Foametea de trei ani
1 Pe vremea lui David, a fost o foamete care a ținut trei ani. David a căutat fața DOMNULUI, și DOMNUL a zis: „Peste Saul și peste casa lui apasă o vină de sânge, din pricina gabaoniților pe care i‑a ucis.” 2 Regele i‑a chemat pe gabaoniți să le vorbească. (Ei nu erau dintre fiii lui Israel, ci erau o rămășiță a amoriților; fiii lui Israel se legaseră față de ei cu jurământ, și totuși Saul căutase să‑i ucidă, din râvnă pentru fiii lui Israel și ai lui Iuda.) 3 David le‑a zis gabaoniților: „Ce să fac pentru voi și cu ce să fac ispășire, ca să binecuvântați moștenirea DOMNULUI?” 4 Gabaoniții i‑au zis: „Nu vrem nici argint, nici aur de la Saul și de la casa lui și nici nu avem căderea să omorâm pe cineva din Israel.” Și regele a zis: „Ce ați dori să fac pentru voi?” 5 Ei i‑au zis regelui: „Saul ne‑a slăbit, vrând să ne dea pieirii, ca să nu mai rămână nici urmă de noi între hotarele lui Israel; 6 să ni se dea șapte bărbați dintre fiii lui, și‑i vom spânzura înaintea DOMNULUI, la Ghibea-lui-Saul , alesul DOMNULUI.” Și regele a zis: „Vi‑i voi da.”
7 Regele l‑a cruțat pe Mefiboșet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, de dragul jurământului pe care David și Ionatan, fiul lui Saul, îl încheiaseră înaintea DOMNULUI. 8 Regele i‑a luat pe cei doi fii ai Rițpei , fiica lui Aiia, pe care i‑i născuse lui Saul: pe Armoni și pe Mefiboșet și pe cei cinci fii ai lui Merab , fata lui Saul, pe care i‑i născuse ea lui Adriel, din Abel‑Mehola, fiul lui Barzilai; 9 i‑a dat în mâinile gabaoniților, care i‑au spânzurat pe munte, înaintea DOMNULUI. Toți cei șapte au pierit împreună; au fost omorâți în cele dintâi zile ale secerișului, când începea seceratul orzului. 10 Rițpa , fiica lui Aiia, a luat un sac și l‑a întins sub ea, peste stâncă, de la începutul secerișului până când a căzut peste ei ploaie din cer; și nu a lăsat păsările cerului să se oprească lângă ei în timpul zilei, și fiarele câmpului – în timpul nopții.
11 I‑au dat de veste lui David despre ce făcuse Rițpa, fiica lui Aiia, țiitoarea lui Saul. 12 Și David s‑a dus și a luat oasele lui Saul și oasele fiului său, Ionatan, de la locuitorii din Iabesul Galaadului , pe care aceștia le luaseră pe ascuns din piața Bet‑Șeanului, unde îi spânzuraseră filistenii când l‑au doborât pe Saul la Ghilboa. 13 A luat de acolo oasele lui Saul și oasele fiului său Ionatan; și au strâns și oasele celor spânzurați. 14 Au îngropat oasele lui Saul și ale fiului său Ionatan în țara lui Beniamin, la Țela , în mormântul lui Chiș, tatăl lui Saul . Și au făcut tot ce poruncise regele. După aceea, Dumnezeu S‑a potolit față de țară.
Războiul împotriva filistenilor
15 A mai fost o bătălie între filisteni și Israel. David s‑a coborât cu slujitorii lui și au luptat împotriva filistenilor. David era obosit. 16 Și Ișbi‑Benob, unul dintre urmașii lui Rafa, care avea o suliță în greutate de trei sute de sicli de aramă și era încins cu o sabie nouă, amenința că‑l va omorî pe David. 17 Abișai, fiul Țeruiei, i‑a venit în ajutor, l‑a lovit pe filistean și l‑a omorât. Oamenii lui David i‑au jurat zicând: „Nu vei mai ieși cu noi la luptă, ca să nu stingi candela lui Israel.”
18 După aceea, a mai fost o bătălie cu filistenii la Gob. Cu acel prilej, Sibecai , hușatitul, l‑a doborât pe Saf, unul dintre urmașii lui Rafa. 19 A mai fost o bătălie cu filistenii la Gob. Și Elhanan, fiul lui Iair, l‑a doborât pe Lahmi, fratele lui Goliat din Gat , care avea o suliță al cărei mâner era ca sulul țesătorilor. 20 A mai fost o bătălie la Gat . Acolo era un om de statură înaltă, care avea șase degete la fiecare mână și la fiecare picior, douăzeci și patru de toate, care era și el dintre urmașii lui Rafa. 21 El l‑a batjocorit pe Israel, dar Ionatan, fiul lui Șimei , fratele lui David, l‑a doborât. 22 Aceștia patru erau urmași ai lui Rafa din Gat. Ei au pierit de mâna lui David și de mâna slujitorilor lui.