A cincea viziune: sfeșnicul
1 Îngerul care vorbea cu mine s‑a întors și m‑a trezit cum trezești un om din somn. 2 El m‑a întrebat: „Ce vezi?”, iar eu am răspuns: „Iată, văd un sfeșnic cu totul din aur și, deasupra lui, un vas cu untdelemn și, pe el, șapte candele, cu șapte țevi pentru candelele care sunt în vârful sfeșnicului. 3 Iar lângă el sunt doi măslini , unul la dreapta vasului și altul la stânga lui.” 4 Am luat cuvântul și i-am zis îngerului care vorbea cu mine: „Ce înseamnă lucrurile acestea, domnul meu?” 5 Îngerul care vorbea cu mine mi‑a răspuns: „Nu știi ce înseamnă aceste lucruri?” Eu am zis: „Nu, domnul meu.” 6 Atunci, el a luat cuvântul și mi‑a zis:
„Acesta este cuvântul DOMNULUI către Zorobabel:
«Nu prin putere , nici prin tărie,
ci prin Duhul Meu», zice DOMNUL Oștirilor.
7 «Cine ești tu, munte mare ?
Înaintea lui Zorobabel, prefă-te în șes!
El va pune piatra de căpătâi
printre strigăte și urale în cinstea ei !»”
8 Cuvântul DOMNULUI mi‑a vorbit astfel:
9 „Mâinile lui Zorobabel au întemeiat Casa aceasta
și tot mâinile lui o vor isprăvi ;
și vei ști că DOMNUL Oștirilor M‑a trimis la voi.
10 Căci cine disprețuiește ziua începuturilor slabe ?
Aceștia șapte se vor bucura când vor vedea
cumpăna în mâna lui Zorobabel.”
(Cei șapte sunt ochii DOMNULUI
care cutreieră tot pământul.)
11 Eu am luat cuvântul și i‑am zis: „Ce înseamnă acești doi măslini aflați la dreapta și la stânga sfeșnicului?” 12 Am luat a doua oară cuvântul și i‑am zis: „Ce sunt aceste două ramuri de măslin care își varsă uleiul auriu prin cele două țevi de aur?” 13 El mi‑a răspuns: „Nu știi ce înseamnă acestea?” Eu am zis: „Nu, domnul meu.” 14 Și el a zis: „Aceștia sunt cei doi unși care stau înaintea Stăpânului întregului pământ.”
Sfeșnicul de aur
1 Și îngerul care vorbea cu mine s‐a întors și m‐a deșteptat, ca pe omul care este deșteptat din somn. 2 Și mi‐a zis: Ce vezi? Și am zis: Văd și iată, un sfeșnic cu totul de aur, și în vârful lui un potir și cele șapte candele ale lui pe el; sunt șapte țevi pentru fiecare din candelele care sunt la vârful lui: 3 și doi măslini lângă el, unul la dreapta potirului, și altul la stânga lui. 4 Și am răspuns și am spus îngerului care vorbea cu mine, zicând: Domnul meu, ce sunt acestea? 5 Și îngerul care vorbea cu mine a răspuns, și mi‐a zis: Nu știi ce sunt acestea? Și am zis: Nu, domnul meu! 6 Și el a răspuns și mi‐a vorbit, zicând: Acesta este cuvântul Domnului către Zorobabel, zicând: Nu prin putere și nu prin tărie, ci prin Duhul meu, zice Domnul oștirilor. 7 Cine ești tu, munte mare ? Înaintea lui Zorobabel vei fi un șes: și el va scoate piatra cea mai înaltă cu strigările : Îndurare, îndurare pentru el. 8 Și cuvântul Domnului a fost către mine, zicând: 9 Mâinile lui Zorobabel au întemeiat casa aceasta și mâinile lui o vor sfârși și vei cunoaște că Domnul oștirilor m‐a trimis la voi. 10 Căci cine a disprețuit ziua lucrurilor mici ? Căci acești șapte se vor bucura când vor vedea cumpăna în mâna lui Zorobabel; aceștia sunt ochii Domnului care cutreieră tot pământul. 11 Atunci am răspuns și i‐am zis: Ce sunt acești doi măslini din dreapta și din stânga sfeșnicului? 12 Și am răspuns a doua oară, și i‐am zis: Ce sunt aceste două ramuri de măslin, care stau lângă cele două țevi de aur, care varsă untdelemnul auriu din ele însele? 13 Și el mi‐a răspuns zicând: Nu știi ce sunt acestea? Și am zis: Nu, domnul meu. 14 Atunci a zis: Acestea sunt cei doi unși care stau lângă Domnul întregului pământ.