Rugăciunea lui Iona
1 Iona s‑a rugat DOMNULUI, Dumnezeului său, din pântecele peștelui 2 și a zis:
„În strâmtorarea mea L‑am chemat pe DOMNUL,
și El m‑a ascultat;
din pântecele Locuinței Morților am strigat,
și Tu mi‑ai auzit glasul.
3 Mă aruncaseși în adânc, în inima mărilor,
și puhoiul de ape mă împresura;
toate talazurile și toate valurile Tale
au trecut peste mine.
4 Credeam că sunt lepădat dinaintea ochilor Tăi
și că nu voi mai vedea Templul Tău cel sfânt.
5 Apele mă învăluiau , aproape să‑mi ia viața,
adâncul mă împresura,
iarba mării mi se înfășura în jurul capului.
6 Până la temeliile munților coborâsem,
zăvoarele pământului m‑ar fi închis pe vecie,
dar Tu mi‑ai scos viața din groapă,
DOAMNE, Dumnezeul meu!
7 Când mi se stingea sufletul în mine,
mi‑am amintit de DOMNUL,
și rugăciunea mea a ajuns până la Tine,
în Templul Tău cel sfânt.
8 Cei ce se alipesc de idolii deșerți
își părăsesc credincioșia .
9 Dar eu Îți voi aduce jertfe cu strigăte de mulțumire;
voi împlini juruințele pe care le‑am făcut.
Mântuirea vine de la DOMNUL!”
10 DOMNUL i‑a vorbit peștelui și peștele l‑a vărsat pe Iona pe uscat.