Creștinul, izbăvit de sub Lege
1 Nu știți, fraților – vorbesc unor oameni care cunosc Legea – că Legea stăpânește asupra omului câtă vreme el trăiește? 2 De pildă, femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei câtă vreme trăiește el, dar dacă‑i moare bărbatul, este dezlegată de legea căsătoriei . 3 Dacă deci ajunge a altuia cât încă îi trăiește bărbatul, se va chema adulteră; dar dacă‑i moare bărbatul, este liberă față de Lege și nu mai este adulteră dacă ajunge a altuia. 4 Tot astfel, frații mei, și voi ați murit față de Lege prin trupul lui Hristos, ca să ajungeți ai Altuia, adică ai Celui ce a înviat din morți, ca să aducem rod pentru Dumnezeu. 5 Căci pe când eram în firea pământească, patimile păcatelor, date la iveală prin Lege, lucrau în mădularele noastre, ca să aducă rod pentru moarte. 6 Dar acum, am fost dezlegați de Lege, fiindcă am murit față de ceea ce ne ținea în robie , ca să slujim prin înnoirea lucrată de Duhul, și nu prin trăirea veche, după literă.
Legea și păcatul
7 Așadar, ce vom zice? Legea este păcat? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l‑am cunoscut decât prin Lege. De pildă , n‑aș fi știut de poftă dacă Legea nu mi‑ar fi spus: Să nu poftești !
8 Apoi, păcatul a folosit prilejul și a făcut să se nască în mine, prin poruncă, tot felul de pofte, căci fără Lege, păcatul este mort. 9 Odinioară, eram fără Lege și trăiam, dar când a venit porunca, păcatul a înviat, 10 iar eu am murit. Astfel, s‑a dovedit că porunca aceea care trebuia să‑mi dea viața mi‑a adus moartea. 11 Pentru că păcatul s‑a folosit de poruncă, m‑a amăgit și, prin ea, mi‑a adus moartea. 12 Așa că Legea este sfântă, iar porunca este sfântă, dreaptă și bună. 13 Atunci, un lucru bun mi‑a adus moartea? Nicidecum! Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, printr‑un lucru bun mi‑a pricinuit moartea, pentru ca, prin poruncă, păcatul să se arate din cale afară de păcătos.
14 Știm că Legea este duhovnicească, dar eu sunt firesc, vândut rob păcatului. 15 Căci nu știu ce fac: nu fac ce vreau, ci tocmai ce urăsc. 16 Dacă fac ce nu vreau, recunosc prin aceasta că Legea este bună. 17 Dar atunci nu mai sunt eu cel ce lucrează astfel , ci păcatul, care locuiește în mine. 18 Știu, desigur , că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce‑i drept, vreau să fac binele, dar n‑am puterea să‑l fac. 19 Căci nu fac binele, pe care‑l vreau, ci tocmai răul, pe care nu‑l vreau! 20 Și dacă fac ce nu vreau, nu mai sunt eu cel ce lucrează astfel , ci păcatul, care locuiește în mine. 21 Găsesc, așadar, legea aceasta: când vreau să fac binele, răul stă lipit de mine . 22 Fiindcă, după omul dinăuntru, mă încântă Legea lui Dumnezeu, 23 dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă cu Legea primită de mintea mea și care mă face rob legii păcatului din mădularele mele. 24 O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte? 25 Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru! Așadar, cu mintea eu slujesc Legii lui Dumnezeu, dar cu firea pământească slujesc legii păcatului.
Creștinul izbăvit de lege
1 Sau nu știți, fraților, (căci vorbesc unor cunoscători ai legii), că legea are stăpânire asupra omului câtă vreme trăiește el? 2 Căci femeia sub bărbat este legată prin lege de bărbatul ei cât trăiește el; iar dacă va muri bărbatul, ea este desfăcută de legea bărbatului. 3 Deci dar, câtă vreme trăiește bărbatul, ea se va numi preacurvă dacă va fi a altui bărbat: dar dacă va muri bărbatul, este slobodă de lege, așa că nu este preacurvă, chiar dacă este a altui bărbat. 4 Astfel, frații mei, și voi ați fost făcuți morți față de lege prin trupul lui Hristos, ca să fiți ai altuia, ai celui ce a fost sculat dintre cei morți ca să aducem roade lui Dumnezeu. 5 Căci, când eram în carne, patimile păcatelor care sunt prin lege lucrau în mădularele noastre ca să aducă roade pentru moarte. 6 Dar acum am fost desfăcuți de lege, căci am murit față de aceea în care eram ținuți cu silă, astfel că noi slujim ca robi în înnoirea duhului și nu în vechimea slovei.
Legea dă cunoștința păcatului
7 Ce vom zice dar? Este legea păcat? Să nu fie așa . Ci păcatul nu l‐am cunoscut decât prin lege; căci nu știam pofta dacă nu zicea legea : Nu pofti. 8 Păcatul dar, luând pornire prin poruncă, a lucrat cu desăvârșire în mine orice poftă: căci fără lege păcatul este mort. 9 Și eu odinioară eram viu fără lege, dar când a venit porunca, păcatul iar a înviat și eu am murit; 10 și porunca, cea care era pentru viață, mi s‐a aflat pentru moarte. 11 Căci păcatul, luând pornire prin poruncă, m‐a amăgit de tot și prin ea m‐a omorât. 12 Așa că legea este sfântă și porunca este sfântă și dreaptă și bună. 13 Deci ce era bun mi‐a ajuns moarte? Să nu fie așa . Ci păcatul, ca să se arate păcat, mi‐a lucrat moarte prin ce era bun, pentru ca păcatul să fie prin poruncă peste măsură de păcătos.
Lupta firii pământești împotriva Duhului
14 Căci știm că legea este duhovnicească: iar eu sunt de carne, vândut sub păcat. 15 Căci ce săvârșesc nu recunosc; căci nu făptuiesc ceea ce voiesc; ci ce urăsc, aceea fac. 16 Iar dacă nu fac ceea ce voiesc, mă învoiesc cu legea că ea este bună. 17 Acum dar nu mai săvârșesc eu aceasta, ci păcatul care locuiește în mine. 18 Căci știu că în mine, adică în carnea mea, nu locuiește nimic bun, căci a voi este în mine, dar a săvârși binele nu. 19 Căci binele pe care‐l voiesc nu‐l fac, ci răul pe care nu‐l voiesc îl făptuiesc. 20 Iar dacă fac ceea ce nu voiesc, nu mai săvârșesc eu aceasta, ci păcatul care locuiește în mine. 21 Găsesc deci legea că pentru mine care voiesc să fac binele, răul stă lângă mine. 22 Căci mă bucur în ce privește legea lui Dumnezeu după omul dinăuntru, 23 dar văd o altfel de lege în mădularele mele, luptându‐se împotriva legii minții mele și ducându‐mă în robie sub legea păcatului, care este în mădularele mele. 24 O, ticălos om ce sunt! Cine mă va scăpa de trupul morții acesteia? 25 Mulțumesc lui Dumnezeu prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Așadar eu însumi cu mintea slujesc ca rob legii lui Dumnezeu, iar cu carnea legii păcatului.