Comploturi împotriva lui Neemia
1 Când Sanbalat, Tobia, Gheșem, arabul, și ceilalți vrăjmași ai noștri au auzit că refăcusem zidul și că n‑a mai rămas nicio spărtură în el (deși nu pusesem încă ușile porților), 2 Sanbalat și Gheșem au trimis să‑mi spună: „Vino să ne întâlnim la Chefirim, în câmpia Ono !” Aveau de gând să‑mi facă rău. 3 Le‑am trimis soli care să le spună: „Am o mare lucrare de făcut și nu pot să mă cobor. De ce să se oprească lucrul câtă vreme m‑aș coborî la voi?” 4 Mi‑au trimis în patru rânduri aceeași cerere și le‑am dat același răspuns.
5 A cincea oară, Sanbalat mi‑a trimis solia aceasta prin slujitorul său, care avea în mână o scrisoare deschisă. 6 În ea era scris:
„Se răspândește zvonul printre popoare și Gașmu spune că tu și iudeii plănuiți să vă răsculați și că în acest scop refaci zidul. Potrivit acelorași zvonuri, tu vei deveni regele lor 7 și ai rânduit chiar și profeți, ca să dea de veste despre tine în Ierusalim: «Avem rege în Iuda!» Și acum, lucrurile acestea vor ajunge la cunoștința împăratului. Vino deci să ne sfătuim împreună!”
8 I‑am trimis următorul răspuns: „Lucrurile despre care vorbești nu s‑au întâmplat; tu ai născocit toate acestea!” 9 Toți oamenii aceștia voiau să ne înfricoșeze și își ziceau: „Le vor slăbi mâinile, iar lucrarea nu se va face!” Acum, Dumnezeule , întărește‑mi mâinile!
10 M‑am dus în casa lui Șemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetavel. El se închisese și a zis: „Să ne întâlnim în Casa lui Dumnezeu, în mijlocul Templului, și să închidem ușile Templului, căci vin să te omoare; în timpul nopții vor veni să te omoare!” 11 Eu am răspuns: „Un om ca mine să fugă? Și care om ca mine ar putea să intre în Templu și să trăiască? Nu voi intra!” 12 Și am înțeles că nu Dumnezeu îl trimitea, ci mi‑a profețit astfel fiindcă fusese plătit de Tobia și Sanbalat. 13 A fost plătit ca eu să mă tem, să urmez sfaturile lui și să păcătuiesc. Atunci ei mi‑ar fi scos nume rău și m‑ar fi batjocorit.
14 Adu‑Ți aminte, o, Dumnezeul meu, de Tobia și de Sanbalat după faptele lor! Adu‑Ți aminte și de profetesa Noadia și de ceilalți profeți care căutau să mă sperie!
Încheierea lucrărilor la zid
15 Zidul a fost terminat în a douăzeci și cincea zi a lunii Elul, în cincizeci și două de zile. 16 Toți vrăjmașii noștri au auzit, iar toate popoarele învecinate s‑au temut, s‑au smerit foarte mult și au cunoscut că lucrarea se făcuse prin voia Dumnezeului nostru. 17 În vremea aceea erau unii nobili din Iudeea care îi trimiteau multe scrisori lui Tobia și primeau și ei scrisori de la el. 18 Căci mulți din Iuda erau legați cu el prin jurământ, pentru că Tobia era ginerele lui Șecania, fiul lui Arah, iar fiul său Iohanan o luase în căsătorie pe fata lui Meșulam, fiul lui Berechia. 19 Se vorbea bine de el chiar de față cu mine și îi raportau cuvintele mele. Tobia trimitea scrisori ca să mă înfricoșeze.
Noi piedici
1 Și a fost așa : când au auzit Sanbalat și Tobia și Gheșem, arabul, și ceilalți vrăjmași ai noștri că eu zideam zidul și că nu mai rămăsese spărtură în el (deși în vremea aceea ușile încă nu le pusesem la porți), 2 Sanbalat și Gheșem au trimis la mine, zicând: Vino să ne întâlnim împreună în satele din șesul Ono . Dar ei cugetau să‐mi facă rău. 3 Și le‐am trimis soli, zicând: Eu fac un lucru mare și nu pot să mă pogor. De ce să înceteze lucrul, lasându‐l și pogorându‐mă la voi? 4 Și au trimis la mine de patru ori în chipul acesta și le‐am răspuns în felul acesta. 5 Și Sanbalat a trimis la mine pe tânărul său, în chipul acesta, a cincea oară, cu o epistolă deschisă în mâna sa, 6 în care era scris: S‐a auzit între neamuri și Gașmu zice că tu și iudeii cugetați să vă răsculați, de aceea zidești zidul: și, după aceste vorbe, tu vei ajunge împăratul lor. 7 Și ai pus și proroci ca să strige cu privire la tine la Ierusalim, zicând: Este un împărat în Iuda! Și acum se va da de știre împăratului după cuvintele acestea; vino deci acum să ne sfătuim împreună. 8 Și am trimis la el zicând: Nu este niciunul din lucrurile pe care le spui, ci le născocești din inima ta. 9 Căci toți voiau să ne înspăimânte zicând: Le vor slăbi mâinile de la lucru și nu se va face. Și acum, Dumnezeule , întărește‐mi mâinile! 10 Și am venit la casa lui Șemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabeel, care se închisese. Și el a zis: Să ne întâlnim împreună în casa lui Dumnezeu înăuntrul Templului și să închidem ușile Templului, căci ei vin să te ucidă: da, noaptea vin să te ucidă. 11 Și am zis: Un om ca mine să fugă? Și cine fiind ca mine va intra în Templu și să trăiască? Nu voi intra! 12 Și am cunoscut și iată nu‐l trimisese Dumnezeu, căci el rostea prorocia aceasta împotriva mea: și Tobia și Sanbalat îl tocmiseră. 13 De aceea era tocmit ca să mă înspăimânte, și să fac așa și să păcătuesc și să aibă cu ce să‐mi scoată nume rău, ca să mă ocărască. 14 Adu‐ți aminte, Dumnezeul meu, de Tobia și Sanbalat după faptele lor și de prorocița Noadia și de ceilalți proroci care voiau să mă înspăimânte. 15 Și zidul s‐a sfârșit în a douăzeci și cincea zi a lunii Elul, în cincizeci și două de zile. 16 Și a fost așa: când au auzit toți vrăjmașii noștri, toate neamurile care erau în jurul nostru s‐au temut și au scăzut foarte mult în ochii lor: și au cunoscut că lucrul acesta era făcut de la Dumnezeul nostru. 17 Și în zilele acelea mai marii lui Iuda au trimis multe epistole lui Tobia și cele de la Tobia veneau la ei. 18 Căci erau mulți în Iuda legați cu el prin jurământ, căci era ginere al lui Șecania, fiul lui Arah, și Iohanan, fiul său, luase pe fata lui Meșulam, fiul lui Berechia. 19 Ba încă vorbeau înaintea mea și de binefacerile lui și‐i spuneau cuvintele mele. Și Tobia trimitea epistole ca să mă înspăimânte.