o altă țară! 5 Nu le acoperi fărădelegea, și păcatul lor să nu fie șters dinaintea Ta, căci i‑au necăjit pe cei ce zidesc!”
6 Am ridicat zidul până la jumătatea înălțimii lui . Și poporul lucra cu inimă.
7 Dar când Sanbalat , Tobia, arabii, amoniții și așdodienii au auzit că înălțarea zidurilor Ierusalimului înainta și că spărturile începeau să fie astupate, s‑au mâniat foarte tare. 8 Au uneltit cu toții să vină la luptă împotriva Ierusalimului și să facă răscoală împotriva mea . 9 Ne‑am rugat Dumnezeului nostru și am pus o strajă zi și noapte, ca să ne apărăm de ei.
10 În Iudeea se zicea: „Puterile celor ce poartă sarcini slăbesc și dărâmăturile sunt prea multe; nu vom putea să ridicăm zidul!” 11 Iar vrăjmașii noștri ziceau: „Nu vor ști și nu vor vedea nimic până când vom ajunge în mijlocul lor; îi vom ucide și vom opri lucrarea!” 12 Iudeii care locuiau lângă ei au venit de zece ori și ne‑au înștiințat despre toate locurile pe unde urmau să vină la noi. 13 De aceea am rânduit poporul pe familii în locurile deschise din părțile cele mai de jos ale zidului și i‑am așezat pe toți cu săbiile, sulițele și arcurile lor. 14 După ce m‑am uitat cu băgare de seamă, m‑am ridicat și le‑am zis nobililor, mai‑marilor și celorlalți din popor: „Nu vă temeți de ei! Aduceți‑vă aminte de Stăpânul cel mare și înfricoșător și luptați pentru frații voștri, pentru fiii și fetele voastre, pentru nevestele voastre și pentru casele voastre!”
Reluarea lucrărilor
15 Vrăjmașii noștri au auzit că am fost înștiințați și, astfel , Dumnezeu le‑a zădărnicit planul și ne‑am întors fiecare la lucrarea lui la zid. 16 Din ziua aceea, jumătate din oamenii mei lucrau, iar ceilalți aveau asupra lor sulițe, scuturi, arcuri și platoșe. Conducătorii erau în spatele întregii case a lui Iuda. 17 Cei ce zideau zidul și cei ce purtau sarcini lucrau cu o mână, iar cu cealaltă țineau arma. 18 Cei ce zideau lucrau toți având sabia încinsă la mijloc. Cel ce suna din corn stătea lângă mine. 19 Le‑am zis nobililor, mai‑marilor și întregului popor: „Lucrarea este mare și întinsă, iar noi suntem risipiți pe zid, departe unii de alții. 20 Când veți auzi sunetul cornului, să vă adunați la noi, în locul de unde se va auzi. Dumnezeul nostru va lupta pentru noi!”
21 Așa făceam lucrarea – jumătate din noi ținând sulița în mână din zorii zilei până la ivirea stelelor. 22 În același timp, am mai zis poporului: „Fiecare să înnopteze în Ierusalim cu slujitorul lui, ca să avem strajă noaptea, iar ziua să lucrăm!” 23 Și nu ne‑am dezbrăcat de haine, nici eu, nici frații mei, nici slujitorii mei, nici oamenii de strajă care erau sub porunca mea. Fiecare avea sulița în mâna dreaptă .
Lucrările urmează
1 Și a fost așa : când a auzit Sanbalat că zidim zidul, s‐a mâniat și s‐a aprins foarte tare și a râs de iudei. 2 Și a vorbit înaintea fraților săi și a oastei Samariei și a zis: Ce fac acești iudei neputincioși? Oare vor fi lăsați să urmeze? Oare vor aduce jertfe? Oare vor sfârși într‐o zi? Vor face ei să învieze pietrele din grămezi de moloz și încă arse? 3 Și Tobia , amonitul, era lângă el și a zis: De altfel ceea ce zidesc ei, un șacal de s‐ar sui, le‐ar dărâma zidul de piatră. 4 Auzi , Dumnezeul nostru! căci suntem disprețuiți: și întoarce‐le ocara asupra capului lor și dă‐i spre pradă în țara robiei. 5 Și nu le acoperi nelegiuirea și păcatul lor să nu se șteargă dinaintea ta, căci au necăjit pe cei ce zidesc. 6 Dar am zidit zidul și tot zidul a fost încheiat până la jumătatea lui, căci poporul avea inimă să lucreze. 7 Și a fost așa : când au auzit Sanbalat și Tobia și arabii și amoniții și asdodiții că zidurile Ierusalimului se dreg și că spărturile încep să se astupe, s‐au mâniat foarte tare. 8 Și s‐au jurat toți împreună să vină să se lupte împotriva Ierusalimului și să‐i facă stricăciune. 9 Dar ne‐am rugat Dumnezeului nostru și am pus strajă împotriva lor zi și noapte de teama lor. 10 Și Iuda a zis: Puterea purtătorilor de poveri slăbește și este mult moloz, nu putem să zidim zidul. 11 Și potrivnicii noștri au zis: Nu vor ști, nici nu vor vedea, până vom veni în mijlocul lor și‐i vom ucide și vom face să înceteze lucrul. 12 Și a fost așa : când au venit iudeii, care locuiau lângă ei, ne‐au spus de zece ori din toate locurile: Întoarceți‐vă la noi. 13 Și am pus în locurile cele mai de jos dinapoia zidului, în locurile deschise, pe popor, după familiile lor, cu săbiile lor, sulițele lor și arcurile lor. 14 Și m‐am uitat și m‐am sculat și am zis mai marilor și dregătorilor și celuilalt popor: Nu vă temeți de ei; aduceți‐vă aminte de Domnul, care este mare și înfricoșat și luptați‐vă pentru frații voștri, fiii voștri și fetele voastre, nevestele voastre și casele voastre. 15 Și a fost așa : când au auzit vrăjmașii noștri că ne era cunoscut și că Dumnezeu zădărnicise sfatul lor, ne‐am întors cu toții la zid, fiecare la lucrul său. 16 Și a fost așa : din ziua aceea, jumătate din oamenii mei lucrau la lucru și jumătate din ei țineau sulițele și scuturile și arcurile și platoșele și dinapoia lor erau mai marii întregii case a lui Iuda. 17 Și cei ce zideau zidul și cei ce purtau poverile și cei ce încărcau, cu o mână lucrau la lucru și cu cealaltă mână țineau arma. 18 Și zidarii își aveau fiecare sabia încinsă peste coapsele sale și zideau. Și cel ce sufla din trâmbiță era lângă mine. 19 Și am zis mai marilor și dregătorilor și celuilalt popor: Lucrul este mare și lat și noi împrăștiați pe zid, departe unul de altul. 20 În ce loc veți auzi sunetul trâmbiței, într‐acolo să vă adunați la noi; Dumnezeul nostru se va lupta pentru noi. 21 Și lucram la lucru: și jumătate din ei țineau sulițele din zorii zilei până la ieșirea stelelor. 22 Și în vremea aceea am zis poporului: Fiecare cu tânărul său să mâie noaptea în mijlocul Ierusalimului, ca noaptea să ne fie de pază și ziua la lucru. 23 Și nici eu, nici frații mei, nici slujitorii mei, nici oamenii de strajă care mă urmau, nu ne‐am dezbrăcat de hainele noastre; fiecare își avea arma mergând la apă.