Vindecarea paraliticului de treizeci și opt de ani
1 După aceea , era o sărbătoare a iudeilor; și Isus S‑a suit la Ierusalim. 2 În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare , numită în evreiește Betesda , care are cinci pridvoare. 3 În pridvoarele acestea, zăceau o mulțime de bolnavi, orbi, șchiopi, uscați, [care așteptau mișcarea apei. 4 Căci un înger al Domnului se cobora, din când în când, în scăldătoare și tulbura apa. Și cel dintâi care se cobora după tulburarea apei se făcea sănătos, orice boală ar fi avut.] 5 Era acolo un om bolnav de treizeci și opt de ani. 6 Isus, când l‑a văzut zăcând și fiindcă știa că este bolnav de multă vreme, i‑a zis: „Vrei să te faci sănătos?” 7 Bolnavul i‑a răspuns: „Doamne, n‑am pe nimeni să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa și, până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea.” 8 „Scoală‑te ” , i‑a zis Isus, „ridică‑ți patul și umblă!” 9 Îndată omul s‑a făcut sănătos, și‑a ridicat patul și umbla.
Dar ziua aceea era o zi de sabat. 10 Iudeii îi ziceau deci celui ce fusese vindecat: „Este sabat; nu‑ți este îngăduit să‑ți ridici patul.” 11 El le‑a răspuns: „Cel ce m‑a făcut sănătos mi‑a zis: «Ridică‑ți patul și umblă!» ” 12 Ei l‑au întrebat: „Cine este omul acela care ți‑a zis: «Ridică[‑ți patul] și umblă» ?” 13 Dar cel vindecat nu știa cine este, căci Isus ieșise din mulțimea care era în locul acela. 14 După aceea, Isus l‑a găsit în Templu și i‑a zis: „Iată că te‑ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău.” 15 Omul acela s‑a dus și le‑a spus iudeilor că Isus era cel care îl făcuse sănătos. 16 De aceea Îl urmăreau iudeii pe Isus [și căutau să‑L omoare]: fiindcă făcea acestea în sabat. 17 Dar Isus le‑a răspuns: „Tatăl Meu lucrează până acum, și Eu de asemenea lucrez.” 18 Tocmai de aceea căutau și mai mult iudeii să‑L omoare, nu numai fiindcă dezlega sabatul, ci și pentru că spunea că Dumnezeu este Tatăl Său și Se făcea pe Sine egal cu Dumnezeu.
Autoritatea Fiului
19 Isus a luat cuvântul și le‑a zis: „Adevărat, adevărat vă spun: Fiul nu poate face nimic de la Sine, în afară de ceea ce Îl vede pe Tatăl făcând; tot ce face Tatăl, face și Fiul întocmai. 20 Căci Tatăl Îl iubește pe Fiul și‑I arată tot ce face; și‑I va arăta lucrări mai mari decât acestea, ca voi să vă minunați. 21 Căci, după cum Tatăl învie morții și le dă viață, tot așa și Fiul dă viață cui vrea. 22 Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat‑o Fiului, 23 pentru ca toți să‑L cinstească pe Fiul cum Îl cinstesc pe Tatăl. Cine nu‑L cinstește pe Fiul nu‑L cinstește pe Tatăl, care L‑a trimis.
24 Adevărat, adevărat vă spun: cine ascultă cuvântul Meu și crede în Cel ce M‑a trimis are viața veșnică și nu ajunge sub osândă, ci a trecut din moarte la viață. 25 Adevărat, adevărat vă spun: vine ceasul, și acum a și venit, când cei morți vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, și cei ce‑l vor asculta vor învia. 26 Căci, după cum Tatăl are viața în Sine Însuși, tot așa I‑a dat și Fiului să aibă viața în Sine Însuși. 27 Și I‑a dat autoritate să judece, întrucât este Fiul Omului. 28 Nu vă mirați de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui 29 și vor ieși afară din ele: cei ce au făcut binele vor învia pentru viață, iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată.
30 Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi: judec după cum aud; și judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut voia Mea, ci voia [Tatălui], care M‑a trimis.
Mărturia Tatălui și a lui Ioan
31 Dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea nu este adevărată. 32 Este un Altul care mărturisește despre Mine; și știu că mărturia pe care o dă El despre Mine este adevărată. 33 Voi ați trimis la Ioan, și el a mărturisit pentru adevăr. 34 Nu că Eu am nevoie de mărturia unui om , ci spun acestea ca să fiți mântuiți. 35 Ioan era făclia ce arde și luminează, iar voi ați vrut să vă veseliți o vreme la lumina lui.
36 Eu însă am o mărturie mai mare decât a lui Ioan, căci lucrările pe care Mi le‑a dat Tatăl să le împlinesc, tocmai lucrările acestea pe care le fac mărturisesc despre Mine că Tatăl M‑a trimis. 37 Și Tatăl, care M‑a trimis, a mărturisit El Însuși despre Mine. Voi nu I‑ați auzit niciodată glasul și nici nu I‑ați văzut chipul, 38 și Cuvântul Lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeți în Cel pe care L‑a trimis El. 39 Voi cercetați Scripturile pentru că socotiți că în ele aveți viața veșnică, și tocmai ele mărturisesc despre Mine! 40 Și nu vreți să veniți la Mine, ca să aveți viață.
41 Eu nu primesc o slavă care vine de la oameni. 42 Dar știu că n‑aveți dragoste de Dumnezeu în voi. 43 Eu am venit în Numele Tatălui Meu, și nu Mă primiți; dacă ar veni un altul, în numele lui însuși, pe acela l‑ați primi. 44 Cum ați putea crede voi, care primiți slava pe care v‑o dați unii altora și nu căutați slava care vine de la singurul Dumnezeu?
45 Să nu credeți că Eu vă voi învinui înaintea Tatălui; cel care vă învinuiește este Moise, în care v‑ați pus nădejdea. 46 Căci, dacă l‑ați crede pe Moise, ați crede și în Mine, pentru că el a scris despre Mine. 47 Dar, dacă nu credeți cele scrise de el, cum veți crede cuvintele Mele?”