Îngerul și cărticica
1 Apoi am văzut un alt înger puternic, care se cobora din cer învăluit într‑un nor. Deasupra capului lui era curcubeul , fața lui era ca soarele și picioarele lui erau ca niște stâlpi de foc. 2 În mână ținea o cărticică deschisă. El și‑a pus piciorul drept pe mare și pe cel stâng pe pământ 3 și a strigat cu glas tare, cum rage un leu. Când a strigat el, au răsunat glasurile celor șapte tunete. 4 Și când au răsunat glasurile celor șapte tunete, eram gata să mă apuc să scriu; atunci am auzit din cer un glas, care zicea: „Pecetluiește ce au spus cele șapte tunete și nu scrie!”
5 Iar îngerul pe care‑l văzusem stând în picioare pe mare și pe pământ și‑a ridicat mâna dreaptă spre cer 6 și a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a creat cerul și lucrurile din el, pământul și lucrurile de pe el, marea și lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă , 7 ci că, în zilele în care îngerul al șaptelea va suna din trâmbiță, se va împlini taina lui Dumnezeu, după vestea bună pe care le‑a dat‑o El robilor Săi, profeții.
8 Și glasul pe care‑l auzisem din cer mi‑a vorbit din nou și mi‑a zis: „Du‑te și ia cărticica deschisă din mâna îngerului care stă în picioare pe mare și pe pământ!” 9 M‑am dus la înger și i‑am cerut să‑mi dea cărticica. „Ia‑o ”, mi‑a zis el, „și mănânc‑o; ea îți va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.”
10 Am luat cărticica din mâna îngerului și am mâncat‑o: în gura mea a fost dulce ca mierea, dar, după ce am mâncat‑o, mi s‑a umplut pântecele de amărăciune . 11 Apoi mi s‑a zis: „Trebuie să profețești din nou multor popoare, neamuri, limbi și împărați.”
O carte adusă din cer
1 Și am văzut pe un alt înger tare pogorându‐se din cer, înconjurat de un nor; și curcubeul era peste capul lui și fața lui era ca soarele și picioarele lui ca niște stâlpi de foc. 2 Și avea în mâna lui o cărticică deschisă. Și și‐a pus piciorul drept pe mare, iar pe cel stâng pe pământ. 3 Și a strigat cu glas mare, cum răcnește un leu: și când a strigat, cele șapte tunete și‐au spus glasurile lor. 4 Și când au vorbit cele șapte tunete, eram să scriu; și am auzit un glas din cer zicând: Pecetluiește cele ce au spus cele șapte tunete și nu le scrie. 5 Și îngerul pe care l‐am văzut stând pe mare și pe pământ și‐a ridicat mâna dreaptă spre cer 6 și a jurat pe Cel ce trăiește în vecii vecilor, care a făcut cerul și cele ce sunt în el, și pământul și cele ce sunt pe el, și marea și cele ce sunt în ea, că nu va mai fi vreme ; 7 ci în zilele glasului îngerului al șaptelea, când are să trâmbițeze, atunci taina lui Dumnezeu este isprăvită, cum a binevestit robilor săi prorocii. 8 Și glasul pe care‐l auzisem din cer, l‐am auzit iarăși vorbind cu mine și zicând: Du‐te, ia cărticica cea deschisă în mâna îngerului care stă pe mare și pe pământ. 9 Și m‐am dus la înger, zicându‐i să‐mi dea cărticica. Și‐mi zice: Ia‐o și mănâncă‐o de tot și‐ți va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea. 10 Și am luat cărticica din mâna îngerului și am mâncat‐o de tot; și a fost în gura mea dulce ca mierea: și când am înghițit‐o, mi s‐a amărât pântecele. 11 Și ei îmi zic: Trebuie iarăși să prorocești despre popoare și despre Neamuri și despre limbi și despre mulți împărați.