David îi cruță viața lui Saul
1 Când s‑a întors Saul de la urmărirea filistenilor, i s‑a dat de veste: „Iată, David este în pustiul En‑Ghedi!” 2 Saul a luat trei mii de oameni aleși din tot Israelul și s‑a dus să‑i caute pe David și pe oamenii lui până la Stâncile Țapilor. 3 A ajuns la niște țarcuri pentru turme, care erau lângă drum. Acolo era o peșteră, în care a intrat să‑și acopere picioarele . David și oamenii lui stăteau în fundul peșterii. 4 Oamenii lui David i‑au zis: „Iată ziua în care DOMNUL îți zice: «Îl dau pe vrăjmașul tău în mâinile tale; fă‑i după cum vei găsi de cuviință!»” David s‑a ridicat și a tăiat încet colțul mantiei lui Saul. 5 După aceea, inima îi bătea cu putere , pentru că tăiase colțul mantiei lui Saul. 6 El le‑a zis oamenilor săi: „Să mă ferească DOMNUL să fac așa ceva împotriva stăpânului meu, care este unsul DOMNULUI, anume să ridic mâna asupra lui! Totuși, este unsul DOMNULUI!” 7 Prin aceste cuvinte, David i‑a oprit pe oamenii săi și nu i‑a lăsat să se ridice împotriva lui Saul. Apoi Saul a ieșit din peșteră și și‑a continuat drumul.
8 David s‑a ridicat în urma lui și a ieșit din peșteră. El a strigat după Saul, zicând: „Stăpânul meu, o, rege!” Saul s-a uitat înapoi, și David s‑a plecat cu fața la pământ și s‑a închinat. 9 David i‑a zis lui Saul: „De ce asculți vorbele oamenilor care zic: «David îți vrea răul»? 10 Iată, ochii tăi văd acum că DOMNUL te dăduse astăzi în mâinile mele în peșteră. Unii îmi spuneau să te omor, dar eu te‑am cruțat și am zis: «Nu voi ridica mâna asupra stăpânului meu, căci este unsul DOMNULUI!» 11 Uite, părintele meu, uite colțul mantiei tale în mâna mea, căci ți‑am tăiat colțul mantiei și nu te‑am ucis! Să știi și să vezi că în purtarea mea nu este nici răutate , nici trădare – nici n‑am păcătuit față de tine, deși tu îmi întinzi curse , ca să‑mi iei viața. 12 DOMNUL să judece între mine și tine și DOMNUL să mă răzbune pe tine, dar eu nu voi pune mâna pe tine! 13 Cum zice vechea zicală: «Din cei răi răutate iese.» De aceea eu nu voi pune mâna pe tine. 14 După cine a ieșit regele lui Israel? Pe cine urmărești tu? Un câine mort, un purice. 15 DOMNUL va fi judecătorul, și El va judeca între mine și tine. Va vedea și îmi va apăra pricina, izbăvindu‑mă din mâna ta.”
16 Când a sfârșit David de spus aceste vorbe lui Saul, Saul a zis: „Glasul tău este acesta, fiul meu David?” Saul și-a înălțat glasul și a plâns. 17 Și i‑a zis lui David: „Tu ești mai drept decât mine, căci tu te‑ai purtat față de mine cu bunătate, iar eu m‑am purtat față de tine cu răutate. 18 Tu mi‑ai arătat astăzi cât bine mi‑ai făcut, când DOMNUL m‑a dat în mâinile tale, și nu m‑ai omorât. 19 Dacă îl întâlnește cineva pe vrăjmașul lui, îl lasă oare să‑și urmeze drumul în liniște? DOMNUL să‑ți răsplătească binele pe care mi l‑ai făcut în ziua aceasta! 20 Acum, iată, știu că negreșit tu vei domni și că domnia lui Israel va fi întărită în mâinile tale. 21 Acum, jură‑mi pe DOMNUL că nu‑mi vei nimici sămânța și că nu‑mi vei șterge numele din casa tatălui meu!” 22 David i‑a jurat lui Saul. Apoi Saul a plecat acasă, iar David și oamenii lui s‑au suit în locul întărit .