Dragostea pentru frații slabi în credință
1 Acceptați‑l pe cel slab în credință, fără certuri asupra părerilor îndoielnice! 2 Unul crede că poate să mănânce de toate, pe când cel slab mănâncă verdețuri. 3 Cine mănâncă să nu‑l disprețuiască pe cel ce nu mănâncă, iar cine nu mănâncă să nu‑l judece pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu l‑a acceptat. 4 Cine ești tu , care îl judeci pe slujitorul altuia? Față de stăpânul său stă în picioare sau cade; și va sta în picioare, căci Domnul are putere să‑l facă să stea. 5 Unul socotește o zi mai presus decât alta, dar pentru altul toate zilele sunt la fel . Fiecare să fie deplin încredințat în cugetul lui. 6 Cine ține o zi pentru Domnul o ține. Cine mănâncă pentru Domnul mănâncă, pentru că Îi mulțumește lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă pentru Domnul nu mănâncă și Îi mulțumește și el lui Dumnezeu. 7 Fiindcă nimeni dintre noi nu trăiește pentru sine și nimeni nu moare pentru sine. 8 Dacă trăim, pentru Domnul trăim și, dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, ai Domnului suntem. 9 Căci Hristos pentru aceasta a murit și a înviat: ca să domnească și peste morți, și peste vii. 10 Dar tu de ce‑l judeci pe fratele tău? Și tu de ce‑l disprețuiești pe fratele tău? Fiindcă toți ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu. 11 După cum este scris:
„Pe viața Mea”, zice Domnul, „că înaintea Mea se va pleca orice genunchi
și orice limbă va mărturisi pe Dumnezeu.”
12 Așa că fiecare din noi va da socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu.
13 Să nu ne mai judecăm deci unii pe alții, ci mai bine să judecați așa: să nu puneți un prilej de cădere sau o piatră de poticnire înaintea unui frate. 14 Eu știu și sunt încredințat în Domnul Isus că nimic nu este spurcat în sine, ci doar pentru cel ce socotește că ceva este spurcat, pentru acela este spurcat. 15 Căci, dacă din pricina unei mâncări se mâhnește fratele tău, nu mai umbli potrivit cu dragostea. Nu nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos! 16 Nu faceți ca binele vostru să fie vorbit de rău! 17 Căci Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt. 18 Cine Îi slujește astfel lui Hristos Îi este plăcut lui Dumnezeu și este cinstit de oameni. 19 Așadar , să urmărim lucrurile care aduc pacea și ne zidesc unii pe alții . 20 Să nu nimicești lucrarea lui Dumnezeu pentru o mâncare. Într‑adevăr, toate sunt curate; dar este rău când un om, din pricina unui prilej de cădere, ajunge să mănânce din ele . 21 Bine este să nu mănânci carne , să nu bei vin și să te ferești de orice l‑ar face pe fratele tău să cadă. 22 Încredințarea pe care o ai păstreaz‑o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu! Ferice de cel ce nu se osândește singur prin ceea ce încuviințează! 23 Dar cine are îndoieli, și totuși mănâncă, este osândit, pentru că nu mănâncă din încredințare. Tot ce nu vine din încredințare este păcat.
Îngăduința creștinească
1 Iar pe cel slab în credință primiți‐l, nu pentru hotărârea întrebărilor îndoielnice. 2 Unul are credință să mănânce de toate, dar cel slab mănâncă verdețuri. 3 Cine mănâncă să nu disprețuiască pe cine nu mănâncă; iar cine nu mănâncă să nu judece pe cine mănâncă; căci Dumnezeu l‐a primit. 4 Cine ești tu care judeci pe sluga altuia? El stă sau cade față de domnul său; dar va sta, căci Domnul are putere ca să‐l facă să stea. 5 Unul prețuiește o zi mai presus de altă zi, iar altul prețuiește orice zi la fel. Fiecare să fie pe deplin încredințat în mintea sa. 6 Cine ține ziua, o ține pentru Domnul; și cine mănâncă, mănâncă pentru Domnul; căci mulțumește lui Dumnezeu; și cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă și mulțumește lui Dumnezeu. 7 Căci nimeni dintre noi nu trăiește pentru sine și nimeni nu moare pentru sine. 8 Căci și dacă trăim, trăim pentru Domnul și dacă murim, murim pentru Domnul. Deci și dacă trăim și dacă murim, suntem ai Domnului. 9 Căci Hristos pentru aceasta a murit și a înviat, ca să fie Domn și peste morți și peste vii. 10 Tu dar pentru ce judeci pe fratele tău? Sau și tu pentru ce disprețuești pe fratele tău? Căci toți ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu. 11 Căci este scris: Viu sunt eu, zice Domnul, că orice genunchi mi se va pleca și orice limbă va da laudă lui Dumnezeu. 12 Deci dar fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu.
Să nu jignim pe fratele nostru
13 Deci să nu ne mai judecăm unii pe alții, ci mai bine judecați aceasta, ca să nu puneți o piatră de poticnire sau un prilej de cădere înaintea fratelui vostru. 14 Știu și sunt încredințat în Domnul Isus că nimic nu este necurat prin sine însuși, decât pentru cel ce gândește că este ceva necurat, pentru acela este necurat. 15 Căci dacă fratele tău se mâhnește din pricina mâncării, nu mai umbli potrivit iubirii. Nu pierde din pricina mâncării tale pe acela pentru care a murit Hristos. 16 Deci să nu fie hulit binele vostru. 17 Căci Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate și pace și bucurie în Duhul Sfânt. 18 Căci cine slujește ca rob lui Hristos în aceasta, este bineplăcut lui Dumnezeu și încuviințat de oameni. 19 Deci dar să urmărim cele ale păcii și cele ale zidirii între noi . 20 Nu dărâma lucrarea lui Dumnezeu din pricina mâncării. Toate sunt, în adevăr, curate; dar este rău pentru omul care mănâncă poticnindu‐se. 21 Bine este a nu mânca nici carne , nici a bea vin, nici a face ceva, de care se poticnește fratele tău sau se smintește sau este slab. 22 Credința pe care o ai, s‐o ai pentru tine însuți înaintea lui Dumnezeu. Fericit este cine nu se judecă pe sine însuși în ceea ce încuviințează. 23 Iar cine se îndoiește este osândit dacă mănâncă, pentru că nu mănâncă din credință; și tot ce nu este din credință, este păcat.