Rezolvarea nedreptăților sociale
1 Din partea oamenilor din popor și din partea nevestelor lor s‑au ridicat mari plângeri împotriva fraților lor iudei. 2 Unii ziceau: „Noi, fiii noștri și fiicele noastre suntem mulți; să ni se dea grâu ca să mâncăm și să trăim!” 3 Alții ziceau: „Noi punem gaj ogoarele, viile și casele noastre ca să avem grâu în timpul foametei!” 4 Alții ziceau: „Noi am împrumutat argint pentru birul împăratului punând gaj ogoarele și viile noastre, 5 deși avem același trup ca și frații noștri, iar copiii noștri sunt precum copiii lor; dar, iată, noi ne dăm ca robi fiii și fiicele și multe dintre fiicele noastre au fost deja date ca roabe; suntem fără putere, căci ogoarele și viile noastre sunt ale altora!”
6 M‑am mâniat foarte tare când le‑am auzit strigătele și cuvintele acestea. 7 După ce am socotit toate acestea în inima mea, i‑am mustrat pe nobili și pe mai‑marii poporului și le‑am zis: „Voi îi împrumutați cu camătă pe frații voștri!” Am strâns o mare adunare împotriva lor 8 și le‑am zis: „Noi i‑am răscumpărat , după puterea noastră, pe frații noștri iudei vânduți neamurilor, iar voi să‑i vindeți pe frații voștri? Și încă nouă să ne fie vânduți?” Ei au tăcut, neavând ce să răspundă. 9 Apoi am zis: „Ce faceți voi nu este bine! Oare n‑ar trebui să umblați în frica Dumnezeului nostru, ca să nu fiți de ocara neamurilor care ne sunt vrăjmașe? 10 Și eu, și frații mei, și slujitorii mei îi împrumutăm cu argint și grâu. Totuși, haideți să renunțăm la camăta aceasta! 11 Dați‑le înapoi astăzi ogoarele, viile, măslinii și casele, precum și dobânda din argintul, grâul, mustul și uleiul pe care le‑ați cerut de la ei!” 12 Ei au răspuns: „Le vom da înapoi și nu le vom cere nimic; vom face cum ai zis!” Atunci i‑am chemat pe preoți, înaintea cărora i‑am pus să jure că își vor ține cuvântul. 13 Și mi‑am scuturat mantaua zicând: „Așa să‑l scuture Dumnezeu de casă și de avere pe orice om care nu‑și va ține cuvântul; așa să fie scuturat omul acela și lăsat cu mâinile goale!” Toată adunarea a zis: „Amin!” Și L‑au lăudat pe DOMNUL. Și poporul s‑a ținut de cuvântul acesta.
Neemia – exemplu de integritate
14 Din ziua când m‑a pus împăratul guvernator în țara lui Iuda, de la al douăzecilea an până la al treizeci și doilea an al împăratului Artaxerxe, timp de doisprezece ani, nici eu, nici frații mei n‑am mâncat din veniturile cuvenite guvernatorului. 15 Înainte de mine, cei ce au fost guvernatori împovărau poporul și luau de la el pâine și vin, pe lângă cei patruzeci de sicli de argint; chiar și slujitorii lor apăsau poporul. Dar eu n‑am făcut așa, din frică de Dumnezeu. 16 Ba mai mult, am lucrat la repararea zidului acestuia, n‑am cumpărat niciun ogor și toți slujitorii mei erau adunați acolo pentru lucru. 17 Aveam la masă o sută cincizeci de oameni, iudei și mai‑mari, pe lângă cei care veneau la noi dintre neamurile învecinate. 18 Mi se pregăteau în fiecare zi un bou, șase berbeci aleși și păsări și, la fiecare zece zile, se pregătea din belșug tot vinul care era de trebuință. Cu toate acestea, n‑am cerut veniturile cuvenite guvernatorului, pentru că lucrările apăsau greu asupra acestui popor.
19 Adu‑Ți aminte de mine spre bine, Dumnezeul meu, de tot ce am făcut pentru poporul acesta!
Plângerile poporului
1 Și a fost o strigare mare în popor și între nevestele lor împotriva iudeilor, frații lor. 2 Și erau unii care ziceau: Noi, fiii noștri și fetele noastre suntem mulți și cerem grâu, ca să mâncăm și să trăim. 3 Și erau unii care ziceau: Noi am pus zălog țarinile noastre și viile noastre și casele noastre ca să luăm grâu la foamete. 4 Și erau unii care ziceau: Noi ne‐am împrumutat cu argint pe țarinile noastre și viile noastre pentru birul împăratului. 5 Și acum carnea noastră este ca și carnea fraților noștri, copiii noștri ca și copiii lor: și iată ducem în robie pe fiii noștri și pe fetele noastre ca să fie slujitori și unele din fetele noastre chiar sunt duse în robie și nu este în puterea mâinilor noastre să le răscumpărăm, căci țarinile și viile noastre sunt ale altora. 6 Și m‐am mâniat foarte mult când am auzit strigarea lor și cuvintele acestea. 7 Și m‐am sfătuit în inima mea și am mustrat pe mai mari și pe dregători și le‐am zis: Voi luați camătă fiecare de la fratele său. Și am chemat împotriva lor o adunare mare. 8 Și le‐am zis: Noi, după puterea noastră, am răscumpărat pe frații noștri iudei care erau vânduți neamurilor; și voi înșivă să vindeți pe frații voștri? Sau să ne fie ei vânduți? Iar ei au tăcut și n‐au găsit un cuvânt de zis. 9 Și am zis: Lucrul pe care‐l faceți nu este bun. Oare nu trebuie să umblați în frica Dumnezeului nostru ca să nu fim de ocară neamurilor, vrăjmașii noștri? 10 Și eu, frații mei și slujitorii mei, de asemenea i‐am împrumutat cu argint și grâu pe camătă. Să lăsăm, vă rog, camăta aceasta. 11 Întoarceți‐le, rogu‐vă, chiar astăzi țarinile, viile, măslinii și casele lor și o sutime din argintul și din grâul, din mustul și din untdelemnul, pe care l‐ați cerut de la ei. 12 Și au zis: Vom întoarce și nu vom cere nimic de la ei; vom face cum zici. Și am chemat pe preoți și i‐am pus să jure că vor face după cuvântul acesta. 13 Am scuturat și poalele hainei mele și am zis: Așa să scuture Dumnezeu pe orice om din casa sa și din munca sa care nu va împlini cuvântul acesta, așa să fie scuturat și golit. Și toată obștea a zis: Amin! Și au lăudat pe Domnul. Și poporul a făcut după cuvântul acesta.
Neemia ca dregător
14 Și din ziua în care am fost pus dregător al lor, în țara lui Iuda, de la anul al douăzecilea până la anul al treizeci și doilea al împăratului Artaxerxe, doisprezece ani, eu și frații mei n‐am mâncat pâine de dregător. 15 Dar dregătorii de mai înainte, care au fost înainte de mine, împovărau poporul și luau de la el pâine și vin, afară de cei patruzeci de sicli de argint; chiar și slujitorii lor domneau peste popor. Dar eu n‐am făcut astfel, căci mă temeam de Dumnezeu. 16 Și m‐am ținut de lucrul zidului acestuia și n‐am cumpărat țarini: și toți slujitorii mei erau adunați acolo la lucru. 17 Și chiar la masa mea erau o sută cincizeci de bărbați din iudei și din dregători, afară de cei ce veneau la noi de la popoarele care erau în jurul nostru. 18 Și ceea ce se pregătea în fiecare zi era: un bou și șase oi alese; și păsări se pregăteau pentru mine; și o dată la zece zile era o mulțime de tot felul de vin. Și cu toate acestea n‐am cerut pâinea de dregător, căci era grea robie asupra poporului acestuia. 19 Adu‐ți aminte pentru mine, Dumnezeul meu, spre bine, de tot ce am făcut pentru poporul acesta.