(Corul)
1 Unde s‑a dus iubitul tău,
tu, cea mai frumoasă dintre femei?
Încotro a apucat iubitul tău,
ca să‑l căutăm împreună cu tine?
(Ea)
2 Iubitul meu s‑a coborât la grădina lui,
la stratul de mirodenii,
ca să‑și pască turma în grădini
și să culeagă crini.
3 Eu sunt a iubitului meu
și iubitul meu este al meu;
el își paște turma între crini.
(El)
4 Ești frumoasă, iubito, ca Tirța,
plăcută ca Ierusalimul,
de temut ca niște oști sub flamuri.
5 Întoarce‑ți ochii de la mine,
căci mă tulbură!
Perii tăi sunt ca o turmă de capre
care coboară din Galaad.
6 Dinții tăi sunt ca o turmă de oi
care ies din scăldătoare,
fiecare din ele cu gemeni,
niciuna din ele stearpă.
7 Obrazul tău e ca o felie de rodie,
sub marama ta.
8 Am șaizeci de împărătese
și optzeci de țiitoare
și tinere fără număr,
9 dar una este porumbița mea și desăvârșita mea;
ea este singură la mama sa,
cea mai aleasă a celei ce a născut‑o.
Fetele o văd și o numesc fericită;
împărătesele și țiitoarele o laudă și ele.
(Corul)
10 Cine este aceea care se ivește ca zorile,
frumoasă ca luna, curată ca soarele,
de temut ca niște oști sub flamuri?
(Ea)
11 M‑am coborât în grădina cu nuci
ca să văd verdeața din vale ,
să văd dacă a înmugurit via
și dacă au înflorit rodiile.
12 Dar, fără să‑mi dau seama,
dorința mea m‑a dus
la carele poporului meu celui nobil .
(Corul)
13 Întoarce‑te, întoarce‑te, Sulamito!
Întoarce‑te, întoarce‑te ca să te privim!
(El)
De ce vreți să vă uitați la Sulamita
ca la dansul a două tabere ?
Bucuria împreunării din nou
1 Unde s‐a dus iubitul tău, o, tu, cea mai frumoasă dintre femei? Încotro s‐a abătut iubitul tău? Și îl vom căuta cu tine. 2 Iubitul meu s‐a coborât în grădina sa, la straturile de mirozne, să pască în grădini și să culeagă crini. 3 Eu sunt a iubitului meu și iubitul meu este al meu. El paște turma între crini. 4 Frumoasă ești, iubita mea, ca Tirța, plăcută ca Ierusalimul, cumplită ca cetele cu steaguri! 5 Întoarce‐ți ochii de la mine, căci mă turbură. Părul tău este ca o turmă de capre pe povârnișul Galaadului. 6 Dinții tăi sunt ca o turmă de mioare, care ies din scăldătoare, care toate nasc gemeni și între ele nu este niciuna stearpă. 7 Obrajii tăi sunt ca o bucată de rodie după mahrama ta. 8 Sunt șaizeci de împărătese și optzeci de țiitoare și fecioare fără număr. 9 Porumbița mea, neprihănita mea, este numai una; ea este singură la mamă‐sa, este aleasa celei ce a născut‐o. Fetele au văzut‐o și au fericit‐o; împărătesele și țiitoarele au lăudat‐o: 10 Cine‐i aceasta care se arată ca zorile, frumoasă ca luna, curată ca soarele, cumplită ca cetele cu steaguri? 11 Mă coborîsem în grădina cu alune ca să văd verdeața din vale, să văd dacă a înverzit vița, dacă au înflorit rodiile. 12 Înainte ca să bag de seamă sufletul meu m‐a pus pe carele poporului meu voitor. 13 Întoarce‐te, întoarce‐te, Sulamito! Întoarce‐te, întoarce‐te, să te privim! Pentru ce vă uitați la Sulamita, ca la jocul a două cete?