Posturi și binecuvântări
1 În anul al patrulea al împăratului Darius, cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit lui Zaharia în ziua a patra a lunii a noua, care este luna Chislev. 2 Cei din Betel îi trimiseseră pe Șarețer și pe Reghem‑Melec cu oamenii săi să mijlocească înaintea DOMNULUI 3 și să-i întrebe pe preoții din Casa DOMNULUI Oștirilor și pe profeți: „Trebuie să plângem în luna a cincea și să ne înfrânăm , cum am făcut-o atâția ani?”
4 Atunci, cuvântul DOMNULUI Oștirilor mi‑a vorbit astfel:
5 „Spune întregului popor din țară
și spune-le preoților astfel:
«Când ați postit și ați plâns
în luna a cincea și a șaptea
în acești șaptezeci de ani,
oare pentru Mine ați postit voi?
6 Și când mâncați și beți,
nu sunteți voi cei ce mâncați și beți?
7 Oare nu sunt acestea cuvintele pe care le‑a vestit DOMNUL prin profeții de mai înainte, când Ierusalimul era încă locuit și liniștit împreună cu cetățile vecine, iar Neghevul și Șefela erau locuite?»”
8 Cuvântul DOMNULUI i-a vorbit lui Zaharia astfel: 9 „Așa vorbește DOMNUL Oștirilor:
«Faceți judecăți drepte
și purtați‑vă cu bunătate și îndurare
unul cu altul!
10 Nu-i asupriți pe văduvă și pe orfan ,
pe străin și pe sărac
și să nu gândiți în inima voastră
nimic rău împotriva aproapelui vostru .»
11 Dar ei n-au vrut să ia aminte, ci I-au întors spatele cu îndărătnicie și și‑au astupat urechile ca să nu audă. 12 Și‑au făcut inima de cremene, ca să nu asculte Legea, nici cuvintele pe care li le trimitea DOMNUL Oștirilor, prin Duhul Său, prin profeții de mai înainte. Astfel, DOMNUL Oștirilor S‑a aprins de o mare mânie . 13 Când chema El, ei n‑au ascultat. «De aceea, când ei au strigat, nici Eu nu am ascultat », zice DOMNUL Oștirilor. 14 «I‑am risipit printre toate neamurile pe care nu le cunoșteau; țara a rămas pustiită în urma lor, încât nu mai umbla nimeni încoace și încolo; și dintr-o țară plăcută au făcut un pustiu!»”
Mustrarea postului de formă
1 Și a fost așa : în anul al patrulea al lui Dariu împăratul, cuvântul Domnului a fost către Zaharia, în ziua a patra a lunii a noua, adică în luna Chisleu, 2 când cei din Betel trimiseseră pe Șarețer și pe Reghem‐Melec și pe oamenii lui să facă cerere Domnului 3 și să vorbească preoților care erau în casa Domnului oștirilor și prorocilor, zicând: Să plâng oare în luna a cincea, despărțindu‐mă cum am făcut de atâția ani? 4 Atunci cuvântul Domnului oștirilor a fost către mine, zicând: 5 Vorbește către tot poporul țării și către preoți, zicând: Când ați postit și ați bocit în luna a cincea și în luna a șaptea în acești șaptezeci de ani, oare cu adevărat pentru mine , chiar pentru mine ați postit? 6 Și când ați mâncat și când ați băut, oare nu erați voi cei ce mâncau și beau? 7 Oare nu acestea sunt cuvintele pe care le‐a strigat Domnul prin prorocii de mai înainte, când Ierusalimul era locuit în pace și cetățile sale din jurul său, și partea de miazăzi și câmpia erau locuite? 8 Și cuvântul Domnului a fost către Zaharia, zicând: 9 Așa vorbește Domnul oștirilor, zicând: Judecați judecată adevărată și arătați îndurare și milă unul altuia. 10 Și nu apăsați pe văduvă și pe orfan , pe străinul de loc și pe cel necăjit! Și nu cugetați rău în inima voastră, unul împotriva fratelui său. 11 Dar ei n‐au voit să asculte și au întors un umăr răzvrătitor; și și‐au astupat urechile ca să n‐audă. 12 Da, și‐au făcut inima ca diamantul, ca să n‐asculte legea și cuvintele pe care le‐a trimis Domnul oștirilor prin Duhul său, prin prorocii de mai înainte. De aceea a fost o mânie mare de la Domnul oștirilor. 13 Și a fost așa : precum el striga și ei n‐au vrut s‐audă, tot așa ei vor striga și nu‐i voi auzi, zice Domnul oștirilor. 14 Și‐i voi risipi , ca prin un vârtej de vânt, între toate neamurile pe care nu le cunoșteau. Și țara a fost pustie în urma lor, așa că nimeni nu trecea prin ea, nici nu se întorcea din ea: căci au făcut pustie țara dorită .