Israeliții și neamurile în planul lui Dumnezeu
1 Spun adevărul în Hristos, nu mint; conștiința îmi este martoră prin Duhul Sfânt 2 că am o mare tristețe și o durere necurmată în inimă. 3 Căci mi‑aș fi dorit să fiu eu însumi anatema , despărțit de Hristos, pentru frații mei, rudele mele trupești. 4 Ei sunt israeliți, au înfierea, slava, legămintele , darea Legii, slujirea preoțească , făgăduințele, 5 se trag din patriarhi și tot din ei a ieșit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toți, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!
6 Dar nu este ca și când ar fi dat greș Cuvântul lui Dumnezeu, căci nu toți cei din Israel sunt Israel. 7 Nici copiii lui Avraam nu sunt toți sămânța lui Avraam, ci este scris : În Isaac sămânța ta va avea un nume . 8 Aceasta înseamnă că nu copiii trupești sunt copiii lui Dumnezeu, ci copiii făgăduinței sunt socotiți sămânță. 9 Căci cuvântul acesta este o făgăduință: La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce, și Sara va avea un fiu .
10 Și nu doar atât; și cu Rebeca a fost la fel, după ce a rămas însărcinată de la un singur om, părintele nostru Isaac. 11 Căci, deși gemenii nu se născuseră încă și nici nu făcuseră ceva bun sau rău – ca să rămână în picioare hotărârea și alegerea lui Dumnezeu, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă – 12 Rebecăi i s‑a spus: Cel mai mare va fi rob celui mai mic , 13 după cum este scris: Pe Iacov l‑am iubit, iar pe Esau l‑am urât.
14 Deci ce vom spune? Nu cumva este nedreptate la Dumnezeu? Nicidecum! 15 Căci El i‑a zis lui Moise: Voi avea milă de cine vreau să am milă și Mă voi îndura de cine vreau să Mă îndur. 16 Așadar, nu ține de cine vrea sau de cine aleargă, ci de Dumnezeu, care are milă. 17 Fiindcă Scriptura îi spune lui Faraon: Tocmai de aceea te‑am ridicat: ca să‑Mi arăt în tine puterea și pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul . 18 Astfel, El are milă de cine vrea și împietrește pe cine vrea. 19 Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai aduce învinuire? Căci voinței Lui cine poate să‑i stea împotrivă?” 20 Dar, mai degrabă, omule, cine ești tu, care răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Oare îi va zice vasul de lut olarului: „De ce m‑ai făcut așa?” 21 Nu are olarul stăpânire asupra lutului ca din același bulgăre să facă un vas de cinste și unul de ocară? 22 Și dacă Dumnezeu, vrând să‑Și arate mânia și să‑Și descopere puterea, a răbdat îndelung niște vase ale mâniei, hărăzite pieirii, 23 ca să‑Și descopere bogăția slavei față de niște vase ale îndurării, pe care le‑a pregătit mai dinainte pentru slavă? 24 Aceste vase suntem noi , pe care ne‑a chemat nu numai dintre iudei, ci și dintre neamuri, 25 după cum spune în Osea:
Voi chema popor al Meu pe cel ce nu era poporul Meu
și preaiubită pe cea care nu era preaiubită.
26 Și în loc să li se zică: „Voi nu sunteți poporul Meu”,
se vor chema fii ai Dumnezeului celui viu.
27 Isaia, pe de altă parte, strigă cu privire la Israel:
Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării ,
numai rămășița va fi mântuită.
28 Căci Domnul va împlini pe deplin și repede,
pe pământ, cuvântul Lui.
29 Și cum zisese Isaia mai înainte:
Dacă nu ne‑ar fi lăsat Domnul Savaot o sămânță,
am fi ajuns ca Sodoma
și ne‑am fi asemănat cu Gomora.
30 Deci ce vom zice? Neamurile , care nu urmăreau să fie îndreptățite, au fost îndreptățite: au căpătat o dreptate care vine prin credință. 31 Israel însă, care urmărea o lege a dreptății, n‑a ajuns la Lege. 32 De ce? Pentru că n‑a căutat‑o prin credință, ci prin fapte. S‑a lovit de piatra de poticnire, 33 după cum este scris:
Iată, pun în Sion o piatră de poticnire
și o stâncă de cădere,
și cel care crede în El
nu va fi dat de rușine .
Pavel și mântuirea israeliților
1 Spun adevărul în Hristos, nu mint, cugetul meu mărturisește împreună cu mine în Duhul Sfânt, 2 că am mare întristare și neîncetată durere în inima mea. 3 Căci aș putea dori să fiu eu însumi anatema de la Hristos pentru frații mei, rudele mele după carne, 4 care sunt israeliți, care au înfierea și slava și legămintele și darea legii și slujba dumnezeiască și făgăduințele , 5 care au pe părinții și din care este după carne Hristosul, care este peste toate, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!
Dumnezeu este stăpân să aleagă
6 Dar nu este ca și cum ar fi căzut Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu toți care sunt din Israel sunt Israel; 7 nici pentru că sunt sămânță a lui Avraam sunt toți copii, ci: În Isaac ți se va numi sămânța. 8 Adică nu copiii cărnii sunt copii ai lui Dumnezeu, ci copiii făgăduinței sunt socotiți ca o sămânță. 9 Căci acesta este un cuvânt de făgăduință: Voi veni pe vremea aceasta și Sara va avea un fiu. 10 Și nu numai atât; ci și cu privire la Rebeca zămislind de la unul singur, de la Isaac tatăl nostru: 11 căci deși copiii nu erau încă născuți și nu făptuiseră ceva bine sau rău, pentru ca planul lui Dumnezeu, potrivit alegerii, să rămână în picioare nu din fapte, ci de la cel ce cheamă, 12 i s‐a zis: Cel mare va sluji ca rob celui mai mic. 13 După cum este scris: Am iubit pe Iacov și am urât pe Esau.
Dumnezeu se îndură de cine‐i place
14 Ce vom zice dar? Nu cumva este nedreptate la Dumnezeu? Să nu fie așa . 15 Căci el zice lui Moise: Voi avea milă de oricine am milă și mă voi îndura de oricine mă îndur. 16 Deci dar nu este de la cel ce voiește, nici de la cel ce aleargă, ci de la Dumnezeu care are milă. 17 Căci scriptura zice lui Faraon: Chiar pentru aceasta te‐am sculat, ca să arăt în tine puterea mea și ca numele meu să fie vestit în tot pământul. 18 Deci dar el are milă de cine voiește și învârtoșează pe cine voiește. 19 Dar îmi vei zice: Pentru ce mai bagă vină? Căci cine se împotrivește voii lui? 20 Dar mai degrabă, omule, cine ești tu care răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva va zice plăsmuitura către plăsmuitor: Pentru ce m‐ai făcut astfel? 21 Sau n‐are olarul putere peste lutul lui ca din aceeași frământătură să facă un vas spre cinste, iar altul spre necinste? 22 Ce dacă Dumnezeu, voind să‐și arate mânia și să‐și facă cunoscută puterea, a îngăduit cu multă îndelungă‐răbdare niște vase de mânie întocmite spre pieire, 23 și ca să facă cunoscute bogățiile slavei lui peste niște vase de milă, pe care mai dinainte le‐a pregătit spre slavă, 24 adică , pe noi, pe care ne‐a și chemat, nu numai dintre iudei, ci și dintre Neamuri? 25 După cum zice și în Osea: Voi numi popor al meu pe cel care nu este poporul meu și iubită pe cea care nu este iubită. 26 Și va fi așa: în locul unde li s‐a zis: Voi nu sunteți poporul meu: acolo vor fi numiți fii ai Dumnezeului celui viu. 27 Iar Isaia strigă despre Israel : Dacă numărul copiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămășița va fi mântuită. 28 Căci Domnul va face cuvântul său pe pământ, sfârșindu‐l și scurtându‐l. 29 Și după cum a zis mai înainte Isaia: Dacă Domnul Savaot nu ne‐ar fi lăsat o sămânță, am fi fost ca Sodoma și am fi fost asemănați cu Gomora.
Neamurile au căpătat mântuirea
30 Ce vom zice dar? Că Neamurile care nu urmăreau dreptatea au aflat dreptatea, dar dreptatea care este din credință; 31 iar Israel, urmărind o lege de dreptate, n‐a ajuns la legea aceea. 32 Pentru ce? Pentru că nu era căutată din credință, ci ca din fapte. S‐au poticnit de piatra de poticnire, 33 după cum este scris: Iată eu pun în Sion o piatră de poticnire și o stâncă de cădere: și cine crede în el nu va fi rușinat.