1 Cântarea cântărilor, compusă de Solomon.
(Ea)
2 De m‑ar săruta cu sărutările gurii lui!
Dragostea ta este mai bună decât vinul,
3 plăcut este mirosul uleiurilor tale.
Numele tău este ca un mir turnat.
De aceea te iubesc fetele!
4 Trage‑mă după tine și hai să fugim !
Regele m‑a dus în odăile lui.
Să ne bucurăm și să ne veselim de tine;
să pomenim dragostea ta mai mult decât vinul!
Pe drept ești iubit.
5 Sunt neagră, dar sunt frumoasă,
fiice ale Ierusalimului,
cum sunt corturile Chedarului
și cum sunt covoarele lui Solomon.
6 Nu vă uitați că sunt așa de tuciurie,
căci m‑a ars soarele!
Fiii mamei mele s‑au mâniat pe mine
și m‑au pus păzitoare la vii.
Via mea însă n‑am păzit‑o.
7 Spune‑mi tu, iubitul sufletului meu,
pe unde‑ți paști turmele ,
unde te odihnești la amiază?
Căci de ce să umblu cu fața acoperită
pe la turmele prietenilor tăi?
(Corul)
8 Dacă nu știi,
tu, cea mai frumoasă dintre femei,
ieși pe urmele oilor
și paște‑ți iezii
lângă sălașurile păstorilor!
(El)
9 Cu armăsarii carelor lui Faraon
te asemăn, iubita mea.
10 Ce frumoși îți sunt obrajii cu giuvaiere,
gâtul tău cu șiraguri de mărgele!
11 Îți vom face deci lănțișoare de aur
cu mărgele de argint.
(Ea)
12 Cât stă regele la masa lui,
nardul meu își răspândește mireasma.
13 Iubitul meu este un săculeț de smirnă
care se odihnește între sânii mei.
14 Iubitul meu e un buchet de henna
din viile din En‑Ghedi.
(El)
15 Ce frumoasă ești, iubito!
Uite ce frumoasă ești,
ochii tăi sunt două porumbițe!
(Ea)
16 Ce frumos ești, iubitule,
ce plăcut ești!
Verdeața este patul nostru,
17 cedrii sunt grinzile caselor noastre
și chiparoșii ne sunt acoperiș.
Dragostea mirelui și a miresei
1 Cântarea cântărilor, care este a lui Solomon. 2 Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci iubirile tale sunt mai bune decât vinul. 3 Untdelemnurile tale au un miros plăcut. Numele tău este un untdelemn turnat, de aceea te iubesc fecioarele. 4 Trage‐mă : să alergăm după tine! Împăratul m‐a dus în cămările sale. Ne vom veseli și ne vom bucura în tine. Ne vom aduce aminte de iubirile tale mai mult decât de vin; ele te iubesc cu dreptate. 5 Sunt neagră dar plăcută, fete ale Ierusalimului, ca și corturile Chedarului, ca și covoarele lui Solomon. 6 Nu vă uitați la mine căci sunt neagră; căci m‐a privit soarele. Fiii mamei mele s‐au mâniat pe mine: m‐au pus păzitoare peste vii; dar via care este a mea n‐am păzit‐o. 7 Spune‐mi, tu, pe care te iubește sufletul meu, unde‐ți paști turma , unde o odihnești la amiază? Căci de ce să fiu ca una învelită pe lângă turmele tovarășilor tăi? 8 Dacă nu știi tu, cea mai frumoasă dintre femei, ieși pe urmele turmelor și paște‐ți iezii lângă colibele păstorilor! 9 Te aseamăn, scumpa mea, cu o iapă la carele lui Faraon 10 Frumoși sunt obrajii tăi cu împletituri, gâtul tău cu șiruri de pietre scumpe! 11 Îți vom face lănțugele de aur cu stropituri de argint. 12 Când împăratul este Ia masă, nardul meu își răspândește mirosul. 13 Iubitul meu îmi este ca un mănunchi de mir: el va petrece între țâțele mele. 14 Iubitul meu îmi este ca un ciorchine de cofier din viile En‐Ghedi. 15 Iată, frumoasă ești, scumpa mea! Iată, frumoasă ești: ochii tăi sunt porumbei. 16 Iată, frumos și plăcut ești, iubitul meu! Așternutul nostru este verde. 17 Cedrii sunt bârnele caselor noastre, chiparoșii bolțile noastre.