Pilda semănătorului
(Marcu 4:1‑9. Luca 8:4‑8)1 În ziua aceea, Isus a ieșit din casă și S‑a așezat pe țărmul mării. 2 Mulțimi mari s‑au adunat la El, așa că S‑a suit și S‑a așezat într‑o barcă, în timp ce mulțimea toată stătea pe țărm.
3 El le‑a spus multe, în pilde, zicând: „Iată, semănătorul a ieșit să semene. 4 Pe când semăna el, o parte din semințe au căzut lângă drum, iar păsările au venit și le‑au mâncat. 5 O altă parte din semințe au căzut pe loc pietros, unde n‑aveau mult pământ: au răsărit îndată, pentru că n‑aveau pământ adânc. 6 Dar când a răsărit soarele, s‑au veștejit și, pentru că n‑aveau rădăcină, s‑au uscat. 7 O altă parte din semințe au căzut între spini: spinii au crescut și le‑au înăbușit. 8 O altă parte din semințe au căzut pe pământ bun și au adus rod: una o sută , una șaizeci și alta treizeci. 9 Cine are urechi [de auzit] să audă.”
Rostul pildelor
(Marcu 4:10‑12. Luca 8:9‑10)10 Apropiindu‑se de El, ucenicii I‑au zis: „De ce le vorbești în pilde?” 11 Isus le‑a răspuns zicând: „Pentru că vouă vi s‑a dat să cunoașteți tainele Împărăției cerurilor, dar lor nu li s‑a dat. 12 Căci celui ce are i se va da și va avea din belșug, dar celui ce nu are i se va lua și ce are. 13 De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei , deși văd, nu văd și, deși aud, nu aud, nici nu înțeleg. 14 Cu ei se împlinește profeția lui Isaia, care zice:
De auzit veți auzi, și nu veți înțelege;
de privit veți privi, și nu veți vedea.
15 Căci inima acestui popor s‑a împietrit;
cu urechile greu au auzit ,
iar ochii și i‑au închis,
ca nu cumva să vadă cu ochii,
să audă cu urechile,
să înțeleagă cu inima și să se întoarcă
la Mine ca să‑i vindec.
16 Dar ferice de ochii voștri că văd și de urechile voastre că aud! 17 Adevărat vă spun că mulți profeți și oameni drepți au dorit să vadă ce vedeți voi, și nu au văzut, și să audă ce auziți voi, și nu au auzit.
Tâlcuirea pildei semănătorului
(Marcu 4:13‑20. Luca 8:11‑15)18 Voi însă ascultați pilda semănătorului! 19 Când cineva aude Cuvântul Împărăției și nu‑l înțelege, vine Cel Rău și răpește ce a fost semănat în inima lui. Acesta este cel semănat lângă drum. 20 Cel semănat în loc pietros este cel ce aude Cuvântul și‑l primește îndată cu bucurie, 21 dar nu are rădăcină în el, ci ține până la o vreme și, când vine un necaz sau o prigoană din cauza Cuvântului, se poticnește îndată. 22 Cel semănat între spini este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului [acestuia] și înșelăciunea bogățiilor înăbușă Cuvântul și‑l fac astfel neroditor. 23 Iar cel semănat în pământ bun este cel ce aude Cuvântul și‑l înțelege; el aduce rod: unul o sută, unul șaizeci și altul treizeci.”
Pilda neghinei
24 Isus le‑a mai înfățișat o pildă, zicând: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat sămânță bună în ogorul lui. 25 Dar pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină în mijlocul grâului și a plecat. 26 Când au crescut firele de grâu și au făcut rod, s‑a arătat și neghina. 27 Robii stăpânului casei s‑au apropiat și i‑au zis: «Stăpâne, n‑ai semănat sămânță bună în ogorul tău? Cum de are neghină?» 28 El le‑a răspuns: «Un vrăjmaș a făcut asta.» Și robii i‑au zis: «Vrei dar să mergem să o adunăm?» 29 «Nu», le‑a zis el, «ca nu cumva, adunând neghina, să smulgeți și grâul odată cu ea. 30 Lăsați‑le să crească împreună până la seceriș, iar la vremea secerișului le voi spune secerătorilor: ‘Adunați întâi neghina și legați‑o în snopi ca să fie arsă, iar grâul adunați‑l în hambarul meu!’»”
Pilda grăuntelui de muștar și pilda aluatului
(Marcu 4:30‑34. Luca 13:18‑21)31 Isus le‑a mai înfățișat o pildă, zicând: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muștar pe care l‑a luat un om și l‑a semănat în ogorul său. 32 Acesta, deși este cea mai mică dintre toate semințele, când crește se face mai mare decât verdețurile și devine copac, așa că păsările cerului vin și își fac cuiburi în ramurile lui.”
33 Le‑a mai spus o pildă: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un aluat pe care l‑a luat o femeie și l‑a pus în trei măsuri de făină de grâu, până a dospit totul.” 34 Isus le‑a spus toate acestea mulțimilor în pilde și nu le vorbea deloc fără pildă, 35 ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul care zice:
Îmi voi deschide gura în pilde,
voi rosti lucruri ascunse de la întemeierea lumii.
Tâlcuirea pildei neghinei
36 Atunci Isus a lăsat mulțimile și a intrat în casă. Ucenicii Lui s‑au apropiat de El și I‑au zis: „Tâlcuiește‑ne pilda cu neghina din ogor!” 37 El le‑a răspuns: „Cel ce seamănă sămânța bună este Fiul Omului. 38 Ogorul este lumea; sămânța bună sunt fiii Împărăției; neghina sunt fiii Celui Rău. 39 Vrăjmașul care a semănat‑o este Diavolul; secerișul este sfârșitul veacului, iar secerătorii sunt îngerii. 40 Așadar, după cum se adună neghina și se arde în foc, așa va fi și la sfârșitul veacului. 41 Fiul Omului îi va trimite pe îngerii Săi și ei vor strânge din Împărăția Lui toate pricinile de poticnire și pe cei ce săvârșesc fărădelegea 42 și‑i vor arunca în cuptorul cu foc ; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. 43 Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cine are urechi [de auzit] să audă.
Pilda comorii ascunse și a mărgăritarului
44 Împărăția cerurilor se aseamănă cu o comoară ascunsă într‑un ogor. Omul care a găsit‑o a ascuns‑o și, de bucurie, merge, vinde tot ce are și cumpără ogorul acela.
45 Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. 46 Când găsește un mărgăritar de mare preț, merge, vinde tot ce are și‑l cumpără.
Pilda năvodului
47 Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de vietăți . 48 După ce s‑a umplut, pescarii îl trag la mal, se așază, adună în coșuri ce este bun și aruncă ce este rău. 49 La fel va fi și la sfârșitul veacului. Îngerii vor ieși, îi vor despărți pe cei răi din mijlocul celor drepți 50 și‑i vor arunca în cuptorul cu foc ; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.
51 Ați înțeles toate acestea?” „Da”, I‑au răspuns ei. 52 El le‑a zis: „De aceea, orice cărturar care a devenit ucenic al Împărăției cerurilor este asemenea unui gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi și lucruri vechi.”
Necredința celor din Nazaret
(Marcu 6:1‑6. Luca 4:16‑30)53 După ce a sfârșit Isus pildele acestea, a plecat de acolo. 54 A venit în ținutul Său natal și îi învăța pe oameni în sinagogă, iar ei erau uimiți și ziceau: „De unde are el înțelepciunea aceasta și puterea cu care face minuni? 55 Oare nu este el fiul tâmplarului? Pe mama lui oare n‑o cheamă Maria, iar pe frații lui – Iacov , Iosif, Simon și Iuda ? 56 Și surorile lui nu sunt oare toate printre noi? De unde are el atunci toate aceste lucruri?” 57 Și se poticneau în El . Dar Isus le‑a zis: „Un profet nu este disprețuit decât în patria și în casa lui.” 58 Și n‑a făcut multe minuni acolo, din cauza necredinței lor.
Pilda semănătorului
1 În ziua aceea Isus a ieșit din casă și ședea lângă mare. 2 Și gloate multe s‐au adunat la el, încât el a intrat într‐o corabie ca să șadă și toată gloata stătea pe țărm. 3 Și le‐a vorbit multe în pilde, zicând: Iată a ieșit semănătorul să semene. 4 Și pe când semăna el, unele semințe au căzut lângă cale și au venit păsările și le‐au mâncat. 5 Iar altele au căzut pe locuri stâncoase, unde n‐aveau pământ mult și îndată au răsărit pentru că n‐aveau adâncime de pământ. 6 Iar după ce a răsărit soarele, au fost arse de arșiță și pentru că n‐aveau rădăcină, s‐au uscat. 7 Iar altele au căzut peste spini și spinii au crescut și le‐au înăbușit. 8 Iar altele au căzut peste pământul cel bun și au dat rod una o sută , alta șaizeci și alta treizeci. 9 Cine are urechi, să audă. 10 Și ucenicii s‐au apropiat și i‐au zis: Pentru ce le vorbești în pilde? 11 Iar el a răspuns și le‐a zis: Vouă vi s‐a dat să cunoașteți tainele împărăției cerurilor, dar lor nu li s‐a dat. 12 Căci cine are i se va da și va avea de prisos, iar cine n‐are, chiar și ce are i se va lua. 13 De aceea le vorbesc în pilde, pentru că văzând, nu văd și auzind, nu aud, nici nu pricep. 14 Și în ei se împlinește prorocia lui Isaia care zice: Cu auzul veți auzi dar nu veți înțelege și văzând veți vedea dar nu veți cunoaște. 15 Căci inima acestui popor s‐a îngroșat și au auzit greu cu urechile și și‐au închis ochii ca nu cumva să vadă cu ochii și să audă cu urechile și să înțeleagă cu inima și să se întoarcă și să‐i vindec. 16 Dar fericiți sunt ochii voștri că văd și urechile voastre că aud. 17 Căci adevărat vă spun că mulți proroci și drepți au dorit să vadă ce vedeți voi și n‐au văzut și să audă ce auziți voi și n‐au auzit. 18 Voi deci, ascultați pilda semănătorului. 19 Când aude cineva cuvântul împărăției și nu‐l înțelege, atunci vine cel rău și răpește ce este semănat în inima lui; acesta este cel semănat lângă cale. 20 Iar cel semănat pe locuri stâncoase, acesta este cel ce aude cuvântul și îndată îl primește cu bucurie. 21 Dar n‐are rădăcină în sine, ci este până la o vreme și când se face un necaz sau prigonire pentru cuvânt, îndată se poticnește. 22 Iar cel semănat în spini, acesta este cel ce aude cuvântul și grija veacului și înșelăciunea bogăției înăbușă cuvântul și se face neroditor. 23 Iar cel semănat pe pământul bun, acesta este cel ce aude cuvântul și înțelege, care și rodește și face unul o sută, altul șaizeci și altul treizeci.
Pilda neghinei
24 Le‐a pus înainte altă pildă, zicând: Împărăția cerurilor a fost făcută asemenea cu un om care a semănat sămânță bună în țarina sa. 25 Dar pe când dormeau oamenii a venit vrăjmașul lui și a semănat neghină între grâu și a plecat. 26 Iar când a crescut paiul și a făcut rod, atunci s‐a arătat și neghina. 27 Și robii stăpânului casei au venit și i‐au zis: Domnule, oare n‐ai semănat sămânță bună în țarina ta? De unde are dar neghina? 28 Iar el le‐a zis: Un om vrăjmaș a făcut aceasta. Și robii îi zic: Voiești deci să ne ducem s‐o culegem? 29 Dar el le zice: Nu, ca nu cumva culegând neghina să smulgeți și grâul împreună cu ea. 30 Lăsați să crească amândouă împreună, până la seceriș și la vremea secerișului voi zice secerătorilor: Culegeți întâi neghina și legați‐o snopi ca să fie arsă de tot, iar grâul strângeți‐l în grânarul meu.
Pilda grăuntelui de muștar și a aluatului
31 Le‐a pus înainte altă pildă zicând: Împărăția cerurilor este asemenea unui grăunte de muștar pe care un om l‐a luat și l‐a semănat în țarina sa: 32 care, în adevăr, este mai mic decât toate semințele, dar când a crescut, este mai mare decât ierburile și se face copac, încât păsările cerului vin și locuiesc în ramurile lui. 33 Le‐a vorbit altă pildă: Împărăția cerurilor este asemenea cu un aluat pe care o femeie l‐a luat și l‐a ascuns în trei măsuri de făină până s‐a dospit tot. 34 Isus a vorbit toate acestea gloatelor în pilde și fără pildă nu le vorbea nimic, 35 ca să se împlinească ce s‐a spus prin prorocul care zice: Îmi voi deschide gura în pilde, voi rosti lucruri ascunse de la întemeierea lumii.
Tâlcuirea pildei neghinei
36 Atunci a lăsat gloatele și s‐a dus în casa sa. Și ucenicii lui s‐au apropiat de el zicând: Deslușește‐ne pilda cu neghina țarinei. 37 Și el a răspuns și a zis: Cel ce seamănă sămânța cea bună este Fiul omului; 38 iar țarina este lumea; iar sămânța cea bună, aceștia sunt fiii împărăției, iar neghina sunt fiii celui rău. 39 Și vrăjmașul care a semănat‐o este diavolul, iar secerișul este sfârșitul veacului și secerătorii sunt îngerii. 40 După cum deci neghina se alege și se arde în foc, astfel va fi la sfârșitul veacului. 41 Fiul omului va trimite pe îngerii săi și ei vor culege din împărăția lui toate prilejurile de poticnire și pe cei ce fac fărădelegea. 42 Și‐i vor arunca în cuptorul de foc: acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. 43 Atunci drepții vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor. Cine are urechi, să audă.
Pilda comorii ascunse și a mărgăritarului
44 Împărăția cerurilor este asemenea unei comori ascunse în țarină, pe care un om a găsit‐o și a ascuns‐o și de bucuria ei se duce și vinde tot ce are și cumpără țarina aceea. 45 Împărăția cerurilor este iarăși asemenea unui negustor care caută mărgăritare bune. 46 Și găsind un mărgăritar de mult preț, s‐a dus și a vândut tot ce avea și l‐a cumpărat.
Pilda năvodului
47 Împărăția cerurilor este iarăși asemenea unui năvod aruncat în mare și care a adunat pești de tot felul. 48 Și când s‐a umplut, l‐au tras pe țărm și au șezut jos și au adunat ce era bun în vase, iar ce era rău au aruncat afară. 49 Astfel va fi la sfârșitul veacului: îngerii vor ieși și vor despărți pe cei răi din mijlocul celor drepți, 50 și‐i vor arunca în cuptorul de foc: acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. 51 Ați înțeles toate acestea? Îi zic: Da, Doamne . 52 Și el le‐a zis: De aceea, orice cărturar care a fost făcut ucenic al împărăției cerurilor este asemenea unui om, stăpân al casei, care scoate afară din comoara sa lucruri noi și vechi.
Isus la Nazaret. Necredința locuitorilor
53 Și a fost așa : Când a sfârșit Isus pildele acestea, s‐a dus de acolo. 54 Și venind în patria sa, îi învăța în sinagoga lor, încât stăteau uimiți și ziceau: De unde are omul acesta înțelepciunea aceasta și puterile? 55 Nu este el fiul tâmplarului? Nu se numește oare mama lui Maria și frații săi Iacov și Iosif și Simon și Iuda? 56 Și surorile lui nu sunt oare toate la noi? Deci de unde are el toate acestea? 57 Și găseau în el un prilej de poticnire . Dar Isus le‐a zis: Un proroc nu este disprețuit decât în patria și casa sa. 58 Și n‐a făcut acolo multe puteri, din pricina necredinței lor.