Femeia și balaurul
1 În cer s‑a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare și cu o cunună de douăsprezece stele pe cap. 2 Ea era însărcinată, țipa în durerile nașterii și se chinuia să nască. 3 În cer s‑a arătat un alt semn: iată, un mare balaur roșu, cu șapte capete și zece coarne, iar pe capete – șapte diademe. 4 Cu coada trăgea a treia parte din stelele cerului și le arunca pe pământ.
Balaurul stătea înaintea femeii care urma să nască, pentru ca , atunci când va naște, să‑i mănânce copilul. 5 Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El va păstori toate neamurile cu un toiag de fier . Copilul ei a fost răpit la Dumnezeu și la tronul Lui, 6 iar femeia a fugit în pustiu, unde are un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute șaizeci de zile.
7 Iar în cer s‑a făcut război: Mihail și îngerii lui s‑au luptat cu balaurul. Balaurul cu îngerii lui s‑au luptat și ei , 8 dar n‑au putut birui, și nu s‑a mai găsit loc pentru ei în cer. 9 Astfel , balaurul cel mare, șarpele cel vechi , numit Diavolul și Satana, cel care înșală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ și împreună cu el au fost aruncați și îngerii lui. 10 Și am auzit în cer un glas tare, care zicea:
„Acum au venit mântuirea, puterea
și împărăția Dumnezeului nostru
și stăpânirea Hristosului Său,
pentru că acuzatorul fraților noștri a fost aruncat jos ,
el, care îi acuza înaintea Dumnezeului nostru
zi și noapte.
11 Ei l‑au biruit prin sângele Mielului
și prin cuvântul mărturiei lor
și nu și‑au iubit viața până la moarte.
12 De aceea bucurați‑vă , ceruri
și voi, care locuiți în ceruri!
Vai de voi , pământ și mare!
Căci Diavolul s‑a coborât la voi
cuprins de o mânie mare,
fiindcă știe că are puțină vreme.”
13 Când s‑a văzut balaurul aruncat pe pământ, a început să o urmărească pe femeia care născuse copilul de parte bărbătească. 14 Și femeii i‑au fost date cele două aripi ale vulturului celui mare, ca să zboare cu ele în pustiu, în locul pregătit pentru ea, unde este hrănită o vreme, vremi și o jumătate de vreme , departe de fața șarpelui. 15 Atunci, șarpele a aruncat în urma femeii apă din gură ca un râu, ca s‑o ia râul. 16 Dar pământul i‑a venit în ajutor femeii: pământul și‑a deschis gura și a înghițit râul pe care‑l aruncase balaurul din gură. 17 Balaurul s‑a mâniat pe femeie și s‑a dus să facă război cu rămășița seminței ei, cu cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu și au mărturia lui Isus Hristos.
18 Apoi a stat pe nisipul mării.
Femeia și balaurul
1 Și un semn mare s‐a văzut în cer; o femeie învelită în soare și luna sub picioarele ei și pe capul ei o cunună de douăsprezece stele, 2 și având în pântece, strigă, fiind în dureri de facere și muncindu‐se să nască. 3 Și un alt semn s‐a văzut în cer; și iată un balaur mare roșu ca focul, având șapte capete și zece coarne și pe capetele lui șapte cununi împărătești. 4 Și coada lui târăște a treia parte din stelele cerului și le aruncă pe pământ. Și balaurul a stat înaintea femeii care are să nască, pentru ca să înghită pe copilul ei când va naște. 5 Și ea a născut un fiu de parte bărbătească și el are să păstorească toate Neamurile cu un toiag de fier; și copilul ei a fost răpit la Dumnezeu și la scaunul său de domnie. 6 Și femeia a fugit în pustie, unde are un loc gătit de la Dumnezeu ca s‐o hrănească acolo o mie două sute șaizeci de zile.
Războiul din cer
7 Și s‐a făcut un război în cer; Mihail și îngerii lui se războiau cu balaurul. Și balaurul se războia și îngerii lui. 8 Și ei n‐au fost mai tari și locul lor nu s‐a mai aflat în cer. 9 Și a fost aruncat jos balaurul cel mare, șarpele cel din început , care se numește Diavolul și Satana, care rătăcește tot pământul locuit; el a fost aruncat pe pământ și îngerii săi au fost aruncați cu el. 10 Și am auzit un glas mare în cer zicând: Acum a venit mântuirea și puterea și împărăția Dumnezeului nostru și stăpânirea Hristosului său, pentru că învinuitorul fraților noștri, care‐i învinuiește înaintea Dumnezeului nostru zi și noapte, a fost aruncat jos. 11 Și ei l‐au biruit din pricina sângelui Mielului și din pricina cuvântului mărturiei lor și nu și‐au iubit viața chiar până la moarte. 12 Pentru aceea veseliți‐vă , ceruri, și cei ce locuiți în ele. Vai de pământ și de mare, fiindcă diavolul s‐a pogorât la voi cu mânie mare, știind că are puțină vreme.
Balaurul mâniat pe femeie
13 Și când a văzut balaurul că a fost aruncat pe pământ, a prigonit pe femeia care născuse partea bărbătească. 14 Și cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii ca să zboare în pustie la locul ei, unde este hrănită o vreme și vremuri și jumătate de vreme, departe de fața șarpelui. 15 Și șarpele a aruncat din gura lui apă ca un râu în urma femeii, ca s‐o facă s‐o ia apa. 16 Și pământul a ajutat femeii și pământul și‐a deschis gura și a înghițit râul pe care‐l aruncase balaurul din gura lui. 17 Și balaurul s‐a mâniat pe femeie și a plecat să facă război cu rămășița din sămânța ei, cei ce păzesc poruncile lui Dumnezeu și au mărturia lui Isus.