Vindecarea paraliticului de treizeci și opt de ani
1 După aceea , era o sărbătoare a iudeilor; și Isus S‑a suit la Ierusalim. 2 În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare , numită în evreiește Betesda , care are cinci pridvoare. 3 În pridvoarele acestea, zăceau o mulțime de bolnavi, orbi, șchiopi, uscați, [care așteptau mișcarea apei. 4 Căci un înger al Domnului se cobora, din când în când, în scăldătoare și tulbura apa. Și cel dintâi care se cobora după tulburarea apei se făcea sănătos, orice boală ar fi avut.] 5 Era acolo un om bolnav de treizeci și opt de ani. 6 Isus, când l‑a văzut zăcând și fiindcă știa că este bolnav de multă vreme, i‑a zis: „Vrei să te faci sănătos?” 7 Bolnavul i‑a răspuns: „Doamne, n‑am pe nimeni să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa și, până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea.” 8 „Scoală‑te ” , i‑a zis Isus, „ridică‑ți patul și umblă!” 9 Îndată omul s‑a făcut sănătos, și‑a ridicat patul și umbla.
Dar ziua aceea era o zi de sabat. 10 Iudeii îi ziceau deci celui ce fusese vindecat: „Este sabat; nu‑ți este îngăduit să‑ți ridici patul.” 11 El le‑a răspuns: „Cel ce m‑a făcut sănătos mi‑a zis: «Ridică‑ți patul și umblă!» ” 12 Ei l‑au întrebat: „Cine este omul acela care ți‑a zis: «Ridică[‑ți patul] și umblă» ?” 13 Dar cel vindecat nu știa cine este, căci Isus ieșise din mulțimea care era în locul acela. 14 După aceea, Isus l‑a găsit în Templu și i‑a zis: „Iată că te‑ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău.” 15 Omul acela s‑a dus și le‑a spus iudeilor că Isus era cel care îl făcuse sănătos. 16 De aceea Îl urmăreau iudeii pe Isus [și căutau să‑L omoare]: fiindcă făcea acestea în sabat. 17 Dar Isus le‑a răspuns: „Tatăl Meu lucrează până acum, și Eu de asemenea lucrez.” 18 Tocmai de aceea căutau și mai mult iudeii să‑L omoare, nu numai fiindcă dezlega sabatul, ci și pentru că spunea că Dumnezeu este Tatăl Său și Se făcea pe Sine egal cu Dumnezeu.
Autoritatea Fiului
19 Isus a luat cuvântul și le‑a zis: „Adevărat, adevărat vă spun: Fiul nu poate face nimic de la Sine, în afară de ceea ce Îl vede pe Tatăl făcând; tot ce face Tatăl, face și Fiul întocmai. 20 Căci Tatăl Îl iubește pe Fiul și‑I arată tot ce face; și‑I va arăta lucrări mai mari decât acestea, ca voi să vă minunați. 21 Căci, după cum Tatăl învie morții și le dă viață, tot așa și Fiul dă viață cui vrea. 22 Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat‑o Fiului, 23 pentru ca toți să‑L cinstească pe Fiul cum Îl cinstesc pe Tatăl. Cine nu‑L cinstește pe Fiul nu‑L cinstește pe Tatăl, care L‑a trimis.
24 Adevărat, adevărat vă spun: cine ascultă cuvântul Meu și crede în Cel ce M‑a trimis are viața veșnică și nu ajunge sub osândă, ci a trecut din moarte la viață. 25 Adevărat, adevărat vă spun: vine ceasul, și acum a și venit, când cei morți vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, și cei ce‑l vor asculta vor învia. 26 Căci, după cum Tatăl are viața în Sine Însuși, tot așa I‑a dat și Fiului să aibă viața în Sine Însuși. 27 Și I‑a dat autoritate să judece, întrucât este Fiul Omului. 28 Nu vă mirați de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui 29 și vor ieși afară din ele: cei ce au făcut binele vor învia pentru viață, iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată.
30 Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi: judec după cum aud; și judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut voia Mea, ci voia [Tatălui], care M‑a trimis.
Mărturia Tatălui și a lui Ioan
31 Dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea nu este adevărată. 32 Este un Altul care mărturisește despre Mine; și știu că mărturia pe care o dă El despre Mine este adevărată. 33 Voi ați trimis la Ioan, și el a mărturisit pentru adevăr. 34 Nu că Eu am nevoie de mărturia unui om , ci spun acestea ca să fiți mântuiți. 35 Ioan era făclia ce arde și luminează, iar voi ați vrut să vă veseliți o vreme la lumina lui.
36 Eu însă am o mărturie mai mare decât a lui Ioan, căci lucrările pe care Mi le‑a dat Tatăl să le împlinesc, tocmai lucrările acestea pe care le fac mărturisesc despre Mine că Tatăl M‑a trimis. 37 Și Tatăl, care M‑a trimis, a mărturisit El Însuși despre Mine. Voi nu I‑ați auzit niciodată glasul și nici nu I‑ați văzut chipul, 38 și Cuvântul Lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeți în Cel pe care L‑a trimis El. 39 Voi cercetați Scripturile pentru că socotiți că în ele aveți viața veșnică, și tocmai ele mărturisesc despre Mine! 40 Și nu vreți să veniți la Mine, ca să aveți viață.
41 Eu nu primesc o slavă care vine de la oameni. 42 Dar știu că n‑aveți dragoste de Dumnezeu în voi. 43 Eu am venit în Numele Tatălui Meu, și nu Mă primiți; dacă ar veni un altul, în numele lui însuși, pe acela l‑ați primi. 44 Cum ați putea crede voi, care primiți slava pe care v‑o dați unii altora și nu căutați slava care vine de la singurul Dumnezeu?
45 Să nu credeți că Eu vă voi învinui înaintea Tatălui; cel care vă învinuiește este Moise, în care v‑ați pus nădejdea. 46 Căci, dacă l‑ați crede pe Moise, ați crede și în Mine, pentru că el a scris despre Mine. 47 Dar, dacă nu credeți cele scrise de el, cum veți crede cuvintele Mele?”
Vindecarea slăbănogului de treizeci și opt de ani
1 După acestea era o sărbătoare a iudeilor și Isus s‐a suit la Ierusalim. 2 Și în Ierusalim lângă poarta oilor este o scăldătoare care pe evreiește se numește Betesda, având cinci pridvoare. 3 În acestea zac o mulțime de bolnavi, orbi, șchiopi, uscați, așteptând mișcarea apei; 4 căci un înger al Domnului se pogora la vreme nimerită în scăldătoare și tulbura apa; și cel dintâi care intra după tulburarea apei se făcea sănătos de orice boală era cuprins. 5 Și era un om acolo care avea treizeci și opt de ani în boala sa. 6 Când l‐a văzut Isus zăcând și cunoscând că acum era de multă vreme bolnav , îi zice: Voiești să fii sănătos? 7 Bolnavul i‐a răspuns: Doamne, n‐am om ca să mă arunce în scăldătoare când a fost tulburată apa; căci pe când vin eu, altul se pogoară înaintea mea. 8 Isus îi zice: Scoală‐te , ia‐ți patul și umblă. 9 Și îndată omul s‐a făcut sănătos și și‐a luat patul și umbla. Și în acea zi era Sabatul. 10 Deci iudeii ziceau celui tămăduit: Este Sabatul și nu‐ți este îngăduit să‐ți iei patul. 11 Iar el le‐a răspuns: Cel ce m‐a făcut sănătos, acela mi‐a zis: Ia‐ți patul și umblă. 12 L‐au întrebat deci: Cine este omul care ți‐a zis: Ia‐ți patul și umblă? 13 Dar cel tămăduit nu știa cine este, căci Isus se dăduse la o parte fiind gloată în acel loc. 14 După acestea Isus îl găsește în Templu. Și i‐a zis: Iată te‐ai făcut sănătos; nu mai păcătui, ca să nu‐ți fie ceva mai rău. 15 Omul a plecat și a spus iudeilor că Isus este cel ce l‐a făcut sănătos. 16 Și pentru aceasta iudeii prigoneau pe Isus fiindcă făcea acestea în Sabat.
Lucrarea Fiului
17 Dar Isus le‐a răspuns: Tatăl meu până acum lucrează și eu lucrez. 18 Deci pentru aceasta iudeii căutau și mai mult să‐l omoare, căci nu numai că dezlega Sabatul, dar și zicea că Dumnezeu este Tatăl său, făcându‐se pe sine însuși deopotrivă cu Dumnezeu. 19 Deci Isus a răspuns și le‐a zis: Adevărat, adevărat vă spun, Fiul nu poate să facă de la sine însuși nimic decât ce vede pe Tatăl făcând; căci cele ce face el, acestea le face și Fiul întocmai. 20 Căci Tatăl iubește pe Fiul și‐i arată toate câte face și‐i va arăta lucruri mai mari decât acestea ca voi să vă minunați. 21 Căci după cum Tatăl scoală morții și le dă viață, așa și Fiul dă viață la cei la care voiește. 22 Căci Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat‐o Fiului, 23 ca toți să cinstească pe Fiul după cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinstește pe Fiul nu cinstește pe Tatăl care l‐a trimis. 24 Adevărat, adevărat vă spun, că cine aude cuvântul meu și crede în cel ce m‐a trimis pe mine, are viață veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață. 25 Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul și acum este când morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și cei ce vor auzi, vor trăi. 26 Căci după cum Tatăl are viață în sine însuși, astfel a dat și Fiului să aibă viață în sine însuși. 27 Și i‐a dat putere ca să facă judecată, pentru că este Fiu al omului. 28 Nu vă minunați de aceasta, căci vine ceasul când toți care sunt în morminte vor auzi glasul lui. 29 Și cei ce au făcut cele bune vor ieși spre învierea vieții, iar cei ce au făptuit cele rele, spre învierea judecății. 30 Eu nu pot face nimic de la mine însumi; judec după cum aud și judecata mea este dreaptă, căci nu caut voia mea, ci voia celui ce m‐a trimis.
Mărturia Tatălui și a lui Ioan
31 Dacă eu mărturisesc despre mine însumi, mărturia mea nu este adevărată. 32 Este altul care mărturisește despre mine și știu că mărturia pe care o mărturisește despre mine este adevărată. 33 Voi ați trimis la Ioan și el a mărturisit pentru adevăr. 34 Dar eu nu iau mărturie de la un om, ci zic acestea ca voi să fiți mântuiți. 35 Acela era candela care arde și luminează și voi ați dorit să vă veseliți pentru o vreme în lumina lui. 36 Dar mărturia pe care o am eu este mai mare decât a lui Ioan; căci lucrările pe care mi le‐a dat Tatăl ca să le săvârșesc, aceste lucrări pe care le fac mărturisesc despre mine că Tatăl m‐a trimis. 37 Și Tatăl care m‐a trimis, el a mărturisit despre mine. Voi n‐ați auzit glasul lui vreodată, nici n‐ați văzut fața lui. 38 Și n‐aveți cuvântul lui rămânând în voi, căci nu credeți pe acela pe care l‐a trimis el. 39 Cercetați scripturile căci vi se pare că în ele aveți viață veșnică și ele sunt acelea care mărturisesc despre mine. 40 Și nu voiți să veniți la mine ca să aveți viață. 41 Eu nu primesc slavă de la oameni, 42 ci vă cunosc că n‐aveți în voi înșivă iubirea lui Dumnezeu. 43 Eu am venit în numele Tatălui meu și nu mă primiți; dacă va veni altul în numele său, pe acesta îl veți primi. 44 Cum puteți crede voi, când primiți slava unii de la alții și nu căutați slava care vine de la singurul Dumnezeu? 45 Să nu vi se pară că eu vă voi învinui la Tatăl; este cine să vă învinuiască, Moise în care v‐ați pus nădejdea. 46 Căci dacă ați crede pe Moise, m‐ați crede și pe mine; căci el a scris despre mine. 47 Iar dacă nu credeți scripturile lui, cum veți crede cuvintele mele?