Mânia lui Iona și răspunsul lui Dumnezeu
1 Pentru Iona faptul acesta a fost un mare rău și s‑a mâniat. 2 S‑a rugat DOMNULUI și a zis: „Ah, DOAMNE, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu când eram încă în țara mea? De aceea am vrut să fug la Tarșiș : știam că ești un Dumnezeu milostiv și îndurător, îndelung răbdător și bogat în bunătate și că Te căiești de rău! 3 Acum , DOAMNE, ia‑mi viața, căci mai bine ar fi să mor decât să trăiesc!” 4 DOMNUL i‑a zis: „Bine faci tu că te mânii?”
5 Și Iona a ieșit din cetate și s‑a așezat la răsărit de cetate. Și‑a făcut acolo o colibă și a stat sub ea la umbră, cu gând să vadă ce se va întâmpla cu cetatea. 6 DOMNUL Dumnezeu a făcut să crească o plantă , care s‑a înălțat peste Iona, ca să‑i facă umbră deasupra capului și să‑l izbăvească de răul lui. Iona s‑a bucurat foarte mult din pricina plantei.
7 A doua zi, în revărsatul zorilor, Dumnezeu a trimis un vierme care a ros planta, și aceasta s‑a uscat. 8 Când s‑a ivit soarele, Dumnezeu a trimis un vânt fierbinte de la răsărit. Soarele l‑a bătut pe Iona în creștet, și Iona a leșinat. Atunci a dorit să moară și a zis: „Mai bine ar fi să mor decât să trăiesc!”
9 Dar Dumnezeu i‑a zis lui Iona: „Bine faci tu că te mânii din pricina plantei?” El a răspuns: „Da, bine fac că mă mânii până la moarte!” 10 Atunci DOMNUL a zis: „Ție îți este milă de o plantă pentru care n‑ai trudit deloc și pe care nu tu ai făcut‑o să crească, ci într‑o noapte a apărut și într‑o noapte a pierit. 11 Și Mie să nu‑Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care se află peste o sută douăzeci de mii de oameni care nu știu să deosebească dreapta de stânga, pe lângă o mulțime de animale?”