Isus, înaintea lui Pilat
(Matei 27:1‑2Matei 11‑14. Marcu 15:1‑5. Ioan 18:28‑38)1 S‑au ridicat apoi cu toții și L‑au dus înaintea lui Pilat. 2 Au început să‑L învinuiască, zicând: „Pe omul acesta L‑am găsit ducând neamul nostru în rătăcire, interzicând plata birului către cezar și zicând că El este Hristosul, Regele.” 3 Pilat L‑a întrebat: „Ești tu regele iudeilor?” Isus i‑a răspuns: „Tu însuți o spui.” 4 Pilat le‑a zis preoților de seamă și mulțimilor: „Eu nu găsesc nicio vină în omul acesta.” 5 Dar ei stăruiau și ziceau: „Întărâtă poporul, dând învățătură prin toată Iudeea, începând din Galileea și până aici.”
Isus, înaintea lui Irod
6 Când a auzit Pilat [de Galileea], a întrebat dacă omul este galileean. 7 Și aflând că era sub stăpânirea lui Irod, L‑a trimis la Irod, care era și el în Ierusalim în acele zile. 8 Văzându‑L pe Isus, Irod s‑a bucurat nespus; căci de multă vreme voia să‑L vadă, fiindcă auzise despre El și spera să vadă vreun semn săvârșit de El. 9 I‑a pus multe întrebări, dar Isus nu i‑a răspuns nimic. 10 Preoții de seamă și cărturarii stăteau de față și‑L învinuiau cu înverșunare. 11 Irod și soldații lui L‑au tratat cu dispreț și, după ce și‑au bătut joc de El, L‑au îmbrăcat cu o haină strălucitoare și Irod L‑a trimis înapoi la Pilat. 12 În ziua aceea Irod și Pilat s‑au împrietenit, căci până atunci fuseseră dușmani.
Isus, condamnat la moarte
(Matei 27:15‑26. Marcu 15:6‑15. Ioan 18:39–19:16)13 Pilat i‑a adunat pe preoții de seamă, pe conducători și pe cei din popor 14 și le‑a zis: „Mi l‑ați adus pe omul acesta ca și cum ar stârni poporul la răscoală . Dar iată că, după ce l‑am judecat înaintea voastră, n‑am găsit în el nicio vină din cele pentru care îl pârâți. 15 Și nici Irod, căci ni l‑a trimis înapoi; iată că n‑a făcut nimic vrednic de moarte. 16 Așa că , după ce îl voi pedepsi, îi voi da drumul.” [17 La fiecare sărbătoare, Pilat trebuia să le elibereze pe cineva.] 18 Ei au strigat cu toții, zicând: „La moarte cu omul acesta; eliberează‑ni‑l pe Barabba!” 19 Acesta fusese aruncat în temniță pentru o răscoală petrecută în cetate și pentru un omor. 20 Pilat le‑a vorbit din nou, fiindcă avea de gând să‑I dea drumul lui Isus. 21 Dar ei strigau mai departe : „Răstignește‑l! Răstignește‑l!” 22 Pilat le‑a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n‑am găsit nicio vină de moarte în el. După ce îl voi pedepsi, îi voi da drumul.” 23 Dar ei stăruiau cu strigăte puternice și cereau să fie răstignit. Iar strigătele lor [și ale preoților de seamă] au biruit. 24 Pilat a hotărât să li se împlinească cererea. 25 Le‑a eliberat pe cel ce fusese aruncat în temniță pentru răscoală și omor, pe care‑l cereau ei, iar pe Isus L‑a dat să I se facă după voia lor.
Răstignirea
(Matei 27:32‑44. Marcu 15:21‑32. Ioan 19:17‑27)26 Pe când Îl duceau, au pus mâna pe un anume Simon din Cirene, care venea de la câmp, și i‑au pus crucea în spate , ca s‑o ducă în urma lui Isus. 27 După Isus mergea o mare mulțime de oameni și femei care se tânguiau și Îl jeleau. 28 Isus S‑a întors către ele și le‑a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine, ci plângeți‑vă pe voi și pe copiii voștri, 29 căci , iată, vor veni zile când se va zice: «Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n‑au născut și de sânii care n‑au alăptat!» 30 Atunci vor începe să zică munților: «Cădeți peste noi!» și dealurilor: «Acoperiți‑ne!» 31 Căci dacă așa i se face pomului verde, ce i se va face celui uscat?” 32 Împreună cu El duceau și doi răufăcători, ca să fie omorâți. 33 Când au ajuns la locul numit Căpățâna, i‑au răstignit acolo pe El și pe răufăcători: unul la dreapta și altul la stânga. 34 [[Dar Isus zicea: „Tată, iartă‑i , căci nu știu ce fac!” ]] Ei și‑au împărțit hainele Lui, trăgând la sorți.
35 Poporul stătea acolo și privea . Conducătorii Își băteau joc de El , zicând: „Pe alții i‑a izbăvit; să se izbăvească pe sine, dacă este Hristosul lui Dumnezeu, Alesul!” 36 Soldații de asemenea își băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oțet 37 și‑I ziceau: „Dacă tu ești regele iudeilor, izbăvește‑te pe tine însuți!” 38 Deasupra Lui era o inscripție [cu litere grecești, latinești și evreiești]: „Acesta este regele iudeilor.”
39 Unul dintre răufăcătorii răstigniți a început să‑L batjocorească, zicând: „Nu ești tu Hristosul? Izbăvește‑te pe tine și izbăvește‑ne și pe noi!” 40 Dar celălalt l‑a mustrat și i‑a zis: „Oare nu te temi de Dumnezeu, tu, care ești sub aceeași osândă? 41 Noi primim pe drept ceea ce merităm pentru faptele noastre, însă Acesta n‑a făcut niciun rău.” 42 Apoi a zis: „Isuse, adu‑Ți aminte de mine când vei veni în Împărăția Ta!” 43 [Isus] i‑a răspuns: „Adevărat îți spun: astăzi vei fi cu Mine în rai.”
Moartea lui Isus
(Matei 27:45‑56. Marcu 15:33‑41. Ioan 19:28‑30)44 Era pe la ceasul al șaselea și s‑a făcut întuneric în toată țara până la ceasul al nouălea. 45 Soarele s‑a întunecat, iar catapeteasma Templului s‑a rupt în două. 46 Isus a strigat cu glas puternic, zicând: „Tată , în mâinile Tale Îmi încredințez duhul !” Și după ce a vorbit astfel, Și‑a dat duhul. 47 Când a văzut ce s‑a întâmplat, centurionul L‑a slăvit pe Dumnezeu, zicând: „Cu adevărat, omul acesta era drept!” 48 Și toată mulțimea care se adunase în fața acelei priveliști, când a văzut cele petrecute, s‑a întors acasă bătându‑se în piept. 49 Toți cunoscuții lui Isus și femeile care‑L urmaseră din Galileea stăteau la o oarecare depărtare și priveau la toate acestea.
Înmormântarea lui Isus
(Matei 27:57‑61. Marcu 15:42‑47. Ioan 19:38‑42)50 Era un membru al Sinedriului, pe nume Iosif, om bun și drept, 51 care nu se învoise la sfatul și la fapta celorlalți. El era din Arimateea, o cetate a iudeilor, și aștepta Împărăția lui Dumnezeu. 52 A mers la Pilat și i‑a cerut trupul lui Isus. 53 L‑a coborât de pe cruce , L‑a înfășurat într‑un giulgiu și L‑a pus într‑un mormânt săpat în stâncă, în care nu mai fusese pus nimeni. 54 Era ziua pregătirii și începea ziua sabatului. 55 Femeile care‑L însoțiseră pe Isus din Galileea l‑au urmat pe Iosif , au văzut mormântul și cum a fost pus trupul lui Isus și 56 s‑au întors să pregătească miresme și miruri. Apoi, în ziua de sabat, s‑au odihnit, după poruncă.
Isus înaintea lui Pilat
1 Și toată mulțimea lor s‐a sculat și l‐au dus la Pilat. 2 Și au început să‐l învinuiască zicând: Pe acesta l‐am găsit sucind neamul nostru și oprind a da bir Cezarului și zicând că el este Hristosul, un împărat. 3 Iar Pilat l‐a întrebat zicând: Ești tu Împăratul iudeilor? Iar el i‐a răspuns și i‐a zis: Tu zici. 4 Iar Pilat a zis către mai marii preoților și gloate: Nu găsesc nicio vină în acest om. 5 Iar ei și mai mult stăruiau zicând: El întărâtă poporul, învățându‐i prin toată Iudeea și începând de la Galileea până aici.
Isus înaintea lui Irod
6 Iar când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă omul este galileean. 7 Și când a înțeles că este de sub stăpânirea lui Irod, l‐a trimis la Irod, care și el era în Ierusalim în aceste zile. 8 Iar Irod, când a văzut pe Isus, s‐a bucurat foarte mult căci de multă vreme dorea să‐l vadă, fiindcă auzise despre el și nădăjduia să vadă vreun semn făcut de el. 9 Și l‐a întrebat în multe cuvinte, dar el nu i‐a răspuns nimic. 10 Iar mai marii preoților și cărturarii stăteau de față învinuindu‐l foarte tare. 11 Și Irod cu ceata sa de ostași l‐au disprețuit și‐l luau în râs și îmbrăcându‐l cu un veșmânt strălucitor, l‐a trimis înapoi la Pilat. 12 Și în acea zi Irod și Pilat s‐au făcut prieteni unul cu altul, căci mai înainte erau în vrăjmășie între ei.
Hotărârea de moarte întărită
13 Iar Pilat a chemat la sine pe mai marii preoților și pe cei mari și poporul 14 și a zis către ei: Mi‐ați adus pe omul acesta ca pe unul care abate poporul și iată, cercetându‐l înaintea voastră, eu n‐am găsit în omul acesta nicio vină din câte spuneți împotriva lui. 15 Nu, și nici Irod; căci l‐a trimis înapoi la noi și iată nimic vrednic de moarte n‐a fost făptuit de el. 16 Deci eu îl voi pedepsi și‐i voi da drumul. 17 Și la sărbătoare trebuia să le dea drumul la unul. 18 Iar ei au strigat tare cu grămada, zicând: Ia pe acesta și dă drumul pentru noi lui Baraba. 19 El era aruncat în închisoare pentru o răscoală făcută în cetate și pentru un omor. 20 Iar Pilat le‐a vorbit iarăși, voind să dea drumul lui Isus. 21 Dar ei strigau zicând: Răstignește‐l, răstignește‐l. 22 Și a treia oară a zis către ei: Dar ce rău a făcut omul acesta? N‐am găsit nicio vină de moarte în el; deci îl voi pedepsi și‐i voi da drumul. 23 Iar ei stăruiau cerând cu glasuri mari ca el să fie răstignit. Și au fost mai tari glasurile lor. 24 Și Pilat a hotărât să li se facă cererea. 25 Și a dat drumul aceluia care era aruncat în închisoare pentru răscoală și omor, pe care‐l cereau, iar pe Isus l‐a dat în voia lor.
Răstignirea
26 Și când îl duceau, au pus mâna pe un oarecare Simon din Cirene, care venea de la câmp și au pus crucea pe el ca s‐o ducă în urma lui Isus. 27 Și îl urma o mulțime mare de popor și de femei, care se băteau în piept și‐l plângeau cu lacrimi. 28 Iar Isus întorcându‐se către ele a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu plângeți de mine, ci plângeți de voi înșivă și de copiii voștri. 29 Pentru că iată vin zile în care vor zice: Ferice de cele sterpe și de pântecele care n‐au născut și de țâțele care n‐au alăptat. 30 Atunci vor începe să zică munților: Cădeți peste noi! și dealurilor: Ascundeți‐ne! 31 Pentru că dacă cu lemnul verde fac ei acestea, ce va fi cu cel uscat? 32 Și erau duși și alți doi făcători de rele ca să fie omorâți cu el. 33 Și când au venit la locul numit Căpățână, l‐au răstignit acolo pe el și pe făcătorii de rele, pe unul la dreapta și pe altul la stânga. 34 Iar Isus zicea: Tată, iartă‐i căci nu știu ce fac. Și împărțind între ei hainele lui, au aruncat sorți.
Batjocurile
35 Și poporul stătea privind. Și mai marii îl luau în râs zicând: Pe alții a mântuit; să se mântuiască pe sine însuși, dacă acesta este Hristosul lui Dumnezeu, alesul lui. 36 Și ostașii de asemenea îl batjocoreau venind la el și aducându‐i oțet 37 și zicând: Dacă ești tu Împăratul iudeilor, mântuiește‐te pe tine însuți. 38 Și era și deasupra lui o scriere cu slove grecești, latinești și evreiești: ACESTA ESTE ÎMPĂRATUL IUDEILOR. 39 Iar unul dintre făcătorii de rele care erau pironiți îl hulea zicând: Nu ești tu oare Hristosul? Mântuiește‐te pe tine însuți și pe noi. 40 Iar celălalt răspunzând și cercetându‐l a zis: Oare nu te temi tu de Dumnezeu, pentru că ești în aceeași osândă? 41 Și noi cu dreptul, căci luăm cele vrednice de cele ce am făptuit, dar acesta n‐a făptuit nimic necuvenit. 42 Și zicea: Isuse, adu‐ți aminte de mine când vei veni în împărăția ta. 43 Și el i‐a zis: Adevărat îți spun, astăzi vei fi cu mine în Rai.
Moartea lui Isus
44 Și era acum ca la al șaselea ceas și s‐a făcut întuneric peste tot pământul până la ceasul al nouălea. 45 Căci soarele s‐a întunecat și perdeaua Templului a fost sfâșiată prin mijloc. 46 Și Isus a strigat cu glas mare și a zis: Tată , în mâinile tale îmi încredințez duhul meu. Și zicând aceasta și‐a dat duhul. 47 Și când a văzut sutașul ce s‐a făcut, slăvea pe Dumnezeu, zicând: Într‐adevăr omul acesta era drept. 48 Și toate gloatele, venite împreună la această priveliște, după ce au privit cele făcute, se întorceau îndărăt bătându‐și piepturile. 49 Și toți cunoscuții lui și femeile care urmau împreună cu el din Galileea, stăteau departe, ca să vadă acestea.
Îngroparea lui Isus.
50 Și iată un bărbat cu numele Iosif, fiind sfetnic, bărbat bun și drept, 51 (el nu se învoise cu hotărârea și cu fapta lor), bărbat din Arimatea, o cetate a iudeilor , care aștepta Împărăția lui Dumnezeu. 52 Acesta a venit la Pilat și a cerut trupul lui Isus. 53 Și l‐a luat jos și l‐a înfășurat în pânză de in și l‐a pus într‐un mormânt săpat în piatră unde nu mai fusese pus nimeni. 54 Și era ziua Pregătirii și Sabatul începea în amurg. 55 Și femeile care veniseră cu el din Galileea urmau și au privit mormântul și cum a fost pus trupul lui. 56 Și s‐au întors îndărăt și au pregătit miresme și mir. Și în Sabat s‐au odihnit după poruncă.