Trăirea creștină
1 Adu‑le aminte să fie supuși stăpânirilor și autorităților, să le dea ascultare, să fie gata pentru orice faptă bună, 2 să nu defăimeze pe nimeni, să nu fie certăreți , ci pașnici, arătând blândețe față de toți oamenii! 3 Căci și noi eram cândva fără minte, răzvrătiți, rătăciți, înrobiți de tot felul de pofte și plăceri, trăind în răutate și în invidie, vrednici de dispreț și urându‑ne unii pe alții.
4 Dar când s‑au arătat bunătatea și dragostea de oameni
a lui Dumnezeu , Mântuitorul nostru,
5 El ne‑a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în dreptate,
ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea nașterii din nou
și prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,
6 pe care L‑a revărsat peste noi din belșug
prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru,
7 pentru ca , odată îndreptățiți prin harul Lui,
să ajungem moștenitori ai vieții veșnice, după care nădăjduim .
8 Adevărat este cuvântul acesta , și vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei care au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Acestea sunt bune și de folos pentru oameni! 9 Dar de întrebările prostești, de genealogii, de certuri și controverse despre Lege să te ferești, căci sunt nefolositoare și zadarnice! 10 După prima și a doua mustrare, depărtează‑te de cel ce aduce dezbinări , 11 căci știi că un astfel de om este sucit și păcătuiește, scriindu‑și el însuși condamnarea!
Îndemnuri personale și salutări
12 Când îi voi trimite la tine pe Artemas sau pe Tihic , grăbește‑te să vii la mine în Nicopole , căci m‑am hotărât să petrec iarna acolo! 13 Asigură‑te degrabă că Zenas, juristul , și Apolo își pot continua călătoria, ca să nu ducă lipsă de nimic! 14 Trebuie ca și ai noștri să se deprindă să fie cei dintâi în fapte bune pentru nevoile arzătoare, ca să nu fie neroditori.
15 Toți cei ce sunt cu mine îți trimit salutări. Spune‑le salutări celor ce ne iubesc în credință!
Harul să fie cu voi toți! [Amin!]
Ce trebuie să‐i învețe Tit
1 Adu‐le aminte să fie supuși stăpânirilor, dregătorilor, să asculte, să fie gata la orice faptă bună, 2 să nu defaime pe nimeni, să nu fie gâlcevitori , să fie învoitori , arătând orice blândețe către toți oamenii. 3 Căci și noi eram altădată fără minte, neascultători, fiind duși în rătăcire, robi ai poftelor și feluritelor plăceri, petrecând în răutate și pizmuire, urâcioși, urându‐ne unii pe alții. 4 Dar când s‐a arătat bunătatea și dragostea de oameni a lui Dumnezeu , Mântuitorul nostru, 5 ne‐a mântuit nu din faptele cele făcute în dreptate, pe care le‐am făcut noi, ci după mila sa, prin baia nașterii de a doua oară și prin înnoirea Duhului Sfânt, 6 pe care l‐a turnat peste noi cu bogăție, prin Isus Hristos Mântuitorul nostru, 7 ca fiind îndreptățiți prin harul lui, să ne facem moștenitori ai vieții veșnice potrivit nădejdii . 8 Credincios este cuvântul și vreau să stăruiești cu tărie asupra acestor,. ca cei ce au crezut pe Dumnezeu să poarte grijă să stea în fruntea faptelor bune. Acestea sunt bune și folositoare pentru oameni. 9 Dar de întrebări prostești și de înșirări de neamuri și de certuri și de lupte despre lege ferește‐te, căci sunt nefolositoare și zadarnice. 10 Ferește‐te de omul dezbinător după întâia și a doua mustrare, 11 pentru că știi că unul ca acesta s‐a abătut de tot și păcătuiește, fiind osândit de sine însuși.
Îndemnuri deosebite
12 Când voi trimite pe Artema la tine sau pe Tihic silește‐te să vii la mine în Nicopoli; căci acolo am hotărât să iernez. 13 Pe Zena învățătorul de lege și pe Apolo trimite‐i înainte în călătoria lor cu sârguință, ca să nu le lipsească nimic. 14 Și să învețe și ai noștri să stea în fruntea faptelor bune pentru trebuințele neapărate, ca să nu fie neroditori. 15 Toți cei ce sunt cu mine te îmbrățișează. Îmbrățișează pe cei ce ne iubesc în credință. Harul să fie cu voi toți!