Disciplinarea să fie făcută în dragoste
1 De aceea și noi, fiindcă suntem înconjurați de un nor așa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să alergăm stăruitor în cursa care ne stă înainte. 2 Să privim țintă la Întemeietorul și Desăvârșitorul credinței noastre , adică la Isus, care , pentru bucuria ce Îi era pusă înainte, a răbdat crucea, disprețuind rușinea, și S‑a așezat la dreapta tronului lui Dumnezeu! 3 Luați aminte la Cel care a răbdat din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare, ca să nu obosiți și să vă descurajați în sufletul vostru!
4 Voi încă nu v‑ați împotrivit până la sânge în lupta cu păcatul 5 și ați uitat îndemnul pe care vi‑l dă ca unor fii:
Fiule, nu disprețui pedeapsa Domnului
și nu te descuraja când ești mustrat de El!
6 Căci Domnul îl pedepsește pe cel pe care‑l iubește
și îl ceartă pe orice fiu pe care‑l primește.
7 Îndurați pedeapsa: Dumnezeu Se poartă astfel cu voi fiindcă sunteți fiii Lui! Într‑adevăr, care este fiul pe care nu‑l pedepsește tatăl său ? 8 Dacă ați fi scutiți de pedeapsa de care toți au parte, ați fi copii nelegitimi, nu fii. 9 Și apoi, dacă părinții noștri trupești ne‑au pedepsit și le‑am dat cinstea cuvenită, nu ne vom supune cu atât mai mult Tatălui duhurilor, ca să trăim? 10 Ei ne pedepseau pentru puține zile, după cum găseau de cuviință, dar Dumnezeu ne pedepsește cu folos, ca să ne facă părtași sfințeniei Sale. 11 La început, nicio pedeapsă nu pare motiv de bucurie, ci de întristare; dar mai pe urmă aduce rodul pașnic al dreptății în cei care au trecut prin școala ei .
Pericolul respingerii harului
12 De aceea, întăriți mâinile obosite și genunchii slăbănogiți; 13 croiți cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca piciorul care șchiopătează să nu se scrântească, ci mai degrabă să fie vindecat! 14 Urmăriți pacea cu toți oamenii , precum și sfințirea, fără de care nimeni nu‑L va vedea pe Domnul! 15 Vegheați ca nimeni să nu ajungă lipsit de harul lui Dumnezeu; nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune , să aducă tulburare și mulți să fie întinați de ea! 16 Nimeni să nu fie desfrânat sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare și‑a vândut dreptul de întâi născut! 17 Știți că mai pe urmă, când a vrut să moștenească binecuvântarea, a fost respins. N‑a mai fost loc pentru o schimbare, cu toate că o ceruse cu lacrimi.
18 Voi nu v‑ați apropiat de un munte care se poate atinge și care era cuprins de foc, nici de întuneric, neguri și furtună, 19 nici de sunetul trâmbiței, nici de un glas care vorbea în așa fel, încât cei ce l‑au auzit au cerut să nu li se mai vorbească 20 (pentru că nu puteau suporta porunca aceasta : „Și o fiară, dacă se va atinge de munte, să fie ucisă cu pietre.” 21 Și atât de înfricoșătoare era priveliștea, încât Moise a zis: „Sunt îngrozit și tremur”). 22 Voi însă v‑ați apropiat de muntele Sionului și de Ierusalimul ceresc, cetatea Dumnezeului celui viu, de zecile de mii de îngeri în sărbătoare 23 și de Biserica celor întâi născuți , care sunt scriși în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor drepți, făcuți desăvârșiți, 24 de Isus, Mijlocitorul noului legământ, și de sângele stropirii, care vorbește mai bine decât sângele lui Abel.
25 Luați seama ca nu cumva să‑L respingeți pe Cel ce vă vorbește! Căci dacă n‑au scăpat aceia care s‑au ferit de Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai puțin vom scăpa noi dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbește din ceruri, 26 al cărui glas a clătinat pământul odinioară și care a făgăduit astfel:
Voi zgudui încă o dată nu doar pământul,
ci și cerul.
27 Cuvintele încă o dată arată schimbarea lucrurilor care pot fi clătinate, adică a lucrurilor create, ca să rămână cele de neclătinat. 28 De aceea, fiindcă primim o împărăție care nu se clatină, să‑I fim recunoscători lui Dumnezeu și să‑I aducem astfel o închinare plăcută, cu evlavie și cu frică, 29 fiindcă Dumnezeul nostru este un foc mistuitor !