Regele Balac trimite după profetul Balaam
1 Fiii lui Israel au pornit și și‑au așezat tabăra în șesurile Moabului, dincolo de Iordan, în dreptul Ierihonului. 2 Balac, fiul lui Țipor , a văzut tot ce le făcuse Israel amoriților. 3 Și Moab s‑a înfricoșat în fața unui popor atât de mare la număr; s‑a îngrozit în fața fiilor lui Israel. 4 Moabiții le‑au zis bătrânilor lui Madian: „Adunarea aceasta are să pască tot ce este în jurul nostru cum paște boul verdeața de pe câmp!” Balac, fiul lui Țipor, era pe atunci rege al Moabului. 5 El a trimis soli la Balaam, fiul lui Beor, la Petor‑pe‑Râu , în țara fiilor poporului său, ca să‑l cheme zicând:
„Iată, un popor a ieșit din Egipt
și iată că acoperă fața pământului
și s‑a așezat în fața mea!
6 Acum, vino, te rog, să‑mi blestemi poporul acesta,
căci este mai puternic decât mine!
Poate că așa îl voi putea bate
și‑l voi izgoni din țară.
Căci eu știu că acela pe care îl binecuvântezi tu e binecuvântat
și acela pe care îl blestemi tu este blestemat.”
7 Bătrânii lui Moab și bătrânii lui Madian au plecat având cu ei daruri pentru ghicitor. Au ajuns la Balaam și i‑au spus cuvintele lui Balac. 8 Balaam le‑a zis: „Înnoptați aici, și vă voi da răspuns după cum îmi va spune DOMNUL!” Și căpeteniile Moabului au rămas la Balaam. 9 Dumnezeu a venit la Balaam și i‑a zis: „Cine sunt oamenii aceștia pe care‑i ai la tine?” 10 Balaam I‑a răspuns lui Dumnezeu: „Balac, fiul lui Țipor, regele Moabului, i‑a trimis la mine să‑mi spună: 11 «Iată, un popor ieșit din Egipt acoperă fața pământului; acum, vino să mi‑l blestemi; poate că așa îl voi putea bate și‑l voi izgoni.»” 12 Dumnezeu i‑a zis lui Balaam: „Să nu te duci cu ei și să nu blestemi poporul acela, căci este binecuvântat!” 13 Balaam s‑a trezit dis‑de‑dimineață și le‑a zis căpeteniilor lui Balac: „Duceți‑vă înapoi în țara voastră, căci DOMNUL nu mi‑a îngăduit să merg cu voi!” 14 Și căpeteniile Moabului s‑au sculat, s‑au întors la Balac și i‑au spus: „Balaam nu vrea să vină cu noi.”
15 Balac a trimis din nou căpetenii, mai multe și mai cu vază decât cele dintâi. 16 Au ajuns la Balaam și i‑au zis: „Așa vorbește Balac, fiul lui Țipor: «Nu mai pune piedici, te rog, și vino la mine, 17 căci negreșit te voi cinsti mult și tot ce‑mi vei spune voi face; numai vino , te rog, și blestemă‑mi poporul acesta!»” 18 Balaam a răspuns și le‑a zis slujitorilor lui Balac: „Să‑mi dea Balac chiar și casa lui plină cu argint și cu aur, și tot n‑aș putea să trec peste porunca DOMNULUI, Dumnezeului meu, și să fac altceva, mic sau mare. 19 Totuși, vă rog, rămâneți aici peste noapte și voi vedea ce‑mi va mai spune DOMNUL!” 20 Dumnezeu a venit la Balaam în timpul nopții și i‑a zis: „Fiindcă oamenii aceștia au venit să te cheme, scoală‑te și du‑te cu ei, dar să faci numai ce‑ți voi spune!” 21 Balaam s‑a trezit dis‑de‑dimineață, a pus șaua pe măgăriță și a plecat cu căpeteniile Moabului.
22 Dumnezeu S‑a aprins de mânie pentru că plecase. Și Îngerul DOMNULUI S‑a așezat în drum, ca împotrivitor. Balaam era călare pe măgărița lui, iar cei doi slujitori ai lui erau cu el. 23 Măgărița L‑a văzut pe Îngerul DOMNULUI stând în cale cu sabia scoasă din teacă în mână și s‑a abătut din cale și a luat‑o pe câmp. Balaam și‑a lovit măgărița ca s‑o aducă pe cale.
24 Îngerul DOMNULUI S‑a așezat pe o cărare dintre vii; de fiecare parte a cărării era câte un zid. 25 Măgărița L‑a văzut pe Îngerul DOMNULUI, s‑a tras spre zid și i‑a strâns piciorul lui Balaam la zid. Balaam a lovit‑o din nou.
26 Îngerul DOMNULUI a trecut mai departe și S‑a așezat într‑un loc îngust, de unde nu era chip să te întorci nici la dreapta, nici la stânga. 27 Măgărița L‑a văzut pe Îngerul DOMNULUI și s‑a culcat sub Balaam. Balaam s‑a aprins de mânie și a lovit măgărița cu bățul. 28 DOMNUL a deschis gura măgăriței și ea i‑a zis lui Balaam: „Ce ți‑am făcut, de m‑ai lovit în trei rânduri?” 29 Balaam i‑a răspuns măgăriței: „Ți‑ai bătut joc de mine; dacă aș avea o sabie în mână, te‑aș ucide pe loc!” 30 Măgărița i‑a zis lui Balaam: „Nu sunt eu oare măgărița ta, pe care ai călărit tot timpul până în ziua de azi? Am eu oare obiceiul să‑ți fac așa?” Și el a răspuns: „Nu.”
31 DOMNUL i‑a deschis ochii lui Balaam, și Balaam L‑a văzut pe Îngerul DOMNULUI stând în cale cu sabia scoasă în mână. Și s‑a plecat și s‑a aruncat cu fața la pământ. 32 Îngerul DOMNULUI i‑a zis: „De ce ți‑ai lovit măgărița de trei ori la rând? Iată, Eu ți‑am ieșit înainte ca împotrivitor, căci calea pe care mergi este o cale ce duce la pierzare înaintea Mea. 33 Măgărița M‑a văzut și s‑a abătut de trei ori dinaintea Mea; dacă nu s‑ar fi abătut dinaintea Mea, pe tine te‑aș fi omorât, iar pe ea aș fi lăsat‑o vie!” 34 Balaam I‑a zis Îngerului DOMNULUI: „Am păcătuit, căci nu știam că Te‑ai așezat înaintea mea pe cale, și acum, dacă ce fac eu e rău în ochii Tăi, mă voi întoarce.” 35 Îngerul DOMNULUI i‑a zis lui Balaam: „Du‑te cu oamenii aceștia, dar să spui numai cuvintele pe care ți le voi spune Eu!” Și Balaam a plecat mai departe cu căpeteniile lui Balac.
36 Balac a auzit că vine Balaam și i‑a ieșit înainte până la cetatea Moabului care este la hotarul Arnonului, la hotarul cel mai îndepărtat. 37 Balac i‑a zis lui Balaam: „N‑am trimis eu oare la tine să te cheme? De ce n‑ai venit la mine? Oare nu sunt eu în stare să‑ți dau cinste?” 38 Balaam i‑a răspuns lui Balac: „Iată, am venit la tine. Acum îmi va fi oare îngăduit să spun ceva? Cuvântul pe care îl va pune Dumnezeu în gura mea, pe acela îl voi spune!” 39 Balaam a mers cu Balac și au ajuns la Chiriat‑Huțot. 40 Balac a jertfit vite și oi și le‑a trimis din ele lui Balaam și căpeteniilor care erau cu el. 41 Dimineața Balac l‑a luat pe Balaam și l‑a suit pe Bamot‑Baal, de unde putea să vadă o parte din popor.
Balaam și măgărița sa
1 Și copiii lui Israel au plecat și au tăbărât în câmpiile Moabului, dincolo de Iordan la Ierihon. 2 Și Balac , fiul lui Țipor, a văzut tot ce făcuse Israel amoriților. 3 Și Moab s‐a temut foarte mult de popor, pentru că erau mulți, și Moab s‐a îngrozit de copiii lui Israel. 4 Și Moab a zis bătrânilor Madianului: Acum adunarea va linge tot ce este împrejurul vostru, cum linge boul iarba verde a câmpului. Și Balac, fiul lui Țipor, era împăratul Moabului pe vremea aceea. 5 Și a trimis soli la Balaam, fiul lui Beor, la Petor care este lângă Râu, în țara copiilor poporului său, ca să‐l cheme zicând: Iată un popor a ieșit din Egipt; iată ei acoperă fața pământului și șed în fața mea. 6 Acum dar vino, te rog, și blesteamă‐mi pe acest popor, căci este mai puternic decât mine: poate că îl voi putea bate și‐l voi goni din țară, căci știu că acela pe care‐l binecuvântezi tu este binecuvântat și pe care‐l blestemi tu este blestemat. 7 Și bătrânii Moabului și bătrânii Madianului au plecat cu plățile pentru ghicire în mâinile lor. Și au venit la Balaam și i‐au spus cuvintele lui Balac. 8 Și el le‐a zis: Ședeți aici la noapte și vă voi aduce iarăși vorbă după cum îmi va vorbi Domnul. Și mai marii Moabului au rămas la Balaam. 9 Și Dumnezeu a venit la Balaam și a zis: Cine sunt acești bărbați găzduiți la tine? 10 Și Balaam a zis lui Dumnezeu: Balac, fiul lui Țipor, împăratul Moabului, a trimis la mine: 11 Iată un popor a ieșit din Egipt și acoperă fața pământului; vino acum și mi‐l blesteamă; poate că voi putea să lupt împotriva lui și să‐l gonesc. 12 Și Dumnezeu a zis lui Balaam: Să nu mergi cu ei; să nu blestemi pe popor, căci este binecuvântat. 13 Și Balaam s‐a sculat dimineața și a zis mai marilor lui Balac: Duceți‐vă în țara voastră, căci Domnul nu vrea să mă lase să merg cu voi. 14 Și mai marii Moabului s‐au sculat și s‐au dus la Balac și au zis: Balaam n‐a vrut să vină cu noi. 15 Și Balac a trimis iarăși la el mai mari, mai mulți și mai însemnați decât aceia. 16 Și au venit la Balaam și i‐au zis: Așa zice Balac, fiul lui Țipor: Te rog, să nu te împiedice nimic ca să vii la mine! 17 Căci te voi cinsti foarte mult și voi face orice‐mi vei zice, vino, deci, te rog , blesteamă‐mi pe acest popor. 18 Și Balaam a răspuns și a zis robilor lui Balac: De mi‐ar da Balac casa lui plină de argint și de aur , n‐aș putea să trec peste porunca Domnului Dumnezeului meu, ca să fac mai puțin sau mai mult. 19 Și acum rămâneți, vă rog , și voi aici la noapte și voi ști ce‐mi va mai zice Domnul. 20 Și Dumnezeu a venit la Balaam noaptea și i‐a zis: Dacă acești bărbați vin să te cheme, scoală‐te, du‐te cu ei; dar să faci numai cuvântul pe care ți‐l voi vorbi eu. 21 Și Balaam s‐a sculat dimineața și și‐a pus șaua pe măgăriță și s‐a dus cu mai marii Moabului. 22 Și mânia lui Dumnezeu s‐a aprins pentru că s‐a dus, și Îngerul Domnului s‐a așezat în drum ca potrivnic împotriva lui. Și el călărea pe măgărița sa și cei doi tineri ai săi erau cu el. 23 Și măgărița a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum cu sabia scoasă în mâna sa, și măgărița s‐a abătut din cale și a intrat în câmp. Și Balaam a bătut măgărița ca s‐o întoarcă la cale. 24 Și Îngerul Domnului a stătut într‐o cărare strâmtă între vii, un perete fiind de o parte și un perete de altă parte. 25 Și măgărița a văzut pe Îngerul Domnului, și s‐a strâns spre perete și a strâns piciorul lui Balaam de perete și el iarăși a bătut‐o. 26 Și Îngerul Domnului a mers mai departe și a stătut într‐un loc strâmt, unde nu era drum să te întorci nici la dreapta nici la stânga. 27 Și măgărița a văzut pe Îngerul Domnului și s‐a culcat jos sub Balaam. Și mânia lui Balaam s‐a aprins și a bătut măgărița cu bățul său. 28 Și Domnul a deschis gura măgăriței și ea a zis lui Balaam: Ce ți‐am făcut de m‐ai bătut de trei ori până acum? 29 Și Balaam a zis măgăriței: Pentru că ți‐ai bătut joc de mine! O, de aș avea o sabie în mâna mea, căci acum te‐aș ucide. 30 Și măgărița a zis lui Balaam: Oare nu sunt eu măgărița ta, pe care ai călărit de când sunt a ta, și până în ziua de astăzi? Fost‐am eu obișnuită să‐ți fac așa? Și el a zis: Nu. 31 Și Domnul a deschis ochii lui Balaam și a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum și sabia scoasă în mâna sa; și s‐a plecat și s‐a întins pe fața sa. 32 Și Îngerul Domnului i‐a zis: Pentru ce ți‐ai bătut măgărița de trei ori până acum? Iată am ieșit ca potrivnic, căci calea pe care mergi este prăpăd înaintea mea. 33 Și măgărița m‐a văzut și s‐a ferit de mine de trei ori până acum; dacă nu se ferea de mine, cu adevărat te‐aș fi omorât, și pe ea aș fi lăsat‐o vie. 34 Și Balaam a zis Îngerului Domnului : Am păcătuit, căci n‐am știut că ai stat împotriva mea în cale; și acum dacă este rău în ochii tăi, mă voi întoarce înapoi. 35 Și Îngerul Domnului a zis lui Balaam: Mergi cu bărbații aceștia, dar să vorbești numai cuvântul pe care ți‐l voi vorbi eu. Și Balaam a mers cu mai marii lui Balac. 36 Și Balac a auzit că vine Balaam și i‐a ieșit în întâmpinare la cetatea Moabului, care este la hotarul Arnonului, care este la marginea hotarului. 37 Și Balac a zis lui Balaam: Oare n‐am trimis eu la tine cu tot dinadinsul să te cheme? Pentru ce n‐ai venit la mine? Cu adevărat nu pot eu să te cinstesc? 38 Și Balaam a zis lui Balac: Iată am venit la tine; pot să vorbesc acum ceva? Cuvântul pe care‐l va pune Dumnezeu în gura mea acela voi vorbi. 39 Și Balaam a mers cu Balac și au venit la Chiriat‐Huțot. 40 Și Balac a jertfit boi și oi și a trimis lui Balaam și mai marilor care erau cu el. 41 Și a fost așa : a doua zi Balac a luat pe Balaam și l‐a suit pe înălțimile lui Baal, și el a văzut de acolo partea cea mai depărtată a poporului.