Paștele în pustiul Sinai
1 DOMNUL i‑a vorbit lui Moise în pustiul Sinai în luna întâi a anului al doilea după ieșirea lor din țara Egiptului, zicând: 2 „Fiii lui Israel să prăznuiască Paștele la vremea lui. 3 Să‑l prăznuiți la vremea lui, în a paisprezecea zi a lunii acesteia, în amurg; să‑l prăznuiți după toate legile lui și după toate poruncile lui.” 4 Moise le‑a poruncit fiilor lui Israel să prăznuiască Paștele. 5 Și au prăznuit Paștele în a paisprezecea zi a lunii întâi, în amurg, în pustiul Sinai; fiii lui Israel au făcut potrivit tuturor celor pe care i le poruncise DOMNUL lui Moise.
6 S‑a întâmplat că niște oameni care erau necurați din pricina unui mort și nu puteau prăznui Paștele în ziua aceea s‑au înfățișat înaintea lui Moise și a lui Aaron în ziua aceea. 7 Și oamenii aceia i‑au zis lui Moise: „Noi suntem necurați din pricina unui mort. De ce să fim împiedicați să aducem darul cuvenit DOMNULUI la vremea hotărâtă , în mijlocul fiilor lui Israel?” 8 Moise le‑a răspuns: „Așteptați să văd ce vă poruncește DOMNUL!”
9 Și DOMNUL i‑a vorbit lui Moise astfel: 10 „Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Dacă vreunul dintre voi sau dintre urmașii voștri va fi necurat din pricina unui trup neînsuflețit sau va fi într‑o călătorie lungă, să prăznuiască totuși Paștele în cinstea DOMNULUI; 11 în a paisprezecea zi a lunii a doua , în amurg, să‑l prăznuiască și să mănânce mielul cu azime și cu ierburi amare. 12 Să nu lase nimic din el până dimineața și să nu frângă niciun os din el. Să‑l prăznuiască după toată porunca privitoare la Paște. 13 Omul care este curat și nu este în călătorie și care totuși nu prăznuiește Paștele, sufletul acela va fi nimicit din poporul lui, pentru că n‑a adus darul cuvenit DOMNULUI la vremea hotărâtă ; omul acela își va purta pedeapsa pentru păcatul lui. 14 Dacă un străin locuiește cu voi și prăznuiește Paștele în cinstea DOMNULUI, să se țină de legea Paștelui și de poruncile lui. O singură lege să aveți, atât pentru străin, cât și pentru băștinaș.»”
Călăuzirea prin nor
15 În ziua când a fost ridicat Lăcașul, norul a acoperit Lăcașul, Cortul Mărturiei, și, de seara până dimineața, a fost deasupra Cortului sub înfățișarea unui foc. 16 Totdeauna era așa: norul acoperea Cortul [ziua] și avea înfățișarea unui foc noaptea. 17 Când se ridica norul de deasupra Cortului, fiii lui Israel își ridicau tabăra; în locul în care se oprea norul, acolo poposeau și fiii lui Israel. 18 Fiii lui Israel își ridicau tabăra după porunca DOMNULUI și poposeau după porunca DOMNULUI; câtă vreme norul zăbovea deasupra Lăcașului, își țineau și ei tabăra întinsă. 19 Când norul zăbovea deasupra Lăcașului mai multe zile, fiii lui Israel își îndeplineau îndatorirea față de DOMNUL și nu‑și ridicau tabăra. 20 Uneori, norul rămânea deasupra Lăcașului câteva zile, iar ei poposeau după porunca DOMNULUI și își ridicau tabăra după porunca DOMNULUI. 21 Alteori, norul rămânea de seara până dimineața; dacă norul se ridica dimineața, atunci ridicau și ei tabăra; dacă norul se ridica după o zi și o noapte, atunci ridicau și ei tabăra. 22 Dacă norul rămânea deasupra Lăcașului două zile sau o lună sau un anumit număr de zile, fiii lui Israel rămâneau în tabără și nu o ridicau; și, când se ridica norul, își ridicau și ei tabăra. 23 Poposeau după porunca DOMNULUI și își ridicau tabăra după porunca DOMNULUI; își îndeplineau îndatorirea față de DOMNUL, după porunca DOMNULUI dată prin Moise.
Paștele în pustie
1 Și Domnul a vorbit lui Moise în pustia Sinai, în luna întâi a anului al doilea după ieșirea lor din țara Egiptului zicând: 2 Și copiii lui Israel să facă Paștele la vremea lor. 3 Să le faceți, în ziua a patrusprezecea a lunii acesteia, între cele două seri, la vremea lor; să le faceți după toate așezămintele lor și după toate orânduirile lor. 4 Și Moise a vorbit copiilor lui Israel să facă Paștele. 5 Și au făcut Paștele în luna întâi, în ziua a patrusprezecea a lunii, între cele două seri, în pustia Sinai; după toate cele ce poruncise Domnul lui Moise, așa au făcut copiii lui Israel. 6 Și au fost niște bărbați, care erau necurați din pricina trupului mort al unui om și nu puteau face Paștele în ziua aceea; și au venit în ziua aceea înaintea lui Moise și înaintea lui Aaron. 7 Și bărbații aceștia i‐au zis: Noi suntem necurați din pricina trupului mort al unui om: pentru ce să fim opriți și să nu aducem darul Domnului la vremea sa între copiii lui Israel? 8 Și Moise le‐a zis: Stați să aud ce poruncește Domnul pentru voi. 9 Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 10 Vorbește copiilor lui Israel zicând: Dacă cineva dintre voi sau din neamurile voastre va fi necurat pentru vreun trup mort, sau pe cale departe, totuși să facă Paștele Domnului. 11 Să le facă în luna a doua, în ziua a patrusprezecea între cele două seri; să le mănânce cu azimi și cu ierburi amare. 12 Să nu lase nimic din ele până dimineață și să nu frângă os din ele; să le facă după toate așezămintele Paștelor. 13 Dar bărbatul care va fi curat și nu va fi pe cale și va pregeta să facă Paștele, sufletul acela va fi stârpit din poporul său, pentru că n‐a adus darul Domnului la vremea sa; bărbatul acela își va purta păcatul. 14 Și dacă vreun străin de loc va sta vremelnic între voi și ar voi să facă Paștele Domnului, să le facă după așezământul Paștelor și după orânduirea lor. Să fie un singur așezământ pentru voi, atât pentru cel străin de loc, cât și pentru cel născut în țară.
Norul
15 Și în ziua în care a fost ridicat locașul, norul a acoperit locașul cortului mărturiei; și era seara ca o înfățișare de foc deasupra locașului, până dimineața. 16 Așa a fost necurmat: norul îl acoperea și noaptea avea o înfățișare de foc. 17 Și după cum se ridica norul de pe cort, după aceea porneau copiii lui Israel: și în locul unde stătea norul acolo tăbărau copiii lui Israel. 18 Copiii lui Israel plecau după porunca Domnului și tăbărau după porunca Domnului: în toate zilele cât stătea norul deasupra locașului rămâneau tăbărâți. 19 Și dacă norul rămânea multe zile deasupra locașului, atunci copiii lui Israel păzeau cele de păzit ale Domnului și nu plecau. 20 Și dacă se întâmpla că norul era puține zile deasupra locașului, tăbărau după porunca Domnului și plecau după porunca Domnului. 21 Și dacă norul era de seara până dimineața și dimineața norul se ridica, atunci plecau; sau dacă, după o zi și o noapte norul se ridica, plecau; 22 sau dacă norul sta deasupra locașului, două zile sau o lună sau multe zile, rămânând pe el, copiii lui Israel erau tăbărâți și nu plecau; dar când se ridica, plecau. 23 Tăbărau după porunca Domnului și plecau după porunca Domnului; păzeau cele de păzit ale Domnului după porunca Domnului prin Moise.